Consiliu European crucial dupa Brexit. Ce vor decide liderii UE si cat poate trage de timp Marea Britanie

Sefii de stat si de guvern din UE se vor reuni astazi in prima sedinta a Consiliului European, precedat de un summit al liderilor Partidului Popular European (la care presedintele Klaus Iohannis nu participa), dupa ce britanicii votat, vineri, iesirea din Uniune. Seara va avea loc o cina de lucru la care va participa si premierul britanic, David Cameron, urmand ca miercuri dimineata liderii europeni sa se reuneasca din nou, de aceasta data fara Cameron, pentru stabili pasii de urmat dupa Brexit. Marea intrebare la Bruxelles este daca Marea Britanie va activa repede articolul 50 din Tratatul Uniunii sau va cauta sa traga cat mai mult de timp chiar daca premierul Cameron a dat ca orizont de timp cel tarziu luna septembrie pentru declansarea negocierilor de iesire din UE.

Cei mai multi oficiali de la Bruxelles pe care i-am intalnit in aceste zile (comisari, fosti comisari, lideri ai Partidului Popular European) se declara convinsi ca Marea Britanie nu va putea amana foarte mult timp notificarea Bruxelles-ului, deci activarea articolului 50, din cauza pietelor. Acestea au reactionat deja, lira se devalorizeaza iar agentiile de rating (Standard&Poors) depuncteaza Regatul Unit din cauza crizei politice in care se scufunda tara. “Pot amana o saptamana, doua, trei, dar nu o pot face ani de zile. Cred ca e imposibil sa fie amanata o decizie atat de mult”, crede Antonio Tajani, vicepresedinte al Parlamentului European si europarlamentar PPE (Forza Italia).

“Daca lira pierde 20%, asta inseamna ca preturile la benzinarii vor creste 20%. Vor fi efecte dramatice asupra economiei britanice. Puterea de cumparare a englezilor va fi sever diminuata”, crede si Siegfried Muresan, europarlamntar si purtator de cuvant al PPE.

Altfel spus, daca nu se mica repede, Marea Britanie risca sa piarda bani multi din cauza ca pietele, investitorii, manifesta oroare de instabilitate si impredictibilitate. “Brexit-ul genereaza instabilitate si in Europa, care este in general de rau augur pentru crestere economica si investitii”, a explicat comisarul Jyrki Katainen intr-o intalnire cu un grup de jurnalisti, dar a avertizat ca UE, o piata de aproape 500 de milioane de consumatori, va trece mai usor peste impact in comparatie cu Marea Britanie, o piata de 60 de milioane.

Dar este la fel de adevarat ca, daca Londra nu notifica Bruxelles-ul, Comisia Europeana nu poate face mare lucru. In treacat fie spus, articolul 50 a fost introdus in Tratatul de la Lisabona dupa valul de integrare al tarilor din Europa Centrala si de Est. Paradoxul e ca instrumentul de iesire din Uniune n-a fost gandit pentru tari cu traditie europeana ca Marea Britanie, ci tocmai pentru noii veniti, considerati mai nesiguri. Instrumentul de iesire a fost insa conceput in asa fel incat cine doreste plecarea intra pe un drum fara intoarcere, asta tocmai pentru a descuraja spargerea solidaritatii in cadrul Uniunii si utilizarea amenintarii cu parasirea Uniunii ca forma de santaj.

De altfel, fermitatea declaratiilor care reclama inceperea imediata a procesului de iesire a Marii Britanii din UE sau care spun ca nu va fi un al doilea referendum are ca scop descurajarea altor tari, ca Franta sau Olanda, tentate la o adica sa mearga pe acest drum. Iar unii oficiali europeni constata cu satisfactie ca rezultatul alegerilor din Spania, unde conservatorii pro-europeni au castigat alegerile iar populistii de la PODEMOS au pierdut masiv, se explica si prin teama generata de efectele Brexit.

Odata notificat Bruxelles-ul in baza articolului 50, Marea Britanie are la dispozitie doi ani pentru a-si negocia iesirea. Daca intre timp se razgandeste, trebuie sa anunte fiecare din celelalte 27 de tari membre in parte ca doreste sa revina si, in plus, sa negocieze cu fiecare tara conditiile readmiterii. Daca in cei doi ani, iesirea nu se produce, Marea Britanie mai poate solicita o extindere a perioadei dar aceasta trebuie decisa in mod exceptional prin vot unanim de toate tarile membre. Altfel, dupa doi ani de zile, Marea Britanie paraseste Uniunea chiar daca si-a incheiat negocierile sau nu. Iar negocierile cu UE inainte de activarea articolului 50 din Tratat sunt excluse in acest moment in mod hotarat de toti liderii europeni.

Mai mult, PPE propune astazi Parlamentului European adoptarea unei rezolutii, prin care se precizeaza in clar la punctul 7 ca “orice negociere intre Uniunea Europeana si Marea Britanie nu poate fi acceptata inainte de declansarea procesului de retragere”.

Desigur, viitorul guvern de la Londra va avea si optiunea de a nu face uz de articolul 50 iar in acest caz Marea Britanie ramane in Uniune. Acest scenariu, discutat strict teoretic in aceste zile, nu prea este cotat cu mari sanse. Nici un partid, cu atat mai putin Parlamentul, nu-si permite sa ignore rezultatul referendumului fara a-si asuma costuri politice enorme iar daca vointa poporului britanic va fi totusi nesocotita de viitorul guvern de la Londra, Marea Britanie risca o noua criza interna. Prin urmare, mingea este la britanici si tot ei trebuie sa decida daca va avea loc un divort de UE sau nu. Iar divortul de Uniune se poate produce amiabil sau cu strigaturi. Desigur, deja se vorbeste si de a treia varianta, in care vom avea un al doilea referendum. N-ar fi chiar fara precedent. Doi ziaristi irlandezi mi-au amintit ca s-a mai intamplat, exemplu fiind chiar tara lor, ca un referendum sa se repete.

De la Consiliu European de astazi se asteapta o armonizare a pozitiilor in cadrul UE, avand in vedere ca unii lideri doresc inceperea imediata a negocierilor in timp ce altii tempereaza acest proces. E de asteptat apoi ca liderii europeni sa-si reafirme unitatea in cadrul UE si a lanseze oficial dezbaterea despre nevoia reformarii Uniunii. Si in rezolutia propusa Parlamentului European spre adoptare de catre grupul PPE se vorbeste despre nevoia “reformarii Uniunii pentru a o face mai buna si mai democratica”. Dar nu aceasta va fi prioritatea zero. Discutia despre reforma poate sa mai astepte.

Liderii europeni vor transmite, cel mai porbabil, un mesaj de calm. Nu se vor grabi, proababil, cu dezbatera pe tema ” mai multa sau mai putina integrare dupa Brexit” – desi aceasta va fi marea tema de aici incolo. “Este dramatic ce se intampla, dar totusi barca nu se scufunda”, explica un oficial european. Majoritatea oficialilor cu care am stat de vorba au exprimat pe de alta parte frustrarea ca UE a devent de prea multe ori tapul ispasitor pentru esecurile si problemele interne din tarile membre.

“E nevoie de o schimbare a modului in care liderii nationali prezinta afacerile europene in tarile lor”, sustine europarlamentarul Siegfrid Muresan, purtator de cuvant PPE. Iar acest deficit de comunicare reclama, intre altele, si mai multa onestitate. Dupa referendum, britanicii descopera in fiecare zi dupa Brexit ca au fost mintiti, inselati si manipulati iar multi au ajuns sa regrete azi votul care a aruncat Marea Britanie intr-un cosmar. Apropo de onestitate, in treacat fie spus, la hotelul unde stau, foarte aproape de cladirea Parlamentului European, s-a cazat zilele trecute si liderul UKIP, Nigel Farage, care continua sa vina in legislativul european si sa incaseze o leafa consistenta din banii europenilor chiar si dupa ce si-a vazut visul implinit, si anume iesirea tarii sale din UE.