Club A, rezistență și legendă. Cum s-a născut, în pivnița unei clădiri mediteraneene din București, o extraordinară oază de libertate

Toată lumea a auzit de Club A, cel mai vechi club studențesc din România. Mit, brand, instituție culturală, loc de regăsire prin pierzanie, club istoric în centrul istoric al Bucureștiului, dar și extensie a cursurilor de la Facultatea de Arhitectură.

Fiecare are o poveste, o amintire din Club A, dar prea puțini știu cine a proiectat clădirea faimoasă, în primul rând, pentru al său underground, unde s-a respirat libertate cu fum de țigară în plin absurd realist socialist.

Clubul Studenților la Arhitectură, inițial cu circuit închis, loc în care intrau doar studenții arhitecți și doar invitații lor, a fost, încă din anul 1969, cea mai exclusivistă și mai respirabilă destinație din București și din România puterii populare, care numai populară nu era.

Club A a fost înființat în anii ’60, într-o perioadă de relativă deschidere politică, la un an după vizita lui Charles de Gaulle la București, în perioada exploziei hippy și a Woodstock-ului de peste Ocean, cu doi ani înainte de Tezele de la Mangalia, emise de Nicolae Ceaușescu, legi care aveau să restrângă libertățile studenților și artiștilor din România.

În oaza de libertate din Club A s-au refugiat, au vorbit, au schimbat idei interzise intelectuali valoroși, mari arhitecți în devenire, artiști, actori, regizori și s-au lansat formații de pop, folk și rock. În Club A se învăța carte, se țineau conferințe cu teme exotice, cum ar fi „tradiția japoneză în arhitectură și muzică”. În Club A s-au lansat majoritatea trupelor de pe scena rock românească. Florian Pittiș, Johnny Răducanu, Nicu Vladimir, Mircea Florian sunt doar câțiva dintre cei care au făcut istorie în Club A.

Citește, pe B365.ro, povestea acestui simbol. Interviu cu un arhitect care a trăit ani buni din tinerețe în Clubul Studenților Arhitecți din România.