Skip to content
Articol susținut de Regina Maria

#Sănătos acasă: „Iubesc prea mult viața și vreau să trăiesc!” La 17 ani avea o tumoră de 4,5 kg. Povestea Deborei, după 6 ani și 6 operații grele, tratată la Regina Maria Cluj

Andreea Radu

Debora Czifra avea 17 ani când a ajuns la spital cu o tumoră de 4,5 kilograme în abdomen, care necesita o operație de urgență. A fost începutul unui parcurs medical dificil, care avea să se întindă pe șase ani și să însemne șase intervenții chirurgicale, complicații și perioade lungi de recuperare. Debora a fost diagnosticată cu fibromatoză desmoidă, o boală rară, în care tumorile pot crește agresiv și pot recidiva după operație. În acest parcurs, prof. dr. Adrian Bartoș, medic primar Chirurgie generală în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj, i-a fost alături și a căutat împreună cu echipa sa soluții pentru situațiile tot mai complicate cu care s-a confruntat. Astăzi, Debora vorbește despre felul în care boala i-a schimbat viața și despre încercările prin care a trecut în cei șase ani de la diagnostic. Citește povestea ei și află cum a reușit să-și păstreze bucuria de a trăi, în ciuda tuturor acestor experiențe.

O tumoră de 4,5 kilograme, descoperită la 17 ani

În vara lui 2020, Debora a început să aibă primele dureri abdominale. Se simțea tot mai obosită, iar abdomenul i se mărea treptat. Schimbările nu au ridicat însă suspiciuni. Familia a pus creșterea în volum a abdomenului pe seama kilogramelor în plus, iar Debora ajunsese să creadă același lucru. „Eu m-am confruntat mereu cu greutatea și nu știam de ce nu pot să slăbesc. Am crezut că nu fac tot posibilul“, își amintește ea.

A mers mai întâi la medicul de familie, care a îndrumat-o către un ginecolog. Așa a ajuns la un spital de stat din Oradea, orașul ei natal, unde, inițial, medicii au luat în calcul o posibilă sarcină. „M-au palpat și au zis din prima: «Ești gravidă». Iar eu eram virgină“, povestește tânăra. O ecografie a lămurit însă lucrurile: în abdomen exista o formațiune tumorală. 

Debora a rămas internată în spital timp de trei zile. În cea de-a treia zi, a avut o durere abdominală atât de puternică, încât s-a temut că nu va supraviețui. „Am crezut că o să mor pe loc“, spune ea. 

De aici, a fost dusă de urgență cu elicopterul la un spital de stat de copii, din Timișoara, unde medicii au operat-o imediat. Au îndepărtat atunci o tumoră care cântărea 4,5 kilograme.

„Tumorile desmoide sunt boli rare, iar majoritatea sunt descoperite la dimensiuni de câțiva centimetri. O tumoră de 4,5 kilograme ocupă o parte importantă din cavitatea abdominală. La această dimensiune, ea comprimă practic tot ce este în jur: stomacul, intestinul, vasele mari, ureterele și rinichii, chiar și diafragmul, ceea ce poate îngreuna respirația. Debora se afla într-o astfel de situație, cu o tumoră gigant care pe lângă afectarea altor organe, îi afecta și calitatea vieții“, explică prof. dr. Adrian Bartoș, medic primar Chirurgie generală în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj.

O boală rară, prezentă și în familia Deborei

În familia Deborei, tumorile desmoide nu erau o necunoscută. Mama ei fusese diagnosticată cu aceeași afecțiune, având o tumoră de mari dimensiuni sub stern. Din păcate, medicii nu au putut face prea multe pentru ea, iar femeia a murit când Debora avea doar patru ani. Ulterior, și două dintre mătușile tinerei au dezvoltat tumori desmoide, pe care le-a operat chiar prof. dr. Adrian Bartoș.

„Un astfel de istoric familial sugerează puternic o predispoziție ereditară. Majoritatea tumorilor desmoide sunt sporadice – apar printr-o mutație prezentă doar în celulele tumorii și nu se transmit. Într-o proporție mai mică de cazuri însă, ele sunt legate de o mutație moștenită a genei APC, cea care stă la baza polipozei adenomatoase familiale“, explică prof. dr. Bartoș.

În cazul acestor pacienți, boala are câteva particularități importante, explică medicul: „La acești pacienți, riscul de a dezvolta o tumoră desmoidă este de sute de ori mai mare decât în populația generală, iar tumorile sunt mai frecvent intraabdominale, multiple și recidivează mai des“.

