Cum ajunge Grecia un fel de Ellis Island a Europei

As putea sa va povestesc putin despre R., un pusti de 12 ani fugit din Iran impreuna cu toata familia si despre sora lui nascuta in tabara de refugiati de la Eleonas. Sau despre M., o tanara din Coasta de Fildes hotarata sa ajunga in Olanda. As putea insira la nesfarsit nume de sirieni, afgani sau irakieni alungati de razboi. V-as putea face cunostinta cu dramele si suferintele lor, fiecare cu ale lui, as avea de unde alege. Si va intreb, rugandu-va sa priviti cateva clipe imaginile de mai jos: ce facem cu acesti copii, ii expediem inapoi in iadul din care cred ca au scapat?

N-o sa curga insa lacrimi si nici povesti zguduitoare. Ar inseamna sa manipulez emotia publica, in sens invers, exact cum procedeaza politicienii care-i descriu pe toti acesti oameni, la gramada, drept potential teroristi. Voi expune, in schimb, o realitate. Ne place sau nu, migrantii – majoritatea oameni disperati in cautarea unei vieti mai bune – sunt aici, la portile Europei, si vor continua sa vina in valuri. Taberele de refugiati din insulele grecesti s-au umplut pana la refuz. Desenele de mai sus atarna pe un container-locuinta din Eleonas, un centru de primire model. L-am vizitat marti impreuna cu un grup de jurnalisti invitati de Comisia Europeana din toate cele 28 de tari din UE.

Pacea din Eleonas este doar o aparenta. Aici suntem la cateva statii de metrou de centrul Atenei, conditiile de trai arata decent. Tabara numara sub 2000 de refugiati, intr-un container stau doua familii, copiii merg la scoala patru ore pe zi. Dar tensiunile tocmai erup in insulele supraaglomerate (Lesbos, Samos, Chios, Kos). Chiar in timpul unei discutii cu comisarul european pentru migratie, Dimitris Avramopoulos, vine stirea ca la un centru de refugiati din insula Lesbos au loc incidente. Imaginile cu corturi fumegande fac inconjurul planetei, in paralel cu cele care anuntau desfiintarea taberei de refugiati din Calais, Franta.

Comisarul Avramopoulos face apel la “solidaritatea si responsabilitatea” unei Europe cu o vasta experienta in a exporta cohorte de imigranti. “Trebuie sa-si aminteasca de asta. Unele tari par sa fi uitat de lectia trecutului”, afirma comisarul. La inceputul secolului trecut, de pe batranul continent au plecat spre Statele Unite milioane de oameni. Locul de sosire si triere a imigrantilor: Ellis Island, New York. Grecii incep sa se compare cu celebra insula din New York, devenita intre timp simbol al libertatii. Si insulele lor au ajuns astazi centre de triere, numai ca tarile Europei nu se prea inghesuie sa-i primeasca, cu cateva exceptii notabile si cu Germania in fruntea listei. „Nu sunt inamici, nu sunt ivadatori. Avem de-a face cu fiinte umane”, mai spune Avramopoulos, care vorbeste despre nevoia de revizuire a tratatului de la Dublin si de un sistem comun european de azil.

Exista totusi o diferenta fundamentala. Cei care vin astazi in Ellis Island-ul grecesc sunt in marea lor majoritate musulmani, o religie asociata cu jihadismul islamist si cu terorismul. Spaimele si angoasele europenilor de rand au devenit hrana populistilor si extremistilor. Speculand frica europenilor, populismul castiga teren promovand ura fata de straini, eternul dusman. Dar aceasta diferenta de natura religioasa, din prea multa corectitudine politica, nu este chiar cea mai confortabila discutie pentru oficialii europeni. De fapt, evita sa o pomeneasca desi este esentiala.

De cand Grecia a inchis granita cu Macedonia, blocand practic ruta de migratie prin Balcani si de la intrarea in vigoare a acordului UE-Turcia, peste 60 de mii de imigranti si refugiati au ajuns captivi in insulele grecesti. Nici nu se intorc acasa, nici nu pot intra pe noul taram al fagaduintei.

Zeci de mii de de refugiati prinsi in Grecia asteapta de luni de zile un raspuns. Unii si-au pierdut demult rabdarea iar presa internationala scrie despre condiitiile proaste din insule si despre o serie de infractiuni comise de refugiati. Asta nu poate decat sa amplifice suspiciunile populatiei, care s-a dovedit destul de intelegatoare pana acum. Au existat insa si proteste organizate in scoli de grupuri de parinti care n-au dorit clase speciale de imigranti. La intalnirea cu grupul de jurnalisti din UE, premierul grec Alexis Tsipras a subliniat dificultatile suplimentare generate de migranti intr-o tara lovita deja de o alta criza.

“Grecia a luat povara intregii Europe in mainile noastre. Mii de refugiati au trecut prin insulele grecesti spre Europa si asta a fost foarte greu pentru noi, deoarece a trebuit sa facem fata si crizei economice. Dar sunt mandru sa spun ca populatia din insule si-a aratat fata umana in timp ce in alte tari vedem manifestari xenofobe cu garduri si ziduri”.

Dupa acordul cu Turcia, valurile de migranti au scazut de la 5000 pe zi cati se inregistrau anul trecut la circa o suta zilnic. Acordul cu Turcia inlocuieste practic migratia ilegala cu una legala, dupa cum s-a exprimat premierul Tsipras. Acesta mai spune ca este cruciala accelerarea procedurilor de relocare. Iin cazul Greciei, explica Alexis Tsipras, din 66 de mii de refugiati care trebuie relocati, pana acum doar 5200 au plecat spre alte tari din UE. Evident, premierul Greciei gaseste motivul perfect pentru a se victimiza si spune ca nu este corect ca decizia Consiliului European sa nu fie respectata, pe cand altora li se cere sa respecte acorduri.

