Alegeri în Republica Moldova: "Rusia va face totul pentru ca la Chişinău să se instaureze la putere partida pro-rusă"

Duminică, 24 februarie 2019, în Republica Moldova au loc alegerile parlamentare. Acest scrutin este deosebit de important pentru viitorul statului de peste Prut, asta și în condiţiile în care Republica Moldova se confruntă cu o emigraţie masivă a populaţiei tinere. Alegerile se vor desfăşura pentru prima oară conform noului sistem electoral mixt, adoptat în pofida recomandărilor Comisiei de la Veneţia şi a criticilor venite din partea oficialilor europeni.

Pentru o mai bună viziune asupra acestui eveniment și a implicațiilor sale am solicitat câteva opinii din partea analistului politic și sociologului basarabean Dan Nicu.

Șerban Anghel:S-a vorbit pe parcursul campaniei despre interesele Kremlinului în zona și încercarea de a afecta rezultatul alegerilor. Cât de influență este Rusia în zona și care ar fi scenariul care ar fi scenariul dorit de Putin?

Dan Nicu: Influenţa Rusiei în Republica Moldova în acest moment este redusă faţă de anii ’90 sau chiar 2000-2009, însă este încă de natură să poată determina schimbarea unei guvernări nominal pro-europene cu una nominal şi de facto pro-rusă. Chiar dacă s-au luat unele măsuri pentru a limita impactul propagandei ruseşti, aceasta, în ultimii ani, a fost trecută pe picior de război, fiind echivalentă ca putere, mai ales în rândurile unei populaţii parţial pro-ruse şi nostalgice după URSS, cu operaţiunile psihologice (psi-ops) desfăşurate de serviciile de informaţii. Ceea ce înseamnă că mesaje propagandistice sunt camuflate în emisiuni cu subiecte, aparente, non-politice, în mare parte de divertisment. Momentan, programele de ştiri ale canalelor TV care emit în Rusia nu se difuzează în Republica Moldova, precum nu se difuzează nici unele emisiuni cu subiect politic. Însă ziarul cel mai citit, la Chişinău, este ediţia locală a publicaţiei ruseşti «Komsomolskaia Pravda», cea mai mare audienţă o au tot televiziunile ruseşti, cea mai utilizată reţea de socializare este în continuare reţeaua rusă «Odnoklasniki» (în traducere: «Colegii de clasă»), controlată de FSB, serviciul intern de informaţii rusesc care în anii de când Vladimir Putin este preşedinte a primit şi competenţe în afara graniţelor Rusiei, în special în spaţiul aşa-zisei «vecinătăţi apropiate» – fostele republici ale URSS. Din punct de vedere al influenţei asupra alegerii colective a moldovenilor, Rusia rămâne mai puternică decât toate statele occidentale plus România. Faptul că din 2009 până în prezent nu am avut guvernări care să joace în mod deschis cartea rusească şi să anuleze eforturile de apropiere de Europa (eforturi care nu aparţin doar statului moldovean, ci şi societăţii) se datorează într-o mai mare măsură aranjamentelor post-electorale şi manevrelor politice la nivel înalt, decât unui vot clar anti-rusesc şi pro-occidental al electoratului.

Scenariul dorit de Vladimir Putin este, indiscutabil, generarea unei guvernări în care guvernul rus să poată influenţa în mod direct deciziile politice strategice de la Chişinău, fără să fie nevoit să apeleze la scheme, subterfugii, activarea agenturii occidentale, diferite măsuri proxy. Moscova are nevoie la Chişinău de o guvernare loială, care să aibă curajul de a înfrunta orice presiune occidentală în tăierea nodului gordian geostrategic în favoarea Rusiei, aşa cum nu a fost capabil Vladimir Voronin în 2003, când a renunţat la memorandumul Kozak de rezolvare a conflictului transnistrean prin federalizarea Republicii Moldova într-o arhitectură instituţională care punea toate deciziile legate de politica externă sub controlul Tiraspolului, care, la rândul său, era şi este controlat de Moscova. În prezent, Partidul Socialiştilor, condus în fapt şi susţinut de către preşedintele Dodon, se declară dispus să meargă până la capăt în acest sens. Dodon a anunţat, în cadrul Conferinţei de securitate de la Munchen, că va propune, după alegeri, o strategie de rezolvare a conflictului transnistrean. Însă draftul acestei strategii a apărut deja în presa de la Chişinău, fiind, probabil, pasat acesteia de cineva din anturajul preşedintelui. În esenţă, planul lui Dodon reprezintă o variantă actualizată a memorandumului Kozak, prevăzând, printre altele, trecerea «limbii moldoveneşti» la grafia chirilică. Toate acestea sunt tentative de a plasa definitiv Chişinăul sub controlul Moscovei, pe termen cât mai lung. Rusia are nevoie de o Moldovă obedientă pe care o poate folosi drept spate a frontului pentru Transnistria înarmată până-n dinţi în cazul unei escaladări militare cu Ucraina. Într-un asemenea scenariu, Rusia ar putea pune în pericol iminent de invazie nu doar Odesa, ci şi Bugeacul, tăindu-i Ucrainei accesul la o mare parte a litoralului Mării Negre.

