Skip to content
Nevoile copiilor au fost aceleași dintotdeauna. Dar disponibilitatea părinților și regulile familiilor s-au tot schimbat. FOTO: Shutterstock
TOTUL DESPRE MAME

„Dormitorul părinților era complet interzis copiilor. Acum, e locul lor preferat de joacă”. Cum au ajuns copiii crescuți cu cheia la gât să fie părinții mereu disponibili de azi

Laura Udrea

Copiii crescuți cu cheia la gât obișnuiau să se joace singuri când se aflau în casă și rareori îi chemau pe părinți să li se alăture. Nu se amestecau în treburile adulților, nu săreau în patul lor și nici nu le umpleau dormitorul cu jucării. Așa trasau adulții limitele în acea perioadă. Copiii de azi își iau părinții la joacă de cum intră pe ușă. Jucăriile lor ocupă toate camerele, iar patul părinților e trambulina preferată a celor mici.

Diferența aceasta l-a pus pe gânduri pe Dragoș Buzzi, tată a doi copii, care a adus în atenție, într-un videoclip pe TikTok, o discuție despre copilăria de ieri și de astăzi. Iar cercetările arată că timpul petrecut de părinți cu copiii a crescut considerabil în ultimele decenii. Au copiii de astăzi mai multă nevoie de noi sau noi suntem cei care ne dorim o relație mai apropiată cu ei?

Dragoș Buzzi, creator de conținut care abordează teme precum parentingul, educația și relațiile de familie, a publicat pe TikTok un videoclip în care vorbește despre o diferență pe care a observat-o între copilăria lui și cea a copiilor de astăzi.

El povestește că, din momentul în care își ia copiii de la școală și de la grădiniță, aproape tot timpul petrecut acasă îl dedică lor: se joacă, gătesc, stau de vorbă. Singura oră în care nu este solicitat este cea în care copiii se uită la desene animate. „Nu-mi amintesc s-o fi văzut pe mama sau pe bunica să stea pe covor să se joace cu mine”, spune el. În videoclip, Buzzi citește mai multe comentarii de pe un forum online, unde părinții compară propriile amintiri din copilărie cu viața lor de părinți azi.

„Știu că ai mei sunt încă foarte mici, 3 și 6 ani, dar nu-mi amintesc să fi avut eu atâta atenție constantă din partea părinților mei. Cât îmi pot aminti, ori mă jucam cu prietenii, ori mă jucam în camera mea”, scrie un părinte. „Părinții mei veneau de la muncă, dădeau drumul la știri, făceau de mâncare, treburi prin casă, se pregăteau pentru următoarea zi, dar nu exista prea multă interacțiune individuală”, adaugă el.

Citește continuarea articolului AICI.