Doar opozitia ce-i mai strica lui Tsipras poza de erou in criza migrantilor. Kyriakos Mitsotakos, liderul opozitiei (Nea Dimokratia) si fiul fostului premier, critica guvernul ca n-a reusit o mai buna distributie a migrantilor din insule in Grecia continentala.

Ministrul Migratiei din Grecia, Ioannis Mouzalas, pare sa aiba si el toate motivele sa se planga. Grecia s-a vazut nevoita sa construiasca peste noapte 50.000 de spatii de cazare. Spera ca pana la Craciun sa inlocuiasca toate corturile cu containere de locuit. Mai spune ca 90% din copii sunt acum vaccinati dar admite ca situatia pe insule nu e buna si trebuie decongestionate. Spera ca ritmul de retrimitere in Turcia sa creasca de la 60 pe saptamana la 200 pana la sfarsitul anului.

In esenta, vorbim de doua categorii de migranti: imigrantii din motive economice si refugiati de razboi. In cazul celei de a doua categorii, cererile de azil nu pot fi refuzate, in acord cu legislatia internationala. Ei trebuie gazduiti pana cand se pot intoarce in tara lor. La Eleonas, cei mai multi refugiati sunt sirieni, irakieni si afgani. Totusi, Greciei i se reproseaza ca proceseaza prea incet solicitarile de azil, ca sunt zile cand returneaza in Turcia in baza acordului cu UE doar cateva persoane sau chiar zero. Or, asteptarile intinse pe luni de zile reprezinta cauza tensiunilor crescande din insule.

La randul ei, Grecia reproseaza lipsa de solidaritate a tarilor din UE si lentoarea Bruxelles-ului. De pilda, European Asylum Support Office (EASO) nu dispune inca de suficienti experti pentru a procesa mai repede cererile de azil. Cei de la EASO explica la randul lor ca toate solicitarile trebuie tratate individual, ca e nevoie de timp, de ore de interviu, de interpreti, de specialisti in migratie si ca lucreaza cu doar 200 de oameni pe teren.

Cele mai mari reprosuri le sunt aduse tarilor din grupul de la Visegrad, care au inventat conceptul de “solidaritate flexibila”. Tari ca Polonia, Austria, Ungaria, Slovacia si Cehia se opun cotelor obligatorii de migranti. “Asta e un truc, adica noi sa tinem refugiati si ei ne trimit paturi si evantual ceva mancare. Solidaritate flexibila nu merge”, spune ministrul grec al migratiei. Mouzalas fierbe cand un ziarist maghiar il intreaba de ce nu functioneaza sistemul cotelor obligatorii: “Pentru ca unele tari ca Ungaria il distrug, apoi ne intreaba de ce nu functioneaza!”

Din toata afacerea migrantilor, cea mai castigata pare sa iasa Turcia lui Erdogan. In primul rand, nimeni nu-l mai pune azi la indoiala pe supravietuitorul tentativei de lovitura de stat. Dimpotriva, toti il trateaza cu manusi. Pentru a putea semna acordul, Turcia a fost recunoscuta drept “tara terta sigura”, capabila deci sa ofere protectie refugiatilor la fel ca Grecia.

Asta inseamna ca tot ce face azi Erdogan in tara sa, de la epurarile din aparatul de stat la anihilarea presei de opozitie, este privit la Bruxelles cu maxima ingaduinta. Turcia gestioneaza peste 2 milioane de refugiati. Robinetul spre Europa e in mana lui Erdogan. Potrivit acordului cu UE, la fiecare refugiat returnat de greci, europenii se obliga sa ia unul din Turcia. Erdogan mai doreste liberalizarea vizelor pentru cetatenii sai, dar aici lucrurile se complica teribil.

Numai ca si turcii, la randul lor, incep sa arate cu degetul catre lentoarea birocratica a grecilor si lispsa de solidaritate din UE. Feyza Barutcu, consilier la Ambasada Turciei in Grecia, se plange ca in insula Samos lucreaza doar trei experti pe probleme de azil. Apoi avertizeaza ca, dupa luni de stagnare, in luna septembrie s-a inregistrat un nou val de imigranti catre Europa: nu mai putin de 3000 au fost intorsi de paza de coasta din drumul spre Grecia. Feyza Barutcu este de parere ca migrantii, cu cat stau mai mult in insule, cu atat vor cauta noi cai de ajunge in Europa si ii vor incuraja si pe altii sa vina, cu familii cu tot.

Insa chiar si Turcia a avut contributia ei la amplificarea feonomenului migratiei. De cand a ridicat vizele de calatorie pentru tarile din Africa, rutele migratorii s-au schimbat. In loc sa riste traversand Mediterana, migrantii magrebieni sau din cornul Africii vin ca turisti cu avionul pana la Istanbul, calatorie pentru care platesc circa 60 de dolari iar de aici mai platesc cateva sute si ajung in barci de cauciuc pe insulele grecesti.

In fata acestor realitati, ministrul migratiei din Grecia concluzioneaza: Daca acordul cu Turcia pica, atunci insulele grecesti vor deveni un fel de Ellis Island pentru Europa. “Grecia nu poate merge mai departe, am atins limita de oameni pe care-i putem gazdui. Nu este acceptabil ca Grecia sa devina Ellis Island a Europei”, afirma si liderul opozitiei, Kyriakos Mitsotakis. Putere sau opozitie, cu totii cad de acord asupra unei evidente: criza migrantilor pune la grea incercare solidaritatea UE si proiectul european.

NOTA:Reportaj realizat in cadrul unei vizite organizate in Grecia de Comisia Europeana in perioada 23 – 26 octombrie