Summitul NATO: pozitia Romaniei pusa in contextul regional si cel global
Am calificat rezultatele obtinute de Romania la summitul NATO din Varsovia ca un bilant echilibrat. E echilibrat daca luam in calcul contextul regional si cel global. O sa explic cum am inteles eu jocul de forte pe citeva axe: coeziunea extrema a statelor din nord flancului estic vs. lipsa de coeziune din sud-est, respectiv „oboseala” vechilor state europene vs. vitalitatea SUA si a est-europenilor pe tema Rusia.
Marile blocuri de negociere pe tema Rusia. Mai multi participanti la negocierilor pentru summitul NATO mi-au spus ca au fost cele mai dure discutii. A spus-o si fostul presedinte, Traian Basescu, dupa ce a citit concluziile summitului. De ce au fost atit de dure? Pentru ca unii dintre aliatii europeni nu au vrut ca NATO sa apese prea mult pe acceleratie in privinta masurilor de descurajare a Rusiei.
Motivele sint diverse: politice, economice, socio-demografice. In Franta, de exemplu, o parte insemnata a populatiei e rusofila, iar mediul de afaceri face presiuni majore pe guvern sa opreasca escaladarea tensiunilor cu Moscova. In Germania, partidul de stinga (SPD, membru al coalitiei de guvernare) are relatii politice traditionale cu Moscova, iar influenta ex-cancelarului Gerhard Schroder (angajat al Gazprom) e mare asupra unor lideri ai partidului. Si aici mediul de afaceri vrea „business as usual” cu Rusia. Spania si Italia nu au nici ele o prea mare tragere de inima sa participe la unitatile de lupta ale NATO in est din motive similare.
Unele dintre aceste tari au pus o mare presiune in negocierile din Alianta. Franta, de exemplu, a respins pina in ultima clipa preluarea de catre NATO a scutului american anti-racheta, cu componente in Romania, Spania si Turcia. Aceeasi Franta nu a fost foarte fericita nici cind Alianta a decis sa substantializeze, sa „puna carne” pe planul de contingenta al Romaniei (planul de aparare a Romaniei de catre NATO in caz de agresiune).
Evident ca pentru interesul Romaniei aceste comportamente politice au fost daunatoare, dar trebuie sa intelegem de ce o tara ca Franta joaca asa. Pina la urma, Hollande si-a asumat sacrificii politice si economice semnificative (a anulat contractul semnat de Sarkozy pentru navele Mistral, a sustinut sanctiunile economice la adresa Rusiei etc). Si asta intr-o tara in care partidul de dreapta e mult mai pro-rus decit cel socialist al lui Hollande, o tara penetrata destul de serios de agentii rusi atit in institutii, cit si la nivelul partidelor (vezi si Frontul National, finantat de o banca ruseasca).
Revenim la taberele din NATO. SUA, Marea Britanie si mai multi aliati din flancul estic (Polonia, balticele, chiar si Turcia) au tras in directia dorita de Romania: mai multe masuri de asigurare a aliatilor si descurajare a Rusiei. Fara presiunea puternica si sumele uriase alocate de SUA, ar fi fost greu ca Romania, Polonia si balticele sa aiba vreo sansa in fata reticentilor din vestul Europei.
Aici e momentul sa spunem inca o data ca SUA, alaturi de Marea Britanie, sunt garantele securitatii Romaniei. A fost evident la summitul din Varsovia, unde initiativa Romaniei la Marea Neagra a primit sustinere masiva de la americani.
Nu intimplator Iohannis a enuntat in conferinta de presa de ieri cu omologul polonez „o cooperare strategică româno-polono-americană”. Daca adaugam si Turcia (imprevizibila cum e ea deseori), atunci vedem pe cine se poate baza Romania.
