Locuitorii unui sat pitoresc spun că trăiesc un coșmar din cauza unui mega-depozit înalt de 18 metri, ce tronează deasupra locuințelor lor din Anglia

Când Stephen Retford s-a pensionat din poliție în 2006, se aștepta să ducă o viață liniștită, după aproape trei decenii petrecute pe urmele infractorilor. Însă fostul detectiv s-a trezit implicat acum într-un alt caz important, unul care îl privește personal, relatează The Guardian.

„Este vorba despre o nedreptate crasă”, a izbucnit bărbatul în vârstă de 70 de ani, privind în sus spre mega-depozitul înalt de 18 metri, care domină satul liniștit Astley din comitatul Greater Manchester.

Locuitorii sunt revoltați de această construcție „monstruoasă”, pe care o compară cu prezența unui „vas de croazieră chiar în grădina noastră din spate”.

Andy Burnham, fostul primar al Greater Manchester până când a devenit prim-ministru anul acesta, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la acest proiect imobiliar cu câteva săptămâni înainte de a ocupa biroul de pe Downing Street numărul 10.

Bev Craig, succesoarea sa în funcția de primar al comitatului, a declarat că și ea este îngrijorată.

„Industria tradițională nu s-ar fi apropiat niciodată atât de mult de casa dumneavoastră”, a spus ea. „Atunci de ce poate industria nouă să facă acest lucru?”, a adăugat aceasta.

„Zgomotul te trezește la ora două noaptea și nu mai poți adormi la loc”

În această săptămână, sătenii vor încerca să blocheze planurile companiei Whistl, firma de distribuție care operează depozitul, de a utiliza zeci de camioane de mare tonaj și remorci pentru activitatea sa desfășurată non-stop. În cadrul unei anchete publice de două zile, aceștia vor descrie felul în care „cacofonia” de zgomote îi împinge deja pe unii dintre locuitori spre insomnie și depresie.

„A avut un impact profund asupra cartierului”, a declarat Retford, un bărbat solid, cu o voce puternică, pe care nici măcar anii îndelungați petrecuți în poliție nu l-au făcut ușor de clintit, după cum îl descriu reporterii de la The Guardian.

„Zgomotul te trezește la ora două noaptea și nu mai poți adormi la loc. De mai bine de un an nu am mai avut parte de o noapte de somn cum se cuvine. Este un iad în care trăim”, adaugă fostul detectiv.

Depozitul uriaș e emblematic pentru o situație ce stârnește nemulțumiri mai ample în Marea Britanie

Acest sat cândva liniștit se află acum în prima linie a unei reacții de amploare națională împotriva megastructurilor care răsar pretutindeni, din Devon până în Cardiff și Scoția. Săptămâna trecută au fost anunțate planurile pentru cel mai mare centru de date din Marea Britanie, care urmează să fie construit pe amplasamentul centralei electrice Drax din North Yorkshire, iar alte 315 centre de date de tip „hyperscale” așteaptă să obțină conectarea la Rețeaua Națională de Electricitate.

Pe strada de lângă casa lui Retford, o femeie privea pe fereastra dormitorului fiicei sale depozitul Whistl, aflat la doar câțiva metri distanță. Femeia, o polițistă care nu a dorit să-i fie dezvăluit numele, a spus că fiul ei în vârstă de 10 ani, care este autist, refuză să se joace în grădină din cauza zgomotului „continuu, de huruit” produs de benzile transportoare. Femeia spune de asemenea că fiica ei în vârstă de opt ani a ajuns să fie prea speriată pentru a se mai juca în propriul dormitor.

„De îndată ce se întoarce de la școală, jaluzelele vor fi trase, pentru că nu vrea să o vadă nimeni din afară”, le-a spus polițista reporterilor, arătând spre o cameră de supraveghere video instalată pe depozit și îndreptată către locuința lor. „O urăște. Chiar îi este frică din cauza asta”, a subliniat ea.

Unii locuitori spun că nu s-ar fi mutat niciodată aici dacă știau ce urmează

La fel ca mulți dintre vecinii lor, polițista și soțul ei s-au mutat în Astley înainte ca o firmă deținută în parte de Peel Group – unul dintre cei mai mari proprietari de terenuri din Marea Britanie, condus de miliardarul John Whittaker – să depună planurile pentru proiectul de depozit.

Pe atunci, erau înconjurați de terenuri agricole pe care pășteau miei, vaci și cai. Acum, priveliștea lor este dominată de o imensă masă de oțel cenușiu, desemnată anul acesta drept cea mai urâtă clădire nouă din Marea Britanie. „Era o priveliște minunată, un loc retras, ferit de ochii lumii”, a spus ea. „Când am văzut structura asta, reacția noastră a fost: «O, Doamne, ce-i asta?»”.

În calitate de primar al regiunii, Burnham a declarat la începutul acestui an că proiectul nu a fost gestionat corespunzător și că anumite aspecte esențiale „ar fi trebuit tratate diferit”. Consiliul local din Wigan a declarat că a acționat în mod corect atunci când a aprobat megastructura, în pofida obiecțiilor deputatului care reprezintă circumscripția locală și ale zecilor de locuitori.

Cu toate acestea, lidera consiliului, laburista Nazia Rehman, a recunoscut, luna trecută, că „au fost învățate câteva lecții” și a declarat că, pe viitor, „consultările [cu locuitorii] vor fi proactive”. Ca răspuns la reacția vehementă a comunității, liderii locali au renunțat la planurile privind alte patru depozite de mari dimensiuni.

Helen Halbous, care s-a mutat în acest cartier rezidențial în urmă cu șapte ani, a declarat: „Ai sentimentul că ai fost tras pe sfoară de Consiliul Local Wigan, deși te-ai născut și ai crescut aici. Cei care aveau putere de decizie [în consiliu] fie au luat această decizie îngrozitoare, fie au întors privirea și au lăsat lucrurile să se întâmple. Era un mic sat minier, iar acum am ajuns un centru industrial. Este profund greșit”.

Prizonieri în propria casă

Halbous, în vârstă de 47 de ani, a spus că ea și partenerul ei, Sami Halbous, se simt acum prizonieri în casa pe care odinioară o iubeau și că se tem că nu vor mai putea să o vândă. „Un vecin și-a evaluat locuința și a pierdut 30% din valoare, iar asta presupunând că reușește să o vândă”, a spus femeia pentru The Guardian.

Locuitorii afirmă că simt că au fost induși în eroare în privința dimensiunilor construcției și a proximității acesteia față de casele lor.

„Planul din 2019 prevedea ca terenul să fie folosit în scopuri de angajare a forței de muncă. Nu s-a pus niciodată problema construirii unui depozit înalt de 18 metri. Autorizațiile respective au fost modificate [înainte de 2024], iar modificările au fost făcute foarte discret. Nu ne-am fi cumpărat o casă aici și nu ne-am fi lăsat prinși în capcană în felul acesta”, afirmă Helen Halbous.

PLP, proprietarul terenului, a declarat că dimensiunile și amploarea clădirilor nu s-au schimbat de la depunerea cererii sale de autorizare a proiectului, în 2023. Compania a precizat că planurile anterioare, care vizau unități mai mici și fuseseră depuse în 2017 de Peel, unul dintre cei mai mari acționari ai săi, au expirat între timp.