Rectorul Universitatii de Vest din Timisoara, scrisoare deschisa catre decidenti: Cat veti mai continua sa ignorati diaspora? Nu aveti capacitatea sa faceti o tara ca afara, dar nici nu lasati pe altii sa va invete
„Nemultumirea mea se indrepta spre decidentul roman care in 25 de ani nu a facut decat sa incalzeasca un scaun si sa fie platit pentru a raspunde la telefon cu ‘Da, sefu’…”. Asa isi incepe Marilen Pirtea, rectorul Universitatii de Vest din Timisoara, o scrisoare deschisa in care vorbeste despre ignorarea diasporei. Rectorul avertizeaza ca „multi dintre decidentii nostri sunt blocati intr-o gandire invechita, cum ca pe ei nu-i invata nimeni sa-si faca meseria”.
Marilen Pirtea, rectorul Universitatii de Vest din Timisoara, acuza „decidentii” romani ca nu acorda importanta cuvenita diasporei si anunta ca institutia pe care o conduce este prima universitate din Romania „care a instituit o reprezentare permanenta la Parlamentul European, la inceputul acestui an”.
Intr-o scrisoare deschisa, oficialul propune ca in toate ministerele si consiliile judetene si locale sa se creeze compartimente care sa aiba ca scop „identificarea romanilor de peste granita, pozitiile lor in diferite foruri decizionale si modul in care acestia ar putea contribui la crearea unor noi proiecte comune sau la indeplinirea obiectivelor noastre ca tara, fie ca vorbim de educatie, infrastructura, sanatate, justitie sau alte domenii”.
Citeste mai jos scrisoarea deschisa integrala a rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, Marilen Pirtea:
Cat veti mai continua sa ignorati diaspora? Nu aveti capacitatea sa faceti o tara ca afara, dar nici nu lasati pe altii sa va invete
Doresc sa mentionez ca randurile acestea nu se adreseaza unei anumite culori politice si nici nu are drept tinta un anumit personaj. Nemultumirea mea se indrepta spre decidentul roman care in 25 de ani nu a facut decat sa incalzeasca un scaun si sa fie platit pentru a raspunde la telefon cu „Da, sefu’…”. Va recunoasteti voi, aceia la care ma refer, in aceste randuri.
Ne aflam la aproape un an din momentul in care diaspora romaneasca a facut o noua revolutie, una prin care ne-a aratat drumul pe care trebuie sa-l urmam. Insa, mai important decat orice, ne-a aratat ca traieste, este activa si ii pasa de ceea ce se intampla in tara. Acela era momentul in care decidentul de care vorbeam mai sus trebuia sa sara din scaun si sa initieze proiecte prin care statul roman sa beneficieze de o bogatie imensa aflata dincolo de granite, diaspora noastra.
Zilele trecute am organizat, la Bruxelles, o reuniune de relationare intre reprezentantii Universitatii de Vest din Timisoara si absolventii sai care lucreaza in institutiile europene, cu scopul de a ne intari prezenta in mijlocul forurilor de nivel comunitar, prima initiativa de acest fel in randul universitatilor romanesti. De asemenea, Universitatea a fost prima institutie de invatamant superior din Romania care a instituit o reprezentare permanenta la Parlamentul European, la inceputul acestui an. As fi preferat sa nu fim primii sau singurii din tara cu o asemenea strategie. Spun asta in contextul in care ar trebui sa trecem peste acea conceptie care ii pune gand rau ¬caprei vecinului¬. Suntem mai castigati daca vecinul nostru este unul puternic si poate dezvolta intreaga comunitate in jurul lui. Ne-ar fi tuturor mai bine si am activa intr-un sistem mai sanatos daca importanta diasporei ar fi constientizata la scara larga.
Am aflat de la absolventii nostri din inima Europei ca se simt uitati de tara, ca ideile lor nu razbat mai departe de cercurile obisnuite. Nici nu ar avea cum, din moment ce multi dintre decidentii nostri sunt blocati intr-o gandire invechita, cum ca pe ei nu-i invata nimeni sa-si faca meseria. O gandire mai nociva, greu de crezut ca exista. Avem mereu ceva nou de invatat sau de corectat. Statele occidentale au realizat acest lucru si recunosc resursa imensa a cetatenilor de peste granita. Este gresit sa consideram diaspora doar ca pe o sursa imediata de echilibrare a bugetului. Beneficiile pe termen lung se vad numai daca reusim sa o implicam activ in proiectele noastre.
Aflam despre romani ca sunt alesi in parlamente ale tarilor UE, in consilii regionale si locale sau in institutii nationale si internationale de importanta majora. Acestia trebuie implicati direct in jurul unor proiecte comune, fiecare pe domeniile de competenta. Un prim pas inainte ar fi formarea de compartimente specializate, in toate ministerele, consiliile judetene si locale, care sa aiba ca scop identificarea romanilor de peste granita, pozitiile lor in diferite foruri decizionale si modul in care acestia ar putea contribui la crearea unor noi proiecte comune sau la indeplinirea obiectivelor noastre ca tara, fie ca vorbim de educatie, infrastructura, sanatate, justitie sau alte domenii. Putem spune cu o oarecare siguranta ca nu ii vom repatria prea curand, iar tara nu are momentan capacitatea sa-si mentina tinerii acasa. Propun ca statul sa valorifice aceasta resursa de acolo de unde ea se afla, dar pentru un asemenea demers trebuie sa stim si sa ne dorim mai mult decat „Da, sefu’…”.
Prof. univ. dr. Marilen Gabriel Pirtea
Rectorul Universitatii de Vest din Timisoara