Zile decisive pentru Europa. Brexit, cea mai mare criza a UE. Cum si-a schimbat radical Romania pozitia si de ce face concesii intr-un joc politic

Britanicii vor vota intr-un referendum daca vor sa ramina in UE sau sa iasa. Brexit, asa cum e cunoscut scandalul apartenentei UK la UE, este exemplul perfect de criza interna transformata intr-o uriasa criza externa. Premierul David Cameron si-a asigurat victoria in partid si in alegerile parlamentare din 2015 prin promisiunea ca va renegocia termenii apartenentei la UE. Acum, UE discuta cererile lui Cameron, care au potentialul sa arunce in aer o uniune fragilizata de nenumarate crize interne. Cel mai probabil, Romania si suratele est-europene vor fi tarile cele mai afectate in urma compromisului intermediat de Bruxelles, dar si Franta ori Germania sint nervoase din cauza comportamentului Londrei. Romania, prin presedintele Iohannis, si-a schimbat pozitia, constienta ca nu poate purta singura povara Brexit-ului.

Informatia pe scurt:

• Marea Britanie cere ca UE sa ii permita stoparea temporara a ajutoarelor sociale pentru cetatenii din alte state, precum si alte conditii similare. In caz contrar, ameninta cu iesirea din UE

• Romania si-a flexibilizat pozitia initiala, la fel ca alte state est-europene, si e gata sa accepte o regula de tip „frana de urgenta”

• La Bruxelles se va da pe 18-19 februarie batalia decisiva intre Cameron si omologii sai

• Dupa infruntarea cu europenii, pe Cameron il asteapta lupta interna, unde fortele anti-europene si euro-sceptice s-au aliat ca sa promoveze iesirea Marii Britanii din UE

Cum s-a ajuns la amenintarea ca Marea Britanie sa paraseasca UE, o uniune in care are oricum un statut special? Au fost trei realitati conjugate.

Prima: Prezenta tot mai mare a est-europenilor in Marea Britanie (polonezi, romani, baltici etc.), care, pe linga beneficiile clare pentru economia britanica, au produs si neplaceri prin concurenta pe piata fortei de munca si episoade de criminalitate (mica sau mare) exploatate la maximum de puternicelor tabloide care sint in majoritate covirsitoare euro-sceptice.

A doua: Presiunea financiara reala asupra bugetelor de asigurari din Marea Britanie, care are unele dintre cele mai generoase ajutoare sociale din intreaga UE

A treia: dorinta lui David Cameron de a-si consolida pozitia in interiorul Partidului Conservator si de a avea un atu major in alegerile parlamentare din 2015.

Asa se face ca, in 2013, David Cameron a anuntat ca va renegocia termenii apartenentei Marii Britanii la UE daca va cistiga alegerile din 2015. Le-a cistigat si s-a vazut nevoit sa livreze promisiunea facuta alegatorilor. Asa ca a pus pe masa, in 10 noiembrie 2015, un set de propuneri adresate UE si statelor membre, impartite in patru mari categorii.

Ce vrea Marea Britanie:

Intr-o scrisoare trimisa presedintelui Consiliului European, Donald Tusk, premierul Cameron a prezentat in 10 noiembrie 2015 patru propuneri pentru reforma UE, propuneri care sunt conditii pentru ramanerea Marii Britanii in spatiul comunitar.

1. Guvernanta economica

Cea mai importanta conditie din acest capitol se refera la moneda euro. Pe scurt, Marea Britanie vrea un mecanism care sa garanteze respectarea faptului ca in UE nu este doar o moneda. Mai mult, Cameron cere ca deciziile luate pentru zona euro sa nu fie obligatorii si pentru statele non-membre, ci doar optionale, si ca orice masura care afecteaza toate statele sa fie discutata si decisa de catre toate statele.

2. Competitivitate

Cameron a cerut scaderea poverilor birocratice in interiorul UE.