Iar daca am amintit de Turcia, sa spunem ca sustinerea Ankarei pentru initiativa romana la Marea Neagra, sustinere exprimata si la summit, a fost oarecum surprinzatoare (in sens bun). Si asta pentru ca Romania se astepta ca, dupa ce Erdogan a facut un gest major de apropiere de Putin, Turcia sa refuze o noua posibila tensionare a relatiilor cu Moscova pe tema flotei comune a NATO. Dar purtatorul de cuvint al presedintelui Erdogan, Ibrahim Kalin, a fost clar intr-o scurta declaratie pentru HotNews.ro: „Turcia va continua negocierile pentru o noua arhitectura de securitate la Marea Neagra”.
Revenim la faliile din NATO. O a doua e chiar in interiorul flancului estic, intre partea de nord si cea de sud. E o falie de coeziune. Astfel, in nordul flancului exista o coeziune puternica intre Polonia si cele trei tari baltice, toate simtind o amenintare puternica a Rusiei si fiind extrem de vulnerabile la o actiune militara. Mai mult. Pe linga cele patru tari membre NATO care vorbesc pe o voce unica au aparut inca doua tari, Finlanda si Suedia, non-membre NATO, dar primite in premiera la o discutie cu toti sefii de stat si/sau de guvern din NATO. Si Suedia, si Finlanda sint ingrijorate de postura agresiva a Rusiei si vor o colaborare puternica cu NATO. Asa ca, in nordul flancului estic, avem sase tari cu interesele nationale extrem de asemanatoare, ceea ce creste masiv puterea lor de negociere.
In flancul sudic, situatia e radical diferita. Romania e inscrisa definitiv pe linia de securitate trasata de Traian Basescu; Klaus Iohannis o continua destul de fidel. Dar sintem cam singuri. Bulgaria e sfisiata pe linia NATO/Rusia din cauza intereselor politice, economice si din pricina implicarii puternice a Rusiei in economia interna. In plus, din motive istorice, Bulgaria e reticenta la colaborare prea strinsa cu Turcia. Turcia, la rindul sau, e un aliat uneori capricios: isi doreste intietatea in orice initiativa regionala la Marea Neagra (fiind indreptatita de capacitatea sa militara net superioara altor tari), are in Erdogan un lider autoritar care poate deveni imprevizibil.
Daca ne uitam in jurul Romaniei, alti potentiali aliati nu prea mai sint. Ungaria se uita si ea spre Vest, dar face ocheade si Kremlinului.
E mai dificil, in conditiile astea, ca Romania sa isi proiecteze interesele in interiorul aliantei. Dar, cu ajutorul puternic al SUA si al Poloniei, in declaratia finala a summitului a fost mentionata initiativa Romaniei: „Vom dezvolta o prezenta inaintata adaptata in sud-estul NATO. Masuri potrivite, adaptate la regiunea Marii Negre si incluzind initiativa romaneasca de creare a unei brigade multinationale … vor contribui la postura intarita de descurajare si aparare a Aliantei… Vor fi evaluate optiuni pentru o prezenta aeriana si maritima intarita a NATO”.
Cam asa am vazut eu lucrurile la summitul NATO din Varsovia. Pe acest context m-am bazat cind am facut evaluarea initiala a rezultatelor. Pina in octombrie, cind se vor intilni ministrii Apararii din statele NATO, vom vedea daca Romania are capacitatea sa stringa contributii militare pentru brigada multinationala NATO si, mai ales, daca poate sa puna pe roate alianta navala de la Marea Neagra.
PS: Mai trebuie spus ceva. Nici Romania, prin liderii sai, nu este in acest moment, capabila sa-si proiecteze interesele nationale prin initiative publice. A spus-o Armand Gosu, sint absolut de acord cu el. Inaltii oficiali din Polonia si tarile baltice sint prezenti in dezbaterile publice din SUA, din Marea Britanie, Franta ori Germania prin nenumarate initiative de diplomatie publica: conferinte, turnee prin universitati, articole publicate in marile ziare ale lumii. Daca noi nu prezentam interesele nemijlocit catre publicul larg sau catre elitele occidentale, sa nu ne miram ca ele ramin indiferente.