Profesorul Iohannis… pas cu pas spre irelevanta?

In gimnaziu aveam un profesor cu o problema de autoritate. Pentru a se impune aparea la catedra cu un soi de snur impletit din sarma pe care-l legana amenintator in directia noastra. In esenta, omul nu avea suflet rau si noi simteam asta. El stia si noi stiam ca niciodata nu va indrazni sa ne loveasca. Cat timp Profesorul era cu fata la clasa, toti taceam, mimand respectul. Dar era suficient sa se intoarca un moment si, in spatele lui, se dezlantuia dezordinea. Mi-am amintit intamplarea privind in ultima saptamana un alt profesor, care a ajuns presedintele Romaniei.

In plin scandal al cardului electronic de sanatate, presedintele Klaus Iohannis s-a marginit sa remarce ca “este o problema reala” si ca “Guvernul a pregatit prost implementarea cardului de sanatate”. Noroc cu domnul Presedinte, ca altfel nimeni nu si-ar fi dat seama ca suntem in fata unei probleme reale.

Atunci cand se pronunta public in privinta unor teme atat de importante, Presedintele esueaza in inadecvare daca se limiteaza la a clama evidente, a ceea ce stiu si deja spun toti.

De la un Presedinte care se recomanda permanent ca un profesionist ma asteptam la “fapte, nu vorbe”. Ma asteptam sa ne lamureasca adevaratele probleme ale cardului de sanatate, sa faca putina lumina in ceata azvarlita de televiziunile de propaganda politica. El, nu noi, este cel cu acces la informatii privilegiate si la un aparat administrativ dedicat.

Sa ne fi spus de pilda domnul Presedinte ca exista inca aproape jumatate de milion de romani carora cardurile nu le-au fost distribuite (496.781) si ca cineva trebuie sa raspunda cu postul pentru aceasta intarziere impardonabila. Ma numar printre cei care nu au primit cardul, si nu sunt singurul in aceasta situatie. Un prieten imi povestea ca a primit cardul in satul unde nu mai figureaza oficial cu domiciliul de 8 ani.

Peste jumatate din populatia Romaniei nu avea inca activate cardurile de sanatate pe 11 mai. Nu e nevoie sa fi profesor de fizica pentru a prevedea intarzierile din clinici care apar in astfel de conditii. HotNews a scris despre aceste intarzieri cu 4 zile inainte de aparitia lor, bazandu-se pe date provenite de la medici obisnuiti din tara. Pentru clinicile private aceste intarzieri (fie doar de 2-3 minute pentru fiecare card), se acumuleaza intr-o zi la intarzieri de peste doua ore, deci cozi mai multe, pacienti nemultumiti, bani si timp risipit. Ma asteptam ca domnul Presedinte, liberal dupa ideologie, sa vorbeasca despre asta.

Ar fi fost bine sa mai fi auzit de la domnul Presedinte ca nu medicii sunt cei care saboteaza folosirea cardului de sanatate, cum insinueaza oficiali din guvernul Ponta. Dimpotriva: farmaciile, punctul esential in care se petrec fraudele cu retete false din sistemul medical, sunt cele mai refