Liberalizarea vizelor în Moldova după 5 ani: slăbiciunile bunei guvernanțe și comparații ucraineano-georgiene

Cu 5 ani în urmă, Uniunea Europeană a introdus Moldova în lista țărilor beneficiare ale regimului fără vize, care deocamdată a produs mai multe efecte pozitive decât negative. Între anii 2014-2019, peste 2 milioane de moldoveni au traversat frontierele europene de circa 6,2 milioane de ori (MFA.GOV.md, 26 aprilie 2019). Liberalizarea vizelor a permis reducerea cheltuielilor și optimizarea timpului pentru efectuarea călătoriilor. Mai exact, moldovenii au putut economisi circa 70 mln EUR, care altminteri urmau să acopere costul vizelor Schengen corespunzătoareregimului facilitat de vize (35 EUR pe persoană), funcțional între 2007-2014. Iar aflarea legală a moldovenilor a fost extinsă către toți deținătorii pașapoartelor biometrice (90 zile pe durata a șase luni). Consecințele neintenționate ale liberalizării vizelor au cuprins însă încurajarea unei serii de practici negative, precum depășirea perioadei de ședere, solicitările de azil nejustificate sau integrarea criminalității în circuitul deplasărilor facilitate către UE. Proporțiile crescânde ale acestor iregularități încep să îngrijoreze UE. Pe lângă acțiunile moldovenilor în UE, (in)acțiunile autorităților în interiorul Moldovei formează o altă parte a preocupărilor europene. De aceea, defectele în combaterea corupției, slăbirea legislației fiscale sau investigarea eșuată a fraudei bancare au devenit la fel de presante, sau chiar mai mult, pentru regimul fără vize, alături de abuzurile cetățenilor.

În 2014, partea europeană a răsplătit eforturile autorităților moldovenești pentru o serie de reforme, gândite ca să actualizeze legislația destinată migrației sau drepturilor omului, să întărească lupta anti-corupție sau să amelioreze gestionarea frontierelor de stat. Obiectivul acelei ipostaze a fost utilizarea Moldovei ca „sursă de inspirație” pentru regiunea Parteneriatului Estic, care demonstra că autoritățile naționale pot reprezenta parteneri credibili ai reformelor și, laolaltă, ai integrării europene. În 2019, ponderea cazului moldovenesc s-a redus la zero, atât ca urmare a multiplelor eșecuri de guvernare, dar și pentru că regimul fără vize s-a extins asupra Georgiei (Martie 2017) și Ucrainei (Iunie 2017). Dispariția exclusivității moldovenești s-a soldat cu consolidarea poziției tranșante a UE, pe de o parte, și cu slăbirea potențialului moldovenesc de a târgui concesii, pe de altă parte. Mai mult ca atât, Moldova nu se poate eschiva nicidecum de la demersurile europene, deoarece participă la o competiție informală cu Ucraina și Georgia pentru atenția UE. Deși, riscurile generate de Georgia sau Ucraina pentru securitatea publică din UE, pot diminua importanța regreselor provocate voluntar, pe teren politic, de către autoritățile moldovenești.

Criza migrației din 2015 a tensionat atitudinea guvernelor europene față de aplicabilitatea regimului fără vize de către țările terțe. Negocierile părților europene pe marginea consolidării Zonei Schengen a rezultat în simplificarea procesului de suspendare a regimului fără vize. Reforma în sine denotă insistența îndemnurilor protecționiste, dar și complementează instrumentele de țintire a corupției și criminalității din vecinătatea estică a UE (IPN, 15 Ianuarie 2018). Disponibilitatea mecanismului de suspendare a regimului fără vize este deja testat de către parlamentul olandez, care în aprilie 2019 a îndemnat guvernul țării să ceară de la UEreintroducerea vizelor pentru Albania. Chiar dacă Albania se confruntă cu diverse probleme legate de nerespectarea prevederilor regimului fără vize, motivul indicat de partea olandeză ține de abundența crimei organizate transfrontaliere cu implicarea cetățenilor albanezi. Creșterea greutății politice a forțelor populist-naționaliste în Europa, inclusiv odată cu viitoarele alegeri europene (25-26 mai), poate duce la multiplicarea solicitărilor de a repune în loc vizele Schengen atât pentru Balcanii de Vest, cât și pentru statele asociate din Parteneriatul Estic – Moldova, Ucraina și Georgia. Din aceste considerente, atât gesturile autorităților naționale, cât și comportamentul cetățenilor pot avea în egală măsură un rol determinant în menținerea intactă a regimului fără vize.

Parametrii tehnici versus parametrii politici

Conform noilor prevederi legate de suspendarea vizelor, finalizate în noiembrie 2018, Bruxelles-ul este obligat să monitorizeze evoluția parametrilor politici, dar și tehnici, pe o durată de până la 7 ani din momentul eliminării vizelor. Ulterior, evaluarea situației se poate face la necesitate sau la îndemnul Consiliului UE, sau a Parlamentului European. În acest fel, Moldova se va afla pe radarul monitorizării UE cel puțin până în 2021, când se vor împlini 7 ani de la liberalizarea vizelor.

Până acum, Comisia a lansat două rapoarte de evaluare, care punctează domeniile critice din cele 8 țări beneficiare de regimul fără vize (5 din Balcanii de Vest și 3 din Parteneriatul Estic), inclusiv pentru Moldova. Ambele rapoarte (decembrie 2017 și decembrie 2018) denotă tendințe negative pentru Moldova, atât pe partea criteriilor politice legate de implementarea măsurilor de combatere a corupției sau criminalității, cât și din domeniul gestionării corecte a migrației.

Prioritatizarea îngrijorărilor europene vizavi de îndeplinirea de către Moldova a condițiilor regimului fără vize este deductibilă din orânduirea lor în fiecare dintre documente. Așadar, evaluarea din 2017 a scos în prim plan preocupările legate de eforturile insuficiente în contracararea spălării banilor, fortificarea instituțiilor anti-corupție și de integritate. În lista recomandărilor formulate de către UE în 2017, iregularitățile migrației moldovenilor a ocupat un loc minor (doar o recomandare din totalul de 6, inclusă ultima în top). Situația s-a schimbat considerabil în 2018, când parametrii tehnici legați de refuzurile la intrare în UE, solicitările de azil sau șederea ilegală, au surclasat alte probleme (3 recomandări din 6, situate pe primele locuri în top), lucru confirmat statistic (Vezi Tabelul 1). Remodelarea situației a echilibrat criticile adresate parametrilor anti-corupție, care în pofida unor îmbunătățiri formale (legi, proceduri) întârzie să producă rezultate măsurabile ce ar ținti în corupția politică, stoparea căilor de spălare a banilor sau returnarea fondurilor fraudate din sistemul bancar.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro