Institutul National de Criminologie sau despre reflexul de a crea insule

Asistam in ultimele luni la o preocupare febrila de a infiinta sau, mai bine zis, de a reinfiinta un Institut de Criminologie in subordinea Ministerului Justitiei. Spun reinfiintare deoarece acesta a mai fost creat o data in anul 2002 insa a fost desfiintat cu multe dificultati in anul 2006. In acest articol incerc sa arat cat de lipsit de orice rationalitate economica, administrativa si academica este acest Institut National de Criminologie (INC) in speranta ca, in al doisprezecelea ceas, Guvernul isi va reconsidera pozitia in ceea ce priveste infiintarea lui.

Trebuie sa recunosc ca nu sunt foarte optimist in ceea ce priveste repozitionarea Guvernului in legatura cu aceasta tema. Mai mult, sunt aproape sigur ca, asa cum ne-a obisnuit, Ministerul Justitiei va gasi o cale exceptionala de a continua angajarile si, implicit, infiintarea INC, chiar si in conditiile de blocare a angajarilor in aparatul central.

Daca citim primul articol al Hotararii de Guvern nr. 14/2017 privind reinfiintarea INC, vom observa ca scopul acestui Institut este de a analiza si fundamenta politici publice in domeniul prevenirii si controlului criminalitatii. Pana aici totul pare rezonabil. Modalitatea prin care aceasta analiza si fundamentare se produc nu mai suna la fel de bine.

Prin infiintarea unui Institut, statul isi asuma costuri administrative si de functionare foarte mari. Data fiind intentia exprimata deja de a angaja juristi asimilati magistratilor (??), costurile salariale si extra-salariale vor fi imense pentru bugetul Statului. Intrebarea este cum se justifica aceste costuri cand exista in Romania peste 30 de universitati cu facultati de drept, psihologie sau sociologie? Mai mult, Academia Romana are cel putin trei institute de cercetare care ar putea desfasura cercetari in domeniul criminologiei sau penologiei. Pe langa aceste structuri de cercetare ale statului, am observat in ultimii ani o tendinta timida si a sectorului privat de a se indrepta spre cercetare/dezvoltare. Toate aceste structuri pot fi incurajate sa intre in competie pentru a desfasura cercetari sau evaluari pe teme scoase la licitatie direct de Ministrul Justitiei sau de catre Ministrul Justitiei prin intermediul Agentiei Nationale a Cercetarii Stiintifice. Ultima optiune ar asigura si o procedura specifica de evaluare a propunerilor de cercetare transparenta si riguroasa ( peer review, evaluatori din tara si din strainatate etc. ).

Folosind resursele existente ( cercetatori si infrastructura), sunt sanse mari ca finantarea necesara cercetarii crimonologice sa fie mult mai mica decat dublandu-le pe toate acestea.

Mai mult decat atat, nu numai costurile vor fi mai mici, dar si concluziile analizelor/evaluarilor vor fi mai corecte si mai credibile. Fiecare din institutiile mentionate mai sus dispun de mecanisme academice de asigurare a calitatii si eticii in cercetare. Multe din institutiile aratate mai sus dispun deja de cercetatori specializati pe teme de justitie penala. Formarea unor cercetatori inseamna multi ani de cercetare, o anumita infrastructura, o participare constanta a acestora la producerea de cunoastere si la dialogul international din stiinta. Dincolo de aceste premise, orice structura de cercetare are nevoie de o cultura a curiozitatii si a spiritului critic si liber. Mai are nevoie de flexibilitate si de respect pentru individualitatea cercetatorului. Mi-e greu sa imi imaginez cum vor fi acestea cultivate in interiorul unui Institut al unui minister. Ar putea acest institut publica evaluari negative ale unor politici publice promovate de catre un ministru sau altul? Sau ar putea acest institut garanta independenta activitatii de cercetare? Ar avea credibilitatea necesara?

