Nivel crescut de securitate si interviu cu Toby Jones despre filmul lui Michael Haneke

La o zi dupa atentatul terorist din Manchester, masurile de securitate s-au intarit si mai mult in Cannes. Azi-dimineata, jurnalistii au fost cautati pana si in portofele, iar la proiectia speciala a ultimului film al lui Abbas Kiarostami delegatul general al festivalului a anuntat pentru ora 15 un minut de reculegere precum si faptul ca focurile de artificii de diseara au fost anulate. Azi mai cititi si un interviu exclusiv pentru Romania cu actorul Toby Jones, interpret in “Happy End”, de Michael Haneke.

„Ne exprimam tristetea si solidaritatea cu cei din Manchester. Noi venim in fiecare zi sa vedem filme, ei au mers la un concert de muzica”, asa si-a inceput delegatul general al festivalului, Thierry Frémaux, discursul pregatit de fapt pentru proiectia ultimului film al regretatului cineast iranian Abbas Kiarostami, „24 Frames”, din Grand Théâtre Lumière.

Dupa ce inca de la inceputul festivalului masurile de securitate au fost mai puternice ca oricand – detectoare de metale la intrarea in sali, lunetisti pe acoperisuri, caini anti-explozibil si proiectii intarziate din cauza controlului salilor – prima proiectie de presa a lui „Le Redoutable” de Michel Hazanavicius a inceput in 20 mai cu o ora intarziere din cauza unui bagaj uitat de cineva in sala Debussy, de azi ele sunt si mai puternice.

In palatul festivalului sunt mai multi agenti de securitate decat pana acum, iar la proiectia de presa de dimineata controlul bagajelor a fost mult mai amanuntit. Ne-au cautat pana si in portofele, iar mie mi-au confiscat niste servetele de curatat ochelarii. Pana acum ne scandalizam ca nu le lasa cu apa sau alune in sala, de-acum inainte nu mai avem ce comenta.

Am vazut agenti de securitate si in magazinul Monoprix de langa gara, iar Thierry Frémaux a anuntat in scurtul sau discurs ca traditionalele focuri de artificii de pe mare, care in fiecare an strang puhoi de lume, au fost in acest an anulate.

Aceasta editie aniversara, a 70-a, a Festivalului de la Cannes, e mai intensa ca oricand, si nu datorita filmelor. Invitatii americani (producatori, distribuitori, directori de festivaluri) marturiseau intr-o publicatie pe care am citit-o aici (Variety, daca nu ma insel), ca stau mai mult pe telefoane sa vada ce se mai intampla la Casa Alba pentru ca au sentimentul ca oricand se poate intampla orice. Azi, lumea vorbeste despre Manchester si despre faptul ca, in ciuda tuturor masuri de securitate, nu exista protectie absoluta.

Exista insa o zona de autism involuntar care inconjoara festivalul pentru ca in nebunia de aici jurnalistii sunt mai concentrati pe ce filme trebuie sa vada, pe deadline-uri si pe necesitatea de a ramane intregi pe baricade pana la sfarsit, chiar daca mai picotesc la proiectii.

Ca sa va dati seama cam pe unde suntem cu mintile, aflati ca atunci cand a intarziat proiectia filmului lui Hazanavicius, iar cineva din staff ne-a spus ca au gasit un bagaj suspect in sala si ca cele cateva sute de jurnalisti care eram la coada trebuie sa ne dam 10 metri inapoi, nimeni n-a degajat zona de bunavoie si doar cativa au plecat cu totul, de teama sa nu se fie ceva rau. Grosul multimii dorea sa nu-si piarda randul si sa vada filmul. Cam asta e nivelul de alienare sau de profesionalism, spuneti-i cum vreti.

In alta ordine de idei, la jumatatea festivalului favorit pentru la Palme d’or este in continuare, potrivit cotatiilor din revista Screendaily, filmul rusesc “Loveless”, de Andrei Zviaghintev.

Salma Hayek si Toby Jones

Foto: Iulia Blaga

Toby Jones, intre Haneke si Jurassic World

In alta ordine de idei, ieri am avut sansa unui interviu in exclusivitate pentru Romania cu actorul britanic Toby Jones care joaca in “Happy End”-ul lui Michael Haneke. Interviul s-a desfasurat pe pontonul din fata plajei Hotelului Majestic Barrière, unde soseau salupele cu vedete inarmate cu traiste impletite si bodyguarzi. Salma Hayek, Isabelle Huppert, Claire Denis au trecut pe langa mine in timp ce asteptam sa inceapa interviul.