A făcut septicemie și a stat cinci luni în spital 

După intervenția de urgență, au urmat zile dificile pentru Debora, despre care își amintește însă foarte puține lucruri. Detaliile operației și ale perioadei care a urmat le-a aflat mai târziu, de la familie. Starea ei s-a agravat: după operație a făcut septicemie, o complicație gravă a unei infecții, care poate afecta funcționarea organelor și poate pune viața în pericol. 

Septicemia poate avea și complicații neurologice, inclusiv afectarea nervilor periferici și a mușchilor, care se poate manifesta prin slăbiciune musculară severă și dificultăți de mișcare. 

În cazul Deborei, recuperarea a fost cu atât mai dificilă cu cât, pentru o perioadă, nu și-a mai putut mișca picioarele. „Tata mi-a făcut mult masaj la picioare și încet, încet am început să-mi revin, după o lună, o lună și jumătate“, își amintește tânăra.

În urma operației, Debora a fost diagnosticată cu fibromatoză desmoidă agresivă. 

Fibromatoza desmoidă este o afecțiune rară în care celulele care formează țesutul conjunctiv – țesutul care susține și leagă între ele diferite structuri ale organismului – se înmulțesc necontrolat și formează o masă de țesut fibros. Deși este numită tumoră, fibromatoza desmoidă nu este un cancer în sensul obișnuit al cuvântului: celulele ei nu se răspândesc prin sânge sau prin sistemul limfatic pentru a forma tumori în alte părți ale corpului. Cu alte cuvinte, nu produce metastaze.

Un cancer diferit: tumora crește printre organe, vase de sânge și nervi

„Agresivitatea tumorii se referă la comportamentul ei local. Tumora nu are o capsulă care să o delimiteze, ci infiltrează țesuturile din jur: crește printre organe, vase de sânge și nervi, le «îmbracă» și se lipește de ele. De aceea, este greu de îndepărtat complet și are o tendință mai mare de a reapărea după operație, chiar și atunci când intervenția a fost făcută corect“, explică prof. dr. Bartoș.

Debora a rămas internată la spitalul de stat timp de cinci luni, perioadă în care a început și un tratament de chimioterapie. Operația de îndepărtare a tumorii gigant nu a însemnat însă sfârșitul problemelor. 

Tânăra a rămas cu o stomă (o deschidere la nivelul abdomenului prin care materiile fecale sunt colectate într-o pungă specială), iar pe parcursul tratamentului s-a confruntat cu episoade repetate de subocluzie intestinală. Cu alte cuvinte, conținutul intestinal nu mai putea înainta normal, ceea ce îi provoca dificultăți în eliminarea scaunului. „A fost o perioadă foarte grea“, își amintește ea.

Întâlnirea cu medicul chirurg Adrian Bartoș: „Mi s-a părut un om care chiar voia să rezolve situația“

După câteva luni de spitalizare și tratamente, Debora și-a dorit să afle și părerea unui alt medic. Tatăl ei știa că prof. dr. Adrian Bartoș le operase pe cele două mătuși ale tinerei, așa că au decis să îi ceară o opinie.

Așa a ajuns Debora într-un alt centru medico-chirurgical din Cluj-Napoca, unde l-a întâlnit pentru prima dată pe medic. „Tata l-a sunat pe domnul doctor pentru o consultație, am mers, am discutat, s-a uitat pe documentele mele medicale. Mi s-a părut un om care chiar voia să rezolve situația și căruia nu i-a fost frică de ce a văzut acolo“, povestește tânăra.

Medicul își amintește că a cunoscut-o pe Debora în 2021, la un an după prima ei operație, când avea 18 ani. Situația medicală era complicată: tumora desmoidă recidivase și îi afecta funcționarea intestinului. În plus, în abdomen se formaseră aderențe, adică niște benzi de țesut cicatriceal care făceau ca mai multe organe să fie lipite între ele. 

Prof. dr. Adrian Bartoș, medic primar Chirurgie generală în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj, spune despre povestea Deborei că „este una dintre experiențele care te marchează ca medic”

A doua intervenție chirurgicală, la un an de la prima

La un an de la prima intervenție, Debora a avut nevoie de o nouă operație. Atunci, prof. dr. Bartoș a identificat o tumoră de mari dimensiuni, localizată în partea stângă a abdomenului, în spatele organelor abdominale.

Formațiunea era prinsă de mai multe structuri din jur, inclusiv de țesutul care susține intestinele, de colon și de o porțiune de aproximativ un metru din intestinul subțire. Pentru a o îndepărta, medicii au fost nevoiți să îndepărteze și acea porțiune de intestin, apoi să refacă legătura dintre segmentele digestive rămase, astfel încât alimentele să poată trece în continuare prin tubul digestiv.