In secolul XXI, managementul cercetarii trebuie sa fie flexibil si sa respecte pluralitatea sau interdisciplinaritatea. Fiecare tema de cercetare reclama o anumita compozitie a echipei de cercetare. Spre exemplu, o analiza de impact pentru noul cod penal ar implica juristi, psiho-sociologi, economisti si statisticieni. O tema din zona etiologiei delincventei juvenile ar implica psihologi, sociologi, educatori etc. In interiorul aceleasi discipline exista o stratificare si mai sofisticata. In cercetarea asupra delinceventei juvenile mentionate mai sus ar fi util sa implicam, spre exemplu, sociologi specializati in sociologia familiei, sociologia educatiei sau a migratiei.

Universitatile si institutele de cercetare au capacitatea de a configura flexibil aceste echipe de cercetare in jurul anumitor teme de vreme ce o institutie precum Ministerul Justitiei s-ar gasi in dificultate. Mi-e greu sa imi imaginez cum si in ce conditii Ministerul Justitiei ar putea angaja pentru trei zile un statistician specializat in analiza multivariata. Asistam in ultima vreme la o specializare foarte detaliata si precisa a cercetatorilor ceea ce presupune si o flexibilitate marita a formelor de angajare. In acest sens, universitatile si institutele de cercetare sunt mult mai pregatite decat alte institutii publice. Pentru a nu idealiza excesiv, ar fi poate mai realist sa spunem ca institutiile de cercetare ar trebui sa fie mai pregatite sa faca fata pluralitatii si specializarii.

Dar argumentul principal, in opinia mea, impotriva infiintarii acestui Institut este nevoia conectarii institutiilor publice la cercetare si a cercetarii la industrie (in sensul larg). Institutiile publice au nevoie de o lume academica ce poate reactiona ca un ‘critical friend’ asa cum si productia stiintifica trebuie sa devina sau sa redevina relevanta din punctul de vedere social. Cu exceptia cercetarii fundamentale, cercetarea ar trebui sa fie finantata numai daca exista o argumentatie solida cu privire la utilitatea ei sociala. In acest sens, Ministerul Justitiei ar putea deveni un partener important pentru institutiile de cercetare incurajand o competitie sanatoasa intre acestea pe teme ce tin de justitie.

Altfel, daca vom continua aceasta tendinta de a infiinta in fiecare minister structuri de cercetare sau de formare profesionala, fara a implica universitati sau institute de cercetare, vom ajunge sa construim o lume kafkiana in care si universitatile isi vor infiinta ministere de justitie. Asa cum niciun om nu este o insula, asa nici institutiile nu trebuie sa fie insule, ci parti organice dintr-o tesatura sociala rationala.

NOTA: Ion Durnescu este Conf. Dr. la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din Universitatea Bucuresti.

Institutul National de Criminologie sau despre reflexul de a crea insule

#MediciBuni Dr. Ana-Maria Bota, medic primar ORL: „Tratez fiecare pacient așa cum m-aș trata pe mine însămi. Și mi se pare normal să fac asta”

#medicibuni Dr. Ioana Dumitrașcu-Biriș, medic cardiolog fetal MedLife: „Testele de ADN fetal nu pot înlocui ecografiile morfofetale în sarcină”

#medicibuni Dr. Horațiu Teodorescu, gastroenterolog MedLife: „Tusea, senzația de nod în gât și răgușeala ar trebui să aducă pacienții și la gastroenterolog“

#medicibuni Dr. Lucian Alecu, chirurg MedLife: „Dieta bazată pe alimente grase, procesate, pe consum de alcool și pe fructe dulci îmbolnăvește ficatul“

#MediciBuni – Dr. Ioana Raluca Sima: „ Cele mai multe dintre accidentele vasculare cerebrale și cazurile de demență pot fi prevenite”

#medicibuni Dr. Cătălin Magan, neurochirurg, despre o tânără cu fractură de coloană: „A ajuns la noi complet paralizată, am operat-o de urgență la MedLife Humanitas, iar acum a început să-și miște picioarele”

