Skip to content

INTERVIU Unul dintre cei mai apreciați regizori români a făcut un film despre o suferință mai puțin vizibilă: „Memoria are un rol esențial: fără ea nu există iubire”

„Am avut bunici care nu mă mai recunoșteau. Și nu-i recunoșteau nici pe propriii copii. Mi-am dat seama că aș putea ajunge și eu acolo”, povestește regizorul Adrian Sitaru de ce s-a apucat să facă cel mai nou film al său, premiat internaținal, „Piatră Foarfecă Hârtie”. Filmul a intrat în cinematografe pe 13 noiembrie și spune povestea unei femei care suferă de amnezie. 

  • „Fără memorie suntem nimeni: fără personalitate, fără bucurii, dar și fără suferințe. Am trăi doar în prezent, dar am rămâne un fel de zombi”, spune Adrian Sitaru în interviul pentru publicul HotNews.
  • Regizorul s-a lăsat „provocat” în discuția cu HotNews și pe alte subiecte relevante pentru societatea de astăzi: „Nu cred în apocalipsa AI”, răspunde regizorul.
  • „Publicul trebuie educat și cultivat”, explică Sitaru de ce uneori relația românilor cu filmele autohtone nu este cea mai bună. 

Adrian Sitaru este unul dintre regizorii importanți ai cinematografiei românești contemporane, premiat național și internațional la festivaluri de film de renume, precum cel de la Berlin sau Locarno. Producțiile sale, printre care enumerăm „Pescuit Sportiv” (2008), „Din dragoste cu cele mai bune intenții” (2011), „Fixeur” (propunerea României pentru Oscar 2018) și „Ilegitim” (2016), explorează adesea relațiile de familie, dilemele morale și perspectivele contradictorii asupra realității. 

Noul său lungmetraj, premiat la Festivalul de Film de la Tallinn în cadrul secțiunii „Rebels with a Cause” pentru cea mai bună regie, nu se abate de la temele care-l pasionează pe regizor, în timp ce ne propune un thriller psihologic cu accent pe memorie și identitate, dar și pe migrație sau fragilitatea legăturilor umane.