O sporire a interesului Rusiei faţă de alegerile din Republica Moldova poate fi desprinsă din recentele declaraţii ale lui Nikolai Patruşev, secretarul general al Consiliului de Securitate al Rusiei (echivalentul CSAT) şi fost director al FSB, care a anunţat într-un interviu pentru «Komsomolskaia Pravda» că o eventuală victorie a PSRM la alegeri va atrage după sine dezordini, violenţe şi o lovitură de stat pusă la cale de Occident împotriva preşedintelui Dodon şi forţelor politice pro-ruse, după modelul Euromaidanului de la Kiev din 2014. «Traducerea» cuvintelor lui Patruşev este următoarea: Rusia va face totul pentru ca la Chişinău să se instaureze la putere partida pro-rusă, iar o eventuală nouă coaliţie pro-occidentală, va fi subminată, contracarată şi distrusă de Rusia prin stimularea violenţelor la Chişinău. Iar vineri, 22 februarie, la Moscova s-a anunţat că Procuratura Federaţiei Ruse a deschis un dosar penal pe numele lui Vladimir Plahotniuc (preşedintele PDM), şi Veaceslav Platon (om de afaceri închis după gratii la Chişinău pentru fraude financiare în proporţii deosebit de mari). Cei doi sunt acuzaţi că ar fi colaborat pentru a scoate în mod fraudulos aproximativ 500 de milioane de euro din câteva bănci aflate în Rusia, în anii 2013-2014. Astfel, Moscova încearcă să aplice o lovitură de imagine de ultim moment în încercarea de a mobiliza cât mai mulţi oameni la vot în favoarea PSRM. Toate aceste manevre probează creşterea interesului Kremlinului de a-şi instala la Chişinău un regim obedient.

Șerban Anghel: În ce măsură poate afecta diaspora votul din 24 februarie?

Dan Nicu: Cetăţenii Republicii Moldova care se află peste hotare s-au manifestat din ce în ce mai activ la alegeri în ultimii 10 ani. Astfel, dacă la alegerile parlamentare din aprilie 2009 au participat la vot doar 16.914 alegători care se aflau în afara Republicii Moldova, la scrutinul din noiembrie 2014 au luat parte 73.311 dintre aceştia. La ultimele alegeri, pentru ei fuseseră organizate 95 de secţii de vot. Pentru alegerile parlamentare din 2019, Comisia Electorală Centrală a anunţat crearea a 125 de secţii de vot şi suplimentarea numărului de buletine de vot transmise fiecărei secţii la 5000, în loc de 3000 până în prezent ceea ce înseamnă că s-a creat potenţialul pentru a asigura dreptul de vot a 625.000 de alegători. Această cifră reprezintă majoritatea cetăţenilor aflaţi peste hotare, numărul cărora se estimează la aproape 1 milion. Există toate şansele ca numărul votanţilor în diaspora să depăşească de această dată 100.000 de persoane. Aceştia vor alege 3 deputaţi pentru 3 circumscripţii, una în America de Nord, alta în Europa Occidentală, şi a treia în Rusia şi Asia. De asemenea, ei vor vota şi listele partidelor care candidează pe circumscripţia naţională. Având în vedere că numărul total al votanţilor oscilează între 1,5 şi 1,6 milioane, există posibilitatea ca diaspora să contribuie cu cel puţin 7-8% din rezultatul final, ceea ce înseamnă determinarea provenienţei a încă minim 4 parlamentari, pe lângă cei 3 alocaţi iniţial. Astfel, de această dată diaspora se transformă într-un jucător electoral foarte important, unul care poate decide înclinarea balanţei într-o direcţie sau în alta, având în vedere că parlamentul unicameral al Republicii Moldova este format din 101 membri, dintre care 51 sunt aleşi pe circumscripţii uninominale, iar 50 pe liste de partid. Cât priveşte preferinţele geopolitice ale deputaţilor pe care-i va da diaspora, cel puţin unul dintre aceştia va fi în mod sigur pro-rus, cel ales pe circumscripţia Rusiei de către cetăţenii moldoveni care locuiesc sau doar muncesc acolo. E aproape sigur că acesta va fi candidatul socialiştilor lui Dodon. În schimb ceilalţi vor fi pro-occidentali, având în vedere că, tradiţional, alegătorii din Europa de Vest şi America de Nord votează cu partidele pro-europene.