#medicibuni Dr. Tanita Mavriș, chirurg MedLife: „Adesea denumit «ucigașul tăcut», cancerul ovarian dă simptome precoce care pot fi confundate cu afecțiuni benigne”

MedLife prezintă tehnologia viitorului: de la drone și VR până la roboți medicali ce permit sigilarea vaselor direct de la consola chirurgului

MedLife achiziționează alți doi roboți da Vinci: „Este extraordinar că pacienții noștri vor avea acces la cea mai mare echipă de medici certificați în chirurgie robotică din România”

#medicibuni Dr. Cosmin Olariu, chirurg cardiovascular MedLife: „După 45 de ani, toți bărbații ar fi bine să fie văzuți de un cardiolog”

#medicibuni Dr. Laura Sinea, oncolog MedLife: „Cancerul mamar apare tot mai des la tinere, între 30 și 45 de ani. Este foarte important ca tratamentul să fie inițiat la timp”

#medicibuni Dr. Nicolae Florescu, cardiolog intervenționist MedLife, despre cele mai eficiente tratamente pentru afecțiunile severe ale inimii: „Am avut cazuri de mare risc, rezolvate cu bine, cu spitalizare redusă și cu evoluție ulterioară rapid favorabilă“

#medicibuni Dr. Victor Nimirceag, oncolog MedLife: „Pacientul vine deznădăjduit, cu un diagnostic greu, dar după discuția cu medicul, pleacă cu gândul că există soluții”

MedLife își consolidează poziția pe segmentul de oncologie printr-un nou parteneriat cu Institutul Sânului, extinzând serviciile dedicate tratamentului cancerului mamar

#medicibuni Dr. Cătălin Popa, chirurg MedLife: „Bărbații tineri sunt cei mai predispuși la hernia inghinală, mai ales dacă fac efort fizic într-un context nesusținut”

#medicibuni Dr. Cristian Țibea, ginecolog MedLife: „Avem o rată de succes foarte bună cu robotul, pentru că îmbină acuratețea operațiilor clasice, sau chiar mai mare, cu avantajele chirurgiei minim invazive“

După 14 diagnostice greșite, a ajuns la cel corect: un cancer urologic rar. Conf. dr. Florin Elec, urolog MedLife: „O intervenție chirurgicală cu tentativă de păstrare a rinichiului ar fi fost un dezastru pentru pacientă”

#medicibuni – Dr. Edina Iercan, medic dermatolog MedLife: „Persoanele active, care practică sporturi în aer liber, au nevoie regulat de screening dermatologic”

#medicibuni – Dr. Simina Condruz, oncolog MedLife: „Oncologia nu mai este o specialitate cu șanse mici de reușită. A progresat, avem multe terapii noi, iar pe pacient putem, de multe ori, să-l considerăm și vindecat”

#medicibuni – Dr. Claudiu Chitea, chirurg ortoped MedLife: „Sunt puține intervențiile ortopedice pe care să nu le putem face în România”

#medicibuni – Dr. Cristian Tefas, gastroenterolog MedLife : „Aproape 70% din totalul cazurilor de cancer colorectal ar putea fi prevenite dacă populația s-ar testa cu regularitate”

#medicibuni – Dr. Raluca Bidiga, pediatru MedLife: „Față de acum un deceniu, patologia pediatrică s-a schimbat. Au început să apară tot mai frecvent tiroiditele, diabetul, artritele”

Studiu MedLife: Tinerii români nu au nici informațiile, nici mijloacele necesare pentru a se proteja de bolile cu transmitere sexuală

#medicibuni – Dr. Denissa Olaru, oftalmolog la MedLife: „Lentilele de contact folosite incorect ne pun în pericol vederea și chiar ochii”

#medicibuni Dr. Diana Dobromir, medic-șef Laboratorul MedLife Medici’s: „Dacă nu sunt tratate, infecțiile cu Chlamydia și gonoreea pot duce la complicații severe”