„Nu am încercat să scoatem totul dintr-o dată pentru că, la tumorile desmoide, chirurgia «cu orice preț» face mai mult rău decât bine. Când tumorile sunt mai multe și se află în mezenter, îndepărtarea tuturor într-o singură operație ar fi însemnat sacrificarea unei porțiuni foarte mari de intestin și a vaselor care îl hrănesc, cu riscul ca o pacientă de 18 ani să rămână cu sindrom de intestin scurt pentru tot restul vieții“, explică medicul chirurg.

Această abordare este în acord și cu recomandările ghidurilor actuale, spune prof. dr. Bartoș: „Rezolvi ce amenință viața sau funcția organelor și păstrezi cât mai mult intestin, iar pentru tumorile mai mici, stabile, se poate opta pentru supraveghere sau tratament medicamentos“.

„Viața merge înainte și trebuie să merg și eu odată cu ea“

Pentru Debora, diagnosticul a venit și cu teama legată de ceea ce văzuse în propria familie. La doar 18 ani, se confrunta cu aceeași boală rară, cu un parcurs imprevizibil și cu perspectiva unor noi intervenții. În timp ce prietenii și colegii de vârsta ei își făceau planuri, ea încerca să se obișnuiască cu o viață în care spitalul și tratamentele deveniseră o constantă. 

A ales însă să nu lase boala să-i ocupe toate gândurile. „Am încercat să-mi păstrez optimismul și să mă gândesc că, da, acum trec printr-o perioadă grea, dar viața merge înainte și trebuie să merg și eu odată cu ea. Nu mă pot opri în timp ca să mă plâng. Viața nu așteaptă ca un om să-și revină“, povestește Debora.

Noi tumori și o a treia operație, una dintre cele mai dificile

În 2022, Debora nu a mai avut nevoie de nicio operație. Pauza a fost însă de scurtă durată. În anul următor, investigațiile au scos la iveală alte formațiuni tumorale, iar medicii au decis că este nevoie de o nouă intervenție chirurgicală.

„În 2023, în urma unui RMN abdominal, a fost diagnosticată cu o formațiune tumorală situată în partea stângă a abdomenului, în apropierea stomacului, pancreasului și colonului, precum și o a doua formațiune, cu aspect similar, localizată în partea stângă a pelvisului. Cel mai probabil a fost vorba de recidiva bolii în alte zone ale abdomenului“, explică prof. dr. Bartoș.

A treia operație a fost una dintre cele mai dificile experiențe prin care a trecut Debora. „A fost o operație foarte grea, am stat în comă trei zile după operație și era să mor“, povestește tânăra.

Intervenția a fost una foarte amplă. Tumora se extinsese și cuprinsese o parte din pancreas, splina, o parte din stomac și din colon. Medicii au fost nevoiți să îndepărteze formațiunea tumorală împreună cu toate aceste structuri. „A fost nevoie de rezecție bloc tumoral ce înglobează corp-coadă pancreas, mare curbură gastrică , splina, mezocolon și colon transvers“, spune medicul.

Procedura chirurgicală a fost urmată de o complicație gravă: o hemoragie care a impus o nouă operație. „Fiind o intervenție de mare amploare, principalul risc era hemoragia. De altfel, postoperator, a fost nevoie de o reintervenție pentru această complicație. Ulterior, Debora a avut nevoie de trei zile de îngrijiri în Terapie intensivă, după care s-a recuperat complet“, explică prof. dr. Bartoș.

Pentru prof. dr. Adrian Bartoș, întâlnirea cu Debora a însemnat mai mult decât un caz dificil: „Chiar și în cele mai grele momente, întrebările ei erau despre când poate pleca acasă, când își poate relua activitățile. Această sete de viață ne motivează și pe noi”

Medicul face și o precizare legată de perioada pe care Debora o descrie drept comă. De fapt, aceasta a fost ținută sub sedare și conectată la aparatul de ventilație mecanică, în Terapie intensivă, pentru ca organismul să se poată stabiliza după hemoragie.

De ce fiecare nouă operație a devenit mai complicată

Operațiile prin care a trecut Debora au fost din ce în ce mai complicate, însă și-a revenit de fiecare dată

Fibromatoza desmoidă este o boală dificil de tratat atât din cauza felului în care cresc tumorile, cât și a locului în care se dezvoltă. Acestea pot pătrunde în țesuturile și organele din apropiere, ceea ce face uneori dificilă îndepărtarea lor fără a afecta structurile din jur. În plus, boala poate recidiva, iar intervențiile repetate complică și mai mult lucrurile.

