La un an după 10 august, am vorbit cu opt dintre românii din diaspora care au fost la protest: Manifestațiile trebuie să se transforme într-un angajament civic, social sau politic
Imediat după manifestația din 10 august 2018, am reconstituit, împreună cu 10 români din diaspora, filmul protestelor, de la primele ore, până la intervenția în forță a jandarmeriei. A trecut un an. Au avut loc alegeri europarlamentare și mii de români din străinătate au stat la cozi pentru a vota. Au fost schimbați miniștri. Liderul principalului partid la putere a fost arestat. Opinia publică a fost zguduită de cazul fetelor răpite și omorâte la Caracal.
10 august 2019: se anunță un nou miting al românilor din străinătate. Câți dintre românii din diaspora vor veni la București pentru a manifesta? Am vorbit cu protagoniștii reportajului de anul trecut, pentru a afla dacă vor veni la București pe 10 august, ce s-a schimbat într-un an și ce speră să se schimbe în România. Sentimentele sunt împărțite, însă concluzia majorității este că participarea la un protest nu este suficientă: România are nevoie de o schimbare mult mai profundă, de mentalitate, la nivelul întregii societăți și mai ales la nivelul clasei politice.
„Anul trecut am aprins reflectoarele asupra României”
Daniela, 40 de ani, este cadru didactic în Italia. A participat la protestul din 10 august 2018 împreună cu soțul. Au fost fugăriți de jandarmi pe Kiseleff și au simțit usturimea gazelor până în stomac. Nu va uita niciodată acele momente. Ne spune: „Din pacate, anul acesta nu pot pleca în România, dar aș participa din nou, cu siguranță!”
Consideră că manifestația de anul trecut a avut un efect important asupra situației din țară: „Protestul de anul trecut a aprins reflectoarele asupra României. Am reușit să ne recâștigăm demnitatea ca popor și să demonstrăm nemernicia celor care au pus mâna pe putere. Am înțeles cât de înrădăcinată este corupția în România. Cred că oamenii trebuie să continue să iasă în stradă, este unica salvare!”
„Mămăliga nu explodează”
Magda Nica, artist plastic, a locuit în Italia timp de 20 de ani. În octombrie 2018 s-a mutat în România, unde și-a deschis o afacere în orașul natal. Pe 10 august 2018 a protestat pașnic împreună cu prietenii și a fost afectată de gazele folosite de forțele de ordine între Piața Romană și Kiseleff (arsuri pe căile respiratorii, greață, amețeală). Pe 10 august 2019 nu va fi în piață. „Nu mai particip de lehamite. Mi-am amintit de sintagma „mamaliga nu face explozie”! Cred că într-un fel este adevărată. Efectele protestului le-am simțit, la propriu, pe pielea noastră, a celor care am ieșit în piață: de la gaze am avut erupții pe piele timp de luni de zile”.
Magda Nica e de părere că efecte importante la nivelul societății și a clasei politice nu au fost: „nu mi se pare ca s-a zdruncinat din temelie vreo instituție sau ca s-ar fi pornit un proces de restructurare, de schimbare a mentalității”.
Protestul din 2019 ar putea schimba ceva? „Nu cred! Se va reitera, cred, ce a fost în 2018, eventual cu mai puțină violență din partea jandarmilor. Apoi probabil vom avea o mare platitudine post eveniment!”
„Manifestațiile trebuie să se transforme într-un angajament civic, social sau politic”
Iulia Negru, din Trieste, traducător și interpret, și-a dorit să meargă în România la protest, ca anul trecut, dar nu a reușit pentru că nu a oținut concediu. Anul trecut, a ieșit să protesteze împreună cu soțul italian „Nu voi uita niciodată ziua de 10 august 2018. Soțul mi-a spus atunci că în Italia nu a văzut asemenea mobilizare, se simțea ca și cum ar fi participat la protestele din 1968 în Occident. A fost frumos pentru că, alături de noi au venit rude și prieteni din București. Unii din ei au o bogată activitate, nu doar civică, ci și politică și au strâns semnături pentru o inițiativă legislativă.”. Amintirile frumoase, legate de participarea la o acțiune comună, au eclipsat experiența negativă produsă de gaze (arsuri la ochi).
„Nu știu cum va fi anul acesta. Îmi doresc ca România să înceapă încet – încet să conștientizeze că nu ne putem trata țara ca pe un gunoi. Înainte de a pleca în străinătate, nu aveam bani să-mi vizitez țara. În ultimii zece ani mă întorc pentru a o vizita, pentru a o cunoaște. Dar o văd din perspectiva unui străin și m-am săturat să strâng gunoaie, să văd cum se construiesc case sau blocuri, fără un plan sau o ordine. Trebuie să conștientizăm că țara noastră poate fi mai curată, mai organizată, cu un sistem de sănătate care să funcționeze. De exemplu, eu și fratele meu din Danemarca facem eforturi supraomenești să ne ținem în viață tatăl bolnav, cheltuind pentru un tratament la o clinică privată din București”.