3. Suveranitate

Trei cereri principale puse de Cameron: intarirea rolului parlamentelor nationale, eliminarea obligatiei pentru Marea Britanie de a coopera pentru adincirea integrarii, si implementarea deplina a principiului subsidiaritatii in UE (adica tot mai putina suveranitate pentru Bruxelles si mai multa pentru statele membre)

4. Libera circulatie a fortei de munca

Aici este marele pericol pentru Romania si celelalte state est-europene cu multi cetateni plecati in Marea Britanie. Cameron a spus ca UK are o migratie neta anuala de 300.000 de persoane, nesustenabila pentru serviciile sociale, si a cerut dreptul de a ingradi accesului la beneficiile sistemului social pentru cetatenii europeni care vin in Marea Britanie.

Concret, David Cameron a propus ca un european sa aiba acces la ajutoare sociale doar dupa patru ani de contributie. De asemenea, a cerut ca Marea Britanie sa aiba dreptul de a nu mai acorda alocatii pentru copiii celor care muncesc in Marea Britanie, daca minorii traiesc in alta tara europeana.

Ce raspunde UE

Scrisoarea trimisa de David Cameron a fost semnalul public pentru negocieri cu UE si cu celelalte state membre. Ele incepusera deja in culise, astfel incit Cameron sa isi dea seama care sint liniile rosii peste care UE nu va trece.

Cameron a inceput un tur in capitalele europene pentru a-i convinge pe omologii sai sa accepte conditiile impuse. A fost si la Bucuresti in 9 decembrie 2015, unde a discutat cu presedintele Iohannis si premierul Ciolos. Iohannis i-a transmis atunci ca Romania nu va accepta nici o stopare a libertatii de miscare a cetatenilor sai in UE, un principiu fundamental al UE. Cei doi au convenit sa continue discutiile pe tema stoparii temporare a accesului la ajutoare sociale. De notat ca tonul discutiilor a fost unul cordial, potrivit unor surse apropiate discutiilor, iar Romania nu a reactionat dramatic la propunerile lui David Cameron. Miza raminerii Marii Britanii in UE e uriasa, iar liderii est-europeni, chiar si cei mai vocali, au coborit tonul in dezbaterea publica.

Dar UE trebuia sa dea un raspuns cererilor lui Cameron. A facut-o prin intermediul lui Donald Tusk, polonezul care conduce Consiliul European (reuniunea sefilor de stat si de guvern din statele membre UE). Tusk a facut public, pe 2 februarie 2016, un set de propuneri pe care anterior le negociase cu statele membre.

Cea mai importanta contra-propunere facuta de Tusk se refera la chestiunea imigrantilor. Tusk a propus ca Marea Britanie sa aiba dreptul sa aplice o regula de tip „frana de urgenta” prin care se anuleaza ajutoarele sociale timp de patru ani pentru muncitorii migrantii din alte tari europene, daca va fi aprobata de restul statelor membre. Propunerea de a restrictiona ajutoarele poate fi solicitata de orice stat membru al blocului comunitar, dar trebuie sa fie aprobata la nivelul Consiliului UE fie unanim, fie prin majoritate calificata.

Mai mult, Tusk a propus ca un stat membru sa poata plati alocatii pentru copiii ne-rezidenti ai muncitorilor din UE adecvate la standardele de viata din statele de origine. Adica Marea Britanie sa plateasca alocatii „romanesti” pentru copiii din Romania ai muncitorilor romani din Londra, si nu alocatii de valoare egala cu cea pentru copiii care locuiesc in Marea Britanie.

In ce priveste celelalte trei mari cereri ale lui David Cameron, Tusk a promis Londrei „respectarea drepturilor si competentelor” tarilor care nu sunt membre ale zonei euro. El a prezentat un „mecanism” prin care cele noua tari care nu au adoptat moneda unica isi pot exprima nemultumirile si pot privi „asigurarile necesare” in ce priveste deciziile celorlalte 19 state care folosesc euro. Dar acest mecanism „nu va constitui un drept de veto si nu va putea intarzia deciziile urgente” in cazul unor crize financiare, a precizat presedintele Consliului, care a mentionat ca detaliile privind activarea acestui mecanism au inca nevoie de discurii suplimentare.