„După fiecare operație, în abdomen se formează aderențe, adică țesut cicatricial care lipește ansele intestinale între ele și de peretele abdominal. Anatomia normală dispare, planurile prin care chirurgul se orientează nu mai există, iar organele sunt «sudate» unele de altele. Fiecare centimetru trebuie eliberat cu mare atenție pentru că riscul de a deschide accidental intestinul sau de a leza un vas este mult mai mare“, explică dr. Bartoș.

Din acest motiv, intervențiile sunt mai lungi și presupun un risc mai mare de sângerare, infecții și alte complicații. „În cazul tumorilor desmoide se adaugă faptul că tumora poate infiltra chiar zonele cicatriciale“, precizează chirurgul.

Un an mai târziu, în 2024, Debora putea, în sfârșit, să spere că va scăpa de stomă. Medicul a operat-o pentru a o închide și pentru a reface legătura dintre intestinul subțire și rect, astfel încât tranzitul intestinal să poată fi reluat pe cale naturală.

După atâtea operații, Debora a vrut să încerce o altă soluție

Dar intervențiile nu s-au încheiat aici. „Mi-a apărut o tumoră nouă localizată sub stern. Am început tratamentele oncologice, dar, după o vreme, acestea nu au mai dat rezultate, iar domnul doctor Bartoș mi-a spus că ar trebui să o operăm“, povestește Debora.

După atâtea operații, Debora simțea că nu mai vrea să treacă printr-o nouă intervenție chirurgicală, așa că, de data aceasta, a vrut să încerce o altă soluție, despre care auzise: crioablația. A mers în Ungaria pentru această procedură, care presupune distrugerea tumorii prin înghețare, cu ajutorul unor ace speciale introduse direct în formațiune. Temperaturile foarte scăzute distrug celulele tumorale, fără să fie nevoie ca tumora să fie îndepărtată printr-o operație clasică. Intervenția însă nu a reușit, ba mai mult au apărut alte complicații.

2026: două operații pentru îndepărtarea tumorii și reconstrucția peretelui abdominal

Prof. dr. Bartoș, alături de echipa chirurgicală de la Spitalul Regina Maria Cluj

După experiența dificilă cu crioablația și agravarea stării de sănătate, Debora a revenit la prof. dr. Adrian Bartoș, de data aceasta la Spitalul Regina Maria din Cluj. Se întâmpla în luna mai 2026. „Examinarea clinică și investigațiile au arătat o tumoră gigant, ce cuprindea mare parte din peretele abdominal, extinzându-se până la coaste“, spune medicul.

Avea nevoie de o nouă intervenție chirurgicală. A cincea. 

Nici această operație nu a fost una ușoară. Debora avea deja abdomenul operat de mai multe ori, cu aderențe extinse, iar tumora era necrozată, infectată și lipită de structuri vitale. 

„Trebuia să fim suficient de radicali încât să eliminăm sursa infecției și tumora, dar suficient de conservatori încât să îi lăsăm organismul funcțional. A fost nevoie de excizia în bloc, care a presupus îndepărtarea unei porțiuni din peretele abdominal, inclusiv a mușchilor, a unor coaste și a unei părți din diafragm“, explică prof. dr. Adrian Bartoș.

Această intervenție a fost realizată în două etape. Într-o primă operație, medicii au îndepărtat tumora și țesuturile afectate. Reconstrucția definitivă a peretelui abdominal și toracic, precum și acoperirea zonei operate cu piele, au fost realizate ulterior, într-o a șasea intervenție. „În astfel de cazuri, cu tumori suprainfectate și rezecții extinse, nu se recomandă rezolvarea într-o singură intervenție. Mai întâi trebuie îndepărtate țesuturile distruse și controlată infecția, iar apoi se poate face reconstrucția“, adaugă prof. dr. Bartoș.

Cu toate că și acestea au fost intervenții complicate, Debora și-a revenit surprinzător de repede. A rămas internată două săptămâni, iar la doar cinci zile după externare a participat la ceremonia de absolvire a facultății. „M-am externat într-o zi de luni, iar sâmbătă am absolvit facultatea. Am putut să merg pe picioarele mele și să stau până la sfârșit“, povestește Debora.

O tumoră mică, ținută sub control prin tratament și monitorizare

În ciuda numeroaselor provocări prin care a trecut, Debora se bucură de viață

După toate intervențiile prin care a trecut, Debora mai are în prezent o tumoră de mici dimensiuni, situată la distanță de zonele operate. De data aceasta, medicii au ales să nu recurgă la o nouă operație, ci să țină boala sub control cu ajutorul tratamentului medicamentos și al monitorizării periodice. Prof. dr. Adrian Bartoș explică faptul că abordarea tumorilor desmoide s-a schimbat mult în ultimii ani.