Participarea la proteste, spune Iulia Negru, deși importantă, nu este suficientă. „După 10 august mi-am dat seama că manifestațiile trebuie să se transforme în ceva concret pentru a conta: în angajament politic, civil sau social; ceva real. Pentru mine, a fost începutul unui angajament social. Pentru alte persoane, a fost începutul unui parcurs politic”.
„Plaga corupției s-a extins peste tot, e nevoie de schimbare”
Rodica Ciobotaru lucrează ca îngrijitoare la Roma și, de ani de zile, este activă în comunitatea de români. Anul trecut, pe 10 august, a participat la un protest organizat în fața Ambasadei de la Roma, în semn de solidaritate cu manifestanții din București. Anul acesta va rămâne acasă din motive de serviciu. Face pentru Hotnews.ro un bilanț personal al evenimentelor din august 2018: „efecte semnificative nu au fost. Dimpotrivă, am văzut că plaga corupției, a nepotismului și a incapacității s-a întins peste tot, în toate domeniile și structurile. Dacă ar putea manifesta pe 10 august, ar demonstra „pentru schimbări” . „Nu contează ce partid guvernează, e nevoie de persoane capabile să ia decizii bune pentru a schimba situația din sănătate, învățământ, economie, infrastructură etc”.
„Protestul din 2018 a avut un rezultat concret, care s-a văzut la alegeri”
Alina Harja, 39 de ani, s-a mutat de la Roma la Londra și ne spune că se va duce la protest, dacă se va organiza unul în capitala Angliei. „Protestul din august 2018 a avut un rezultat concret. Cred ca a fost un bun semnal care s-a reflectat și în votul la europene. Adică la prima ocazie în care clasa politică actuală putea fi sancționata prin vot”.
Consideră că protestul din 2019 nu va avea aceeași participare ca aceea de anul trecut. „Tind să cred ca impactul va fi mai mic și că vor participa mai puțini români din diaspora. Asta pentru că anul trecut nu existau alegeri în care să ne putem exprima la urne. Anul acesta avem alegeri prezidențiale, deci posibilitatea concretă de a ne spune părerea prin vot. Un alt element de care trebuie să ținem cont: Liviu Dragnea, unul din personajele împotriva căruia se manifesta, e deja la închisoare”.
„Nu știu dacă voi mai ieși în piață, din cauza violențelor de anul trecut”
Irina Ștefănescu a manifestat în piață anul trecut împreună cu Dan Giugula. „Dan nu este în România, iar eu, sinceră să fiu, nu știu dacă voi merge sau nu. Mărturisesc că mi-e frică, având în vedere ce s-a întâmplat anul trecut”.
Schimbarea începe cu fiecare din noi
Ilonka Bumburi a participat anul trecut la protestul organizat în fața Ambasadei României de la Roma. Crede că problemele României s-ar putea rezolva cu o schimbare e mentalității întregii populații. „Acum, înainte de a merge la un protest, mi-aș pune câteva întrebări. De ce avem corupție dacă mulți se laudă că luptă împotriva ei? Dacă spunem că suntem harnici, de ce nu ne dezvoltăm? Dacă suntem atât de primitori și solidari, de ce oamenii sunt bătuți pe stradă, fără ca nimeni să intervină? Cred că atunci când cei mai mulți dintre noi vom putea răspunde la aceste întrebări, ar putea exista o șansă reală de a schimba ceva.”
„Voi fi în piață, pentru că îmi pasă de România”
Mihaela Moroșan, educatoare, stabilită de 16 ani la Bergamo va fi în piață la București, la fel ca anul trecut, când s-a ascuns timp de o oră împreună cu un grup de manifestanți în curtea unui spital, ca să scape de gaze și bastoane. „Fac parte dintre acei români care se simt acasă și în România, unde ne sunt părinții și originile, și în Italia, unde muncim și avem prietenii și copiii. De aceea nu se poate să nu ne pese când vedem ce se întâmplă în România. Mă confrunt cu servicii și o mentalitate cu care nu mai sunt obișnuită și nu o pot accepta, la spitale, la ghișee. Italia nu este e țara pe care o putem da drept exemplu, dar și așa diferența este enormă. Aș vrea să mă întorc acasă fără stress, cu mândrie. Mi-ar plăcea să mă întorc la pensie acasă.”
„Pe 10 august am fost umiliți. Nu credeam că se putea ajunge la așa ceva. De atunci nu s-a schimbat nimic, dimpotrivă. Nu au înțeles nimic din mesajul pe care l-am dat atunci”.
De aceea, Mihaela Moroșan a decis să participe și la protestul din 2019. „Nu pot enumera hoțiile pe care cei de la putere le fac sub ochii noștri. Vreau să arăt că, în limita micilor mele posibilități, eu sunt prezentă. Aș vrea să știu ce s-a întâmplat pe 10 august și cine sunt adevărații vinovați. Voi continua să particip, inclusiv prin manifestații, la încercarea de a schimba România. Nu putem accepta ca în funcțiile de conducere și administrație, plătite de noi, să avem persoane atât de corupte și incompetente, să nu avem infrastructură și servicii sanitare, educație în școli”.
INTERVIURILE HotNews.ro