Ce vrea Romania

Romania, la fel ca alte tari est-europene, se simte direct vizata de cererile lui Cameron. Peste 175.000 de romani traiau in 2015 in Marea Britanie, in crestere mare fata de anul precedent.

Romania e prinsa acum intre ciocan si nicovala. Daca respinge total propunerile lui Cameron si oferta lui Tusk, in numele protejarii cetatenilor romani din UK, Romania (alaturi de un alt stat est-european, eventual) poate provoca esecul intern al lui Cameron si un vot covirsitor pentru Brexit la referendumul din iunie 2016. Daca le accepta, Iohannis ar putea fi acuzat ca nu se bate pentru drepturile cetatenilor romani.

Asa ca Romania a decis sa negocieze, la fel ca si celelalte tari est-europene. Daca la vizita lui Cameron la Bucuresti din decembrie 2015 Iohannis s-a aratat mai degraba inflexibil in ce priveste drepturile romanilor, el si-a schimbat pozitia ieri, 15 februarie. Dupa o discutie la Cotroceni cu Donald Tusk, Iohannis a declarat ca „am subliniat ca pentru Romania este important, in primul rand, ca mecanismul de salvgardare sa fie nediscriminatoriu, sa aiba un caracter exceptional si cat mai limitat in timp. Aplicarea acestuia trebuie sa se faca pe baza unor justificari pertinente. Totodata, am sustinut ca trebuie evitata aplicarea arbitrara a acestor masuri si asupra altor categorii de beneficii si sa se ia in calcul numai prestatiile necontributive„.

In ceea ce priveste adaptarea alocatiilor la standardul de viata din tara de resedinta, Iohannis a spus ca „vom urmari sa eliminam orice risc de discriminare pentru cetatenii romani. De asemenea, vom urmari ca posibila indexare sa nu se poata extinde catre alte prestatii sociale„. De altfel, in aceasta situatie sint doar 400 de copii romani cu parintii in Marea Britanie. Dar interesul Romaniei este ca mecanismul de indexare sa nu se aplice si altor prestatii, precum pensiile

In fine, Iohannis a mai anuntat ca „este important ca aplicarea celor doua mecanisme sa nu se faca retroactiv, astfel incat sa nu fie afectati cetatenii care lucreaza deja pe piata muncii din respectivul stat membru gazda. Astfel, aceste mecanisme ar urma sa se aplice numai celor nou intrati pe piata muncii, dupa intrarea in vigoare a acestor masuri”.

In ce priveste celelalte trei teme mari ridicate de Marea Britanie (Guvernanta economica, Competitivitate si Suveranitate), Iohannis a spus ca „de o maniera generala, obiectivele de reforma a UE continute in pachetul propus de Presedintele Tusk sunt convergente cu viziunea si interesele Romaniei”.

Cu alte cuvinte, Romania e dispusa sa-si flexibilizeze pozitia si sa accepte „frana de urgenta” pentru romanii din UK doar daca nu se aplica retroactiv (adica sa nu se aplice romanilor care sint deja in Marea Britanie la ora adoptarii legislatiei, ci doar romanilor care vor merge acolo dupa adoptarea legislatiei). De asemenea, Romania cere ca acest mecanism sa nu devina unul permanent, ci sa fie limitat in timp. In ce priveste adaptarea alocatiilor pentru copii la valorile romanesti, Iohannis a cerut ca aceasta solutie sa nu fie extinsa si la alte ajutoare sociale.

E o mare schimbare de pozitie. De ce, care sint motivele?