Toby Jones e mai simpatic in realitate decat in rolurile de ciudatica cucului din “Tinker Tailor Soldier Spy”, seria “The Hunger Games”, “My Week with Marilyn” sau “Captain America”. Rolul in care mie mi-a placut cel mai mult pana acum e cel al scriitorului Truman Capote din “Infamous” (2005, regia Douglas McGrath).

Azi-dimineata la ora 8 l-am intalnit din nou la Hotelul Majestic, unde astepta cu ochii umflati de somn sa urce in taxi si sa plece din Cannes. Ieri marturisise ca merge la Londra, unde filmeaza pentru noul film din seria “Jurassic World”.

“Happy End” e primul film al lui Michael Haneke dupa succesul cu “Amour”, care i-a adus in 2012 la Palme d’or. Haneke mai are un trofeu obtinut la Cannes in 2009 cu “Panglica alba” / “Das weisse Band”, si ar putea reusi in acest an un hat trick, mai ales ca filmele sunt consecutive.

“Happy End”, o satira a societatii contemporane vazute prin intermediul unei familii bogate din Franta, fost vandut deja peste tot, inclusiv in Romania, unde va fi distribuit de Independenta Film.

Reporter: Cum ati ajuns intr-un film de Haneke?

Toby Jones: M-a sunat agentul si mi-a spus ca Michael Haneke vrea sa joc in noul lui film. A vrut sa-mi trimita scenariul, dar am zis: N-ai decat, dar iti spun de pe acum ca raspunsul e da. O sa joc chiar daca am de spus o singura replica. Pe urma, cand m-am intalnit cu el, a fost extraordinar, stia tot ce facusem pana atunci, toate filmele mele, m-a intrebat diverse lucruri pe care le facusem in ele. Nu ma asteptasem sa stie atat de multe despre mine.

Reporter: Erati familiarizat cu filmele lui?

Toby Jones: Cred ca oricine e interesat de cinema a vazut macar trei, patru filme de-ale lui. Eu le-am vazut pe toate si imi plac foarte mult. Nu ai cum sa nu stii de el. Dupa ce am citit scenariul, mi-am spus ca ar fi o prostie sa-i pun prea multe intrebari. Oricum scenariul nu furniza raspunsuri, asa ca intrebarile mele au fost pur practice. Simteam ca trebuie sa ma las pe mana lui si ca nu era nevoie sa fac prea multe pregatiri inainte.

Povestea mi s-a parut credibila si relevanta, un pic didactica si in acelasi timp foarte trista. E o poveste cu multe ecrane, cu holuri imense, holuri care pentru mine concentreaza intreg filmul. Nu sunt esenta filmului, dar pe mine m-au impresionat foarte mult.

Reporter: Ce parere aveti despre tema refugiatilor care la inceput parea o tema principala a filmului?

Toby Jones: Haneke nu lucreaza cu teme mari, dupa parerea mea, ci cu mai mult straturi. In ziua de zi imigrantii sunt peste tot. Daca vrei sa faci un film despre lumea de azi, nu poti face abstractie de ei. Chiar si aici, in Cannes, am intalnit pe cineva din nordul Africii care vrea sa ajunga in Anglia. Acesti oameni sunt peste tot chiar daca nu-i recunoastem.

Nu trebuie ca existenta refugiatilor sa provoace in filme nu stiu ce dezbateri, e suficient ca ea sa fie recunoscuta. Iar Haneke, cred ca sunteti de acord cu mine, nu e genul de regizor care sa-ti spuna ce trebuie sa crezi.

Reporter: Are o maniera anume de a lucra cu actorii?

Toby Jones: Pentru mine e foarte clar ca in acest joc actoricesc foarte naturalist pe care il practica e foarte, foarte, foarte clar pentru el ce va ramane in film. Nu trebuie sa-i dai nici mai mult de atat, nici mai putin. Stie de fiecare data exact ce trebuie sa obtina si poate sa traga 20 de duble si s-o foloseasca doar pe prima.

