Ce este pericardita, afecțiunea de care suferă Ion Iliescu

Pericardita reprezintă inflamația pericardului (sac fibro-seros care învelește inima), adeseori cu acumulare de lichid. Prezența de lichid în cantitate mare poate conduce chiar la sindromul de tamponadă cardiacă, potrivit medlife.ro.

Sorin Oprescu, medicul care îl tratează pe Iliescu, a declarat la Antena 3 că în acest moment lui Ion Iliescu i se fac analize. Diagnosticul a fost confirmat, și anume cel de pericardită. Oprescu susține că inflamația nu are legătură cu stenturile care i s-au pus anterior fostului președinte.

Diagnosticarea pericarditei

Diagnosticul se bazează pe prezența constatărilor clinice și ECG tipice. Pentru identificarea modificărilor sunt necesare uneori trasee ECG seriate. La examenul fizic se percepe frecătura pericardică – un zgomot de tonalitate înaltă sau joasă, suprapus peste zgomotele cardiace, se aude bine “sub ureche”, cu bolnavul în apnee.

Probele biologice pot arată sindrom inflamator nespecific: VSH și fibrinogen crescute, proteină C crescută, leucocitoză. Se pot evidenția anticorpi specifici pentru agentul etiologic în formele infecțioase.

Ecocardiografia – pericardul poate fi ușor îngroșat, rar apare o cantitate ușor crescută de lichid pericardic.

Pericardita acută

Pericardita acută poate apărea la pacienții cu infecții, boli de țesut conjunctiv, uremie, traumatisme, infarct miocardic sau care urmează anumite medicamente (ex: hidralazina, izoniazida, procainamida).

Pericardita infecțioasă

Pericardita infecțioasă are de cele mai multe ori etiologie virală (echovirus, influenza, coxsackie).

Pericardita bacteriană purulentă

Pericardita bacteriană purulentă este rară, dar poate apărea după endocardită infecțioasă, pneumonie, septicemie, traumatisme penetrante, sau intervenții chirurgicale cardiace.

Pericardita constrictivă / Efuziune pericardică cronică

Efuziunea pericardică cronică sau pericardita constrictivă pot apărea după orice afecțiune care produce pericardita acută, cum ar fi TBC, tumori, iradiere sau intervenii chirurgicale. Efuziunile pericardice mari (seroase, sero-sanguinolente sau hemoragice) sunt cauzate de obicei de metastaze neoplazice.

Hemopericard

Hemopericardul (acumulare de sânge în pericard) poate conduce la pericardită sau fibroză pericardică;

cauze frecvente sunt traumatismele toracice, leziuni iatrogene (ex: produce în urmă cateterizarii cardiace, montarea unui pacemaker, sau plasării unei linii venoase centrale) și ruperea unui anevrism toracic.

Pericardită – simptome

Unii pacienți prezintă semne și simptome de inflamație (pericardita acută); alții au manifestări secundare acumulării de fluid (efuziune pericardică).

Simptomele și semnele variază în funcție de severitatea inflamației, volumul de fluid și rată acumulării acestuia.

Dacă se acumulează lent (în decurs de câteva luni), chiar și un volum mare de lichid poate rămâne asimptmomatic.

Pericardita acută produce de obicei durere toracică și frecătura pericardică, uneori asociate cu dispnee. Primele semne pot fi cele de tamponada: hipotensiune, șoc sau edem pulmonar.

Deoarece inervația pericardului și miocardului este aceeași, durerea toracică produsă de pericardită este uneori similară cu cea produsă de inflamația și ischemia miocardică; aceasta este surdă sau ascuțită, localizată precordial sau substernal și radiază la nivelul gâtului, marginii muschiului trapez sau umerilor.

Durerea cauzată de pericardita este de obicei agravată de mișcările toracice, tuse și respirație; poate fi ameliorată când pacientul stă ridicat și se apleacă spre anterior. Uneori sunt prezente tahipneea și tusea neproductivă; adeseori pacienții prezintă febră, frisoane și stare de slăbiciune.

Pricardită – tratament

De obicei se recomandă spitalizare, pentru a putea depista la timp eventualele complicații.

În caz de tamponada cardiacă, se practică imediat pericardiocenteza (procedura care implică introducerea unui ac subțire, prin peretele toracic, direct în sacul pericardic, pentru a drena o parte din lichidul prezent); chiar dacă se scoate numai un volum mic de lichid, manevră poate salva viață pacientului.

Durerea poate fi controlată de obicei cu aspirina sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (ex. ibuprofen). În ceea ce privește durerea severă, poate necesită administrare de opiodide și corticosteroizi.