In primul rind, Romania e constienta ca miza negocierii e uriasa. Daca ii va refuza lui Cameron orice propunere si va avea o pozitie inflexibila, atunci Cameron se va intoarce acasa cu mina goala si nu va putea sustine raminerea UK in UE. Brexit-ul nu va putea fi evitat. Or, pentru Romania (ca si pentru alte state membre) iesirea Marii Britanii din UE ar fi o adevarata catastrofa politica, cu efecte aproape imposibil de cuantificat.

In al doilea rind, celelalte state est-europene si-au aratat si ele disponibilitatea de a negocia. Or, sa ramina singurul adversar al Marii Britanii ar fi pentru Romania o nesabuinta politica. Efectele pe termen lung ar fi nefaste, mai ales ca Marea Britanie este unul dintre putinii aliati ai Romaniei in UE si NATO in ce priveste politica fata de Rusia, de exemplu.

In al treilea rind, Romania isi poate folosi intelept pozitia pentru a obtine avantaje in alte dosare fierbinti. In schimbul flexibilizarii pozitiei in scandalul Brexit, Bucurestiul poate negocia si cu Marea Britanie, dar si cu UE un sprijin mai puternic in fata politicii agresive a Rusiei, ori o deschidere pe dosare sensibile precum Nord Stream 2 sau chiar Schengen. Depinde de presedintie si diplomatia romaneasca sa simta limitele de negociere si sa fie creative.

In cadrul negocierilor, Romaniei ii ramine sa se asigure ca aceasta clauza de salvgardarea nu poate fi utilizata abuziv si de alte state. Si, in acelasi timp, sa il ajute, paradoxal!, pe Cameron sa „vinda” acasa solutia negociata ca pe o victorie majora, astfel incit sa ii linisteasca pe euro-sceptici si sa pastreze Marea Britanie in UE.

Ce urmeaza

Cameron e in acest zile la Bruxelles pentru a se asigura de sprijinul Parlamentului European si al marilor partide europene ca legislatia negociata cu Tusk si ceilalti sefi de stat nu va fi modificata de legislativul de la Bruxelles.

Urmeaza pe 18-19 februarie un Consiliu European decisiv. Cameron va infrunta toti ceilalti 27 de sefi de stat si de guvern cu propunerile si contra-propunerile pe masa. Textele par agreate, iar pentru vineri Cameron ar fi convocat deja o sedinta de guvern la Londra pentru a decide data referendumului (presa britanica da ca sigura data de 23 iunie) si cita libertate de miscare vor avea ministrii sai in campania pro sau contra-Brexit.

Dupa eventualul acord in Consiliul European, pentru Cameron urmeaza calvarul campaniei interne. El va incerca sa prezinte compromisul agreat la Bruxelles ca pe o mare victorie asupra UE, in timp ce restul tarilor UE vor incerca sa limiteze impactul in discursul pentru publicul intern.

Dar la Londra s-a declansat deja un mecanism pe care Cameron nu pare sa il mai controleze, asa ca rezultatul referendumului este o mare necunoscuta. Fortele euro-sceptice sau anti-europene s-au dezlantuit, odata ce au o miza comuna. Cameron si pro-europenii trebuie sa infrunte acum marile tabloide, UKIP, o parte importanta din Partidul Conservator, plus o serie de oameni de afaceri extrem de puternici care isi doresc iesirea din UE.

Pina pe 23 iunie, UE se pregateste de cea mai mare criza din istoria sa. E la un pas de pierderea in premiera a unui membru (si nu unul oarecare), iar prima consecinta ar fi valoarea precedentului. Fortele centrifuge de pe continent se vor dezlantui, iar o Europa dezbinata, cu garduri si granite proaspete, va fi o prada usoara pentru adversarii sai politici. Pentru noii membri, precum Romania, ar putea insemna inceputul destramarii unicei constructii politice care garanteaza pacea si bunastarea pe continent. Pentru binele comun, sper ca ratiunea sa prevaleze, iar pe 24 iunie UE sa aiba tot 28 de membri.