Banii sau joaca? Ce a pierdut și ce a câștigat un tată care a refuzat joburi mai bine plătite ca să aibă timp pentru fiica lui
Pentru mulți tați, responsabilitatea de a asigura financiar familia vine la pachet cu sentimentul că trebuie să muncească tot mai mult, chiar dacă asta înseamnă să-și vadă copiii doar seara, la culcare. Gruia, un tată din București, a ales altfel: a refuzat joburi mai bine plătite pentru a fi prezent în viața fiicei sale. Pentru el, plimbările prin parc alături de fetiță, cu buzunarele pline de ghinde, luptele cu săbii Star Wars și picnicurile pe iarbă din Cișmigiu valorează mai mult decât orice ar fi putut cumpăra cu bani. Povestea lui deschide o discuție despre presiunea succesului profesional asupra taților, despre dificultatea unora de a renunța la ideea că valoarea lor se măsoară în salariul pus pe masă și despre cât de important este pentru copil ca tata să fie mai mult decât omul care ajunge acasă epuizat și îi spune „noapte bună!”.
Gruia are 42 de ani și de 5 ani este tatăl Runei. Îl cunosc de câțiva ani, de pe vremea când împărțeam aceeași redacție a unui radio comercial. Acolo am legat o prietenie care, odată ce am devenit tați, s-a întărit și mai mult. Ne întâlnim cât de des putem la cafea, povestim despre copii, ne dăm sfaturi și, uneori, mai luăm câte o povară unul de pe umerii celuilalt. Pentru că, oricât de mult ne-am iubi copiii, sunt și momente în care avem nevoie să vorbim cu cineva care trece prin experiențe asemănătoare.
În toți acești ani, l-am văzut pe Gruia descoperind, alături de Runa, ce înseamnă să fie tată. Au crescut și au învățat împreună, fiecare în felul lui. Pentru Runa, lumea era un loc nou, plin de lucruri care trebuiau înțelese cu ajutorul părinților. Pentru Gruia, venirea ei pe lume a însemnat începutul unui rol pentru care nu se simțea pe deplin pregătit. Pe măsură ce fata a crescut, a descoperit și el lucruri despre sine. A înțeles că, dincolo de îndoieli și de teama de a nu greși, avea deja multe dintre lucrurile de care fiica lui avea nevoie: răbdare, grijă și dorința de a fi acolo pentru ea.
„Rolul de tată mi-a adus o împlinire foarte mare. Nu cred că mi-am imaginat vreodată că o să mă descurc în acest rol, dar mi-a oferit atât de multe și m-a făcut să mă uit cu alți ochi la mine și la lumea din jur. Cu siguranță, am alte priorități acum și un scop în viață mult mai important decât aveam înainte”, spune Gruia. Dincolo de responsabilitatea de a asigura bunăstarea familiei, a înțeles că una dintre cele mai importante resurse pe care i le poate oferi fiicei sale este timpul. Un timp în care să fie prezent, să-i arate lumea, să o asculte și să-i fie alături, fizic și emoțional.
Citește continuarea articolului AICI.