„Ghidurile internaționale recomandă astăzi ca, atunci când tumora nu produce complicații, primul pas să nu fie operația, ci supravegherea și tratamentul medicamentos specific. O parte dintre aceste tumori se stabilizează sau chiar regresează“, spune medicul.

În cazul Deborei, istoricul intervențiilor cântărește mult în alegerea tratamentului. „După atâtea operații, riscurile unei noi intervenții ar depăși cu mult beneficiile. Debora primește tratamentul sistemic indicat de echipa multidisciplinară, iar noi urmărim, prin examinări clinice și imagistice periodice, dimensiunea tumorii, răspunsul la tratament și eventualele simptome. Chirurgia rămâne o opțiune doar dacă tumora crește sau produce complicații. Între timp, pentru noi cel mai important lucru este ca ea să trăiască normal“, explică prof. dr. Bartoș.

Ce a ajutat-o pe Debora să meargă mai departe

Debora are acum 23 de ani, compune muzică și privește cu entuziasm spre viitor. Ce o ajută să meargă mai departe, în ciuda tuturor încercărilor prin care a trecut? „Iubesc prea mult viața și vreau să trăiesc. Mai am multe lucruri pe care mi le doresc și cred că, prin acest interviu, boala mea poate căpăta și un rost. Dacă tot am trecut prin atâtea, mi-am spus că măcar să pot face ceva bun din această experiență. Iar dacă povestea mea ajută măcar un singur om, sunt cea mai fericită de pe Pământ“, mărturisește Debora.

A încercat, spune ea, să nu se lase copleșită de boală și să-și continue viața cât mai firesc. „Nu am vrut să mă definesc prin boală. Dacă ajungi să te gândești doar la cât de greu îți este și să-ți spui că nu poți, riști să nu mai poți cu adevărat. Viața merge înainte și trebuie să merg și eu odată cu ea. Nu pot să mă opresc ca să mă plâng, pentru că timpul nu stă în loc, iar fiecare clipă este prețioasă“, crede tânăra.

„Este una dintre experiențele care te marchează ca medic“

Și pentru prof. dr. Adrian Bartoș, întâlnirea cu Debora a însemnat mai mult decât un caz medical dificil. A cunoscut-o când avea doar 18 ani și a urmărit-o apoi de-a lungul mai multor ani, prin intervenții, complicații și perioade de recuperare: „Este una dintre experiențele care te marchează ca medic. Am cunoscut-o pe Debora aproape copil și am văzut-o devenind o femeie puternică, matură, care a trecut prin lucruri pe care mulți oameni nu le trăiesc într-o viață întreagă. Cu un pacient pe care îl urmărești atâția ani se construiește o relație care depășește consultația sau operația“.

Medicul își amintește că, inclusiv în cele mai grele momente, Debora era preocupată de ce urma să facă după ce ieșea din spital: „Debora nu s-a lăsat definită de boală. Chiar și în cele mai grele momente, întrebările ei erau despre ce urmează, când poate pleca acasă, când își poate relua activitățile. Această sete de viață se vede la fiecare control și sincer, ne motivează și pe noi“, spune prof. dr. Bartoș.

Dincolo de felul în care a reușit să privească înainte, Debora spune că a contat mult și sprijinul pe care l-a primit din partea medicului și a echipei care s-a ocupat de ea la Regina Maria. „În momentele grele, când plângeam, întotdeauna veneau, mă linișteau, vorbeau cu mine cu o blândețe atât de mare. Mă simt foarte onorată că ei m-au operat și mi-au rezolvat situația. Pentru mine, domnul doctor Bartoș și echipa lui sunt supereroi“, mărturisește tânăra.

„Eroina acestei povești este Debora“

Cuvintele ei îl emoționează pe medic, care ține să întoarcă însă această apreciere către Debora. „Mă emoționează, sincer. Dar, dacă e să vorbim despre supereroi, eroina acestei povești este Debora. Noi am făcut ce știm să facem, ea a trebuit să treacă prin toate acestea pe propria piele și să găsească de fiecare dată puterea să meargă mai departe. Cuvintele ei aparțin întregii echipe – colegi chirurgi, anesteziști, oncologi, asistente, infirmiere –, pentru că un astfel de caz nu e rezolvat niciodată de un singur om. Pentru mine, cazul Deborei este o confirmare a faptului că, în medicină, perseverența și o echipă performantă pot face diferența chiar și atunci când situația pare fără ieșire“, conchide prof. dr. Adrian Bartoș.

Articol susținut de Regina Maria