Noi, actorii, nu putem functiona altfel. Am inceput in teatru ca povestitori, dar el nu vrea sa fim povestitori. El vrea sa ne comportam, sa interactionam fara sa ne asumam responsabilitatea pentru ce se intampla in poveste. Nici nu prea improvizeaza pe platou. Scenariul pe care l-am citit era foarte detaliat si am mai venit cu mici propuneri, dintre care pe unele le-a acceptat.

Toby Jones in Happy End

Foto: Festival de Cannes

Reporter: E mai usor pentru un actor sa lucreze cu un regizor care stie exact ce vrea?

Toby Jones: Si da, si nu. E mai usor daca iti spui: “Ok, daca asta vrea sa-i livrez, atunci o sa incerc sa ma simt bine in aceste limite foarte stricte”. Dar in acelasi timp vrei sa ii faci pe plac pentru ca e un regizor fantastic, vrei sa fii sigur ca dai tot ce e mai bun. Asta nu face ca lucrurile sa fie mai usoare, pentru ca uneori nu iti e foarte clar ce doreste , iar el spune doar: nu, nu, nu, nu. Nu o spune cu rautate, insa.

Reporter: Cum ati lucrat cu Isabelle Huppert?

Toby Jones: Ce m-a impresionat la ea, desi a facut atatea filme, e faptul ca inca are foame de joc. E dornica sa inteleaga rolul cum trebuie, e curioasa, vrea sa se integreze in poveste. Si Robert De Niro e tot asa, e inca interesat de actorie desi o practica de-o viata intreaga. Alteori, cand vezi un actor jucand, iti spui: “O, l-am mai vazut facand asta”…

Reporter: Ce credeti ca il face pe un actor sa ramana interesat de ce face?

Toby Jones: Nu stiu daca exista un raspuns evident. Cred ca tine de cum traim. Cu totii trebuie sa ne straduim sa ramanem curiosi in ceea ce facem. Suntem asaltati de informatie din toate partile, trebuie sa ramanem deschisi si dispusi sa interactionam.

Acesta e felul meu de-a fi si trebuie, cumva, sa il protejez. De aceea actorii incearca sa ramana ca niste copii, fara sa devina insa copilarosi. Cred ca in meseria noastra smecheria e sa poti de fiecare data sa ai aceeasi curiozitate ca prima oara. Cred ca marii actori asta fac, se livreaza de fiecare data acestui joc de a o lua de la inceput.

Reporter: Cum e sa filmati “Jurassic World” la Londra?

Toby Jones: E interesant (Rade.). Superproductiile astea americane sunt niste chestii enorme. Cand intri in ele, te simti foarte diferit, iar jobul tau e sa pretinzi ca nu esti. Sunt niste masinarii uriase. Pentru ca un scenariu sa fie modificat sau niste decizii sa fie luate se pune in miscare o industrie inauntrul industriei. E pana la urma amuzant, dar nu sa faci asta tot timpul. De fapt, de la Cannes ma intorc la Eton.

Reporter: Puteti sa faceti niste dezvaluiri despre nou film.

Toby Jones: Nu cred ca sunt prea multe de dezvaluit despre “Jurassic World”, in afara faptului ca personajele sunt mancate pe rand. (Rade.).

Reporter: Cum echilibrati filmele comerciale cu cele mai serioase?

Toby Jones: Nu constientizez prea mult. Vreau sa lucrez si vreau sa fiu in miscare. Asta e privilegiul meseriei mele, ca nu trebuie sa raman locului ca oamenii sa spuna ca sunt intr-un anume fel. Dar jucand in filme precum “Jurassic World” imi pot permite sa fac proiecte minuscule cum e thrillerul psihologic “Kaleidoscope”, care a fost selectionat recent la Festivalul din Edinburgh.

Sunt mai multe feluri de filme americane. Sunt blockbusterele unde e vorba adesea, zic eu, numai de design si de montaj. Adica la montaj e nevoie de foarte multe pentru ca montajul e esential, el creeaza energie prin taietura. Exista insa in America si multi regizori cu care am lucrat si care nu sunt Haneke, dar folosesc si ei o abordare mai naturalista. Aici in Franta, sau in Italia, inca mai poti face filme folosind idei si nu punand accentul principal pe naratiune.