România nu contestă hotărârea CEDO în cauza Kovesi / Hotărârea devine definitivă și trebuie pusă în aplicare

Statul român nu va contesta decizia pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în cauza Kovesi vs România, în care fosta șefă a DNA a atacat decizia de revocare din funcția de procuror șef.

Termenul în care România putea formula o cerere de trimitere a hotărârii care îi dă dreptate lui Kovesi în fața Marii Camere a CEDO expiră miercuri, 5 august.

Decizia a fost luată de ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu la propunerea Agentului Guvernamental pentru CEDO și a departamentului de specialitate din cadrul MAE.

Prin necontestarea hotărârii, decizia devine definitivă și trebuie pusă în aplicare.

Această decizie „a avut în vedere importanța deosebită a hotărârii din 5 mai 2020 pentru consolidarea independenței procurorilor și, deci, a sistemului de justiție din România prin punerea în aplicare, prin măsuri de executare cu caracter general monitorizate de către Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei, a constatărilor CEDO din hotărârea menționată. Aceste constatări se află în consonanță cu opiniile, evaluările, concluziile și recomandările din documentele organismelor europene şi internaţionale privind România (cum ar fi opiniile Comisiei de la Veneția sau rapoartele Comisiei Europene privind MCV) şi în cadrul cărora statul român şi-a asumat o serie de obligaţii, aceste documente fiind avute în vedere de însăşi CEDO în adoptarea hotărârii sale din luna mai”, se arată într-un comunicat al MAE.

Dacă partea română solicita retrimiterea la Marea Cameră a CEDO s-ar fi ajuns la amânarea momentului la care hotărârea din 5 mai 2020 rămâne definitivă.

Ce urmează:

• În termen de 6 luni, autoritățile române trebuie să transmită către Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei un plan de acțiune cu măsurile pentru executarea hotărârii
• Sarcina întocmirii acestui plan revine în principal Ministerului Justiției

De ce e important:

• Executarea deciziei ar trebui să conducă la întărirea independenței procurorilor
• Propunerile care ar urma să fie implementate de partea românească ar trebui, prin natura deciziei CEDO, să stabilească rolul și limitele de acțiune ale Curții Constituționale, în condițiile în care CEDO afirmă în decizia din mai că CCR a afectat independența justiției

––––––––

Ministerul Afacerilor Externe precizează că retrimiterea la Marea Cameră nu este o obligaţie pentru niciuna dintre părţi, atât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Regulile de procedură ale Curţii subliniind caracterul excepţional al unui astfel de demers. „Relevantă în acest sens este incidenţa extrem de redusă a cererilor de retrimitere formulate de statele părţi la Convenţie, precum şi a celor admise pentru retrimitere. Totodată, astfel cum indică însăşi CEDO în ghidul său cu privire la cererile de retrimitere, din anul 2011 (”The General Practice followed by the Panel of the Grand Chamber when deciding on requests for referral in accordance with article 43 of the Convention”), Marea Cameră nu reprezintă o instanță de apel menită a corecta pretinse erori de fapt sau de evaluare juridică a caracteristicilor din fiecare caz individual, comise de Camere, iar simplul fapt că un caz este complex factual sau sensibil politic nu justifică, în sine, retrimiterea”.

De notat că decizia CEDO în cauza Kovesi a fost a fost adoptată cu unanimitate, fără opinii separate, și nu s-a decis acordarea unei sume de bani ca satisfacție echitabilă reclamantei, neexistând astfel niciun prejudiciu material pentru stat. De asemenea, reinstalarea reclamantei în funcția anterioară nu este de actualitate, notează MAE.

Totodată, raportat la jurisprudența de dată recentă a Marii Camere, nu au fost identificate temeiuri pertinente care să susțină o evaluare obiectivă privind obținerea unei soluții contrare celei reținute de Cameră, în urma unei eventuale reexaminări de către Marea Cameră, privind cele două încălcări constatate prin hotărârea din 5 mai 2020.

De altfel, nici Camera care a pronunțat hotărârea din 5 mai 2020 nu a considerat necesară desesizarea acesteia în favoarea Marii Camere – în aplicarea prevederilor art. 30 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La data de 5 mai 2020, CEDO a pronunțat hotărârea sa în cauza Kövesi c. România, prin care a constatat, în unanimitate, încălcarea articolelor 6 şi 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul dreptului de acces la o instanță şi, respectiv, al libertății de exprimare. Cauza a avut la bază plângerea formulată de reclamantă cu privire la negarea accesului la o instanţă de judecată pentru a contesta încheierea prematură a mandatului de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. De asemenea, reclamanta a invocat faptul că mandatul său a fost încheiat din cauza punctelor de vedere şi a poziţiilor pe care le-a exprimat în public, în considerarea calităţii sale oficiale, cu privire la reformele legislative care priveau sistemul judiciar.

Conform art. 1 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei și exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă, ”Prerogativele de agent guvernamental în procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei se exercită, în numele Guvernului României, de Ministerul Afacerilor Externe.” De asemenea, potrivit art. 9 din același act normativ, ”Exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor Curții se face de către Agentul guvernamental, cu aprobarea ministrului afacerilor externe.”