Șerban Anghel: Potrivit ultimelor sondaje doar trei formațiuni politice din Republica Moldova au șanse serioase de a intra în Parlament si cel mai probabil scrutinul ar fi câștigat de PSRM și aliații săi. Crezi că se pot produce surprize? Și dacă da, din partea căror partide?

Dan Nicu: Intenţiile de vot privind PSRM au oscilat în sondajele din ultimele luni de la 30% la 49%, fapt care demonstrează o dată în plus că nivelul de încredere în sondajele executate în Republica Moldova nu ar trebui să fie prea mare. Şi nu spun asta doar din cauza existenţei unor simpatii politice ale celor care se ocupă de sondaje, sau chiar a cumpărării de sondaje de către politicieni – şi oricine a avut de a face în mod direct cu mediul politic din Republica Moldova ştie că majoritatea sondajelor sunt plătite de partide politice fără ca acest lucru să fie recunoscut – ci în primul rând din cauza dificultăţii de a estima în mod corect intenţiile unei populaţii care, în mod tradiţional, este destul de volatilă cu propriile preferinţe şi foarte reticentă în a-şi declara adeziunile. Cu toate acestea, din toate sondajele care s-au făcut se poate desprinde un tablou estimativ cât de cât acceptabil. Potrivit acestuia, PSRM va lua, în mod sigur, cel mai mare număr de voturi, însă este foarte greu de crezut că va reuşi să se impună suficient pentru a obţine majoritatea simplă în parlament – 51 de mandate. Prin urmare, câştigarea alegerilor de către PSRM nu va fi o surpriză, însă obţinerea majorităţii de guvernare, da. Cât despre «aliaţii» PSRM, trebuie menţionat că acest partid are o relaţie foarte proastă cu comuniştii lui Voronin şi una dezastruoasă cu primarul oraşului Orhei, Ilan Şor, şi partidul acestuia. Sondajele arată că Partidul Comuniştilor a pierdut orice şansă să trimită deputaţi în parlament. Cât despre Şor, unele sondaje îl dau câştigător în propria circumscripţie, şi cu încă 3-4 deputaţi obţinuţi din votul pe listele de partid. Şor a declarat deja că, o dată ajuns în parlament, partidul său nu se va coaliza cu nicio altă formaţiune politică. Atât Partidul Democrat condus de Vlad Plahotniuc, care se află la guvernare, cât şi Blocul «ACUM», compus din Partidul Acţiune şi Solidaritate şi Partidul Platformei «Demnitate şi Adevăr», au exclus orice posibilitate de coalizare cu PSRM. Candidaţii blocului «ACUM» au semnat chiar şi declaraţii scrise în acest sens. Cu toate acestea, se speculează intens în aceste zile asupra unui scenariu în care fie PDM s-ar alia cu PSRM, fie câţiva viitori deputaţi din partea Blocului «ACUM» vor defecta şi îi vor asigura lui Dodon o majoritate de guvernare. De asemenea, un alt scenariu luat în calcul este cel în care Plahotniuc va orchestra defectarea unui grup masiv de deputaţi din PSRM şi alăturarea acestuia, fie ca grup parlamentar separat, fie aderând la grupul PDM, unei noi majorităţi create după modelul perioadei 2015-2016, când grupul parlamentar al democraţilor a crescut de la 19 la 41 de deputaţi din contul aderării defectorilor de la PLDM şi PCRM, ulterior apărând informaţii că unor deputaţi din PCRM li se propusese bani pentru a-l părăsi pe Vladimir Voronin şi a se alătura lui Plahotniuc. Sondajele arată că Blocul «ACUM şi PDM se vor plasa pe locurile doi şi trei, la foarte mică distanţă între ele – însă nu este foarte clar care dintre aceste două formaţiuni se va clasa pe locul doi şi care pe locul trei. Fiecare are şanse reale să obţină peste 20 de locuri de deputat. Coroborând rezultatele sondajelor cu declaraţiile şi comportamentul politicienilor, ajung la concluzia că formarea unei guvernări va fi foarte dificilă, poate mai dificilă decât a fost vreodată, asupra viitorului parlament planând spectrul dizolvării şi alegerilor anticipate.

Șerban Anghel: Andrei Năstase și Maia Sandu au acuzat joi o tentativă de otrăvire cu mercur a lor și a altor politicieni din blocul ACUM. Având în vedere precedentul din Ucraina, care sunt șansele ca astfel de practici să se fi repetat și în cazul politicienilor din Republica Moldova.

Dan Nicu: În spaţiul ex-sovietic, asemenea procedee au fost aplicate pe larg, atât în mediul de afaceri împletit cu lumea interlopă, cât şi împotriva politicienilor incomozi. Practica de a iradia sau otrăvi persoane indezirabile provine din arsenalul KGB şi al altor servicii de informaţii sovietice, fiind utilizată pe larg atât în interiorul URSS, cât şi în lume. În Republica Moldova există precedentul primarului general al Chişinăului Nicolae Costin care, în 1994, a fost iradiat cu substanţe radioactive, murind în 1995. Vineri, 22 februarie, cei doi lideri ai blocului «ACUM» au publicat rezultatele analizelor făcute în anii 2017 şi 2018, care arată, în special în cazul lui Năstase, concentraţii de mercur care depăşesc de câteva ori maximele admise. Cu toate acestea, cei doi politicieni îşi continuă activitatea la fel ca întotdeauna şi, cel puţin vizual, nu par schimbaţi nici la aspect, nici în comportament. Ei au declarat că au urmat tratamente împotriva intoxicării cu mercur, însă aceste tratamente nu au fost foarte eficiente în a scădea concentraţia acestui metal greu din organism la parametrii normali. Cu toate acestea, dacă aceste acţiuni continuă de peste un an şi jumătate, atunci se poate presupune că intenţiile comanditarilor nu au fost de a-i ucide pe cei doi, ci, poate, de a-i intimida, speria.

Cazul fostului preşedinte al Ucrainei Viktor Iuşcenko a fost mult mai grav, fiind vorba despre o intoxicare cu dioxine, compus chimic extrem de periculos. În cazul său, doar datorită diagnosticării precoce şi a tratamentului de calitate superioară din Germania i-a putut fi salvată viaţa, însă a rămas parţial desfigurat.

Concluzionând: şansele ca asemenea practici criminale să fie folosite împotriva politicienilor din Republica Moldova există, fără îndoială, posibilitatea ca aşa ceva să se întâmple nu poate fi exclusă. În cazul concret al Maiei Sandu şi al lui Andrei Năstase, e necesară demararea unei anchete, inclusiv cu implicarea experţilor internaţionali.

Șerban Anghel: Cât de probabilă este repetarea scenariului de la alegerile locale din Chișinău când rezultatul a fost anulat pentru o presupusă încălcare a legii electorale având în vedere și că ambasada SUA în Republica Moldova a avertizat asupra producerii unor manifestații de masă?

Dan Nicu: Potrivit noilor modificări din legile şi prevederile electorale, ocazionate de schimbarea sistemului de vot din unul proporţional în unul mixt, în prezent alegerile pot fi validate şi deputaţilor le pot fi înmânate mandatele în condiţiile în care se validează cel puţin 2/3 din mandatele alese pe circumscripţiile uninominale, care sunt în număr de 51. Două treimi din 51 înseamnă 34. Asta înseamnă că noul parlament îşi poate, teoretic, începe lucrările cu cel puţin 84 de deputaţi aleşi şi confirmaţi, din 101 (50 de pe circumscripţia naţională şi 34 de pe circumscripţiile uninominale). Astfel, autorităţile pot anula rezultatele în până la 17 din cele 51 de circumscripţii fără să pună în pericol validarea întregului scrutin. După convocarea parlamentului, în eventualele circumscripţii în care rezultatele au fost anulate ar urma să se desfăşoare alegeri repetate.

Aceste norme noi oferă, după cum vedem, noi pârghii de influenţă asupra votului popular, de care guvernarea ar putea să profite dacă va avea nevoie. Ceea ce nu înseamnă neapărat că se va ajunge la aşa ceva – PDM are interesul de a se păstra la putere, însă actualele alegeri parlamentare reprezintă primul scrutin desfăşurat după noul sistem electoral mixt, pe care democraţii l-au susţinut intens. Invalidarea alegerilor în anumite circumscripţii electorale ar pune în evidenţă folosirea noilor norme în interesul partidului guvernării şi ar determina o eventuală viitoare guvernare să renunţe la acestea. Anularea rezultatului la alegerile locale din Chişinău a avut sens pentru guvernare pentru că era vorba despre bararea accesului principalului duşman al PDM, Andrei Năstase, la conducerea primăriei oraşului care asigură peste două treimi din bugetul Republicii Moldova. Alegerile parlamentare reprezintă un caz mai complex, în care procedeele la care va recurge Plahotniuc sunt ceva mai sofisticate. În concluzie, PDM păstrează această posibilitate ca pe un as în mânecă pentru vremuri grele şi ca o soluţie in extremis pentru a-şi putea forţa creşterea reprezentării în parlament, însă dacă îşi va atinge scopurile, nu va apela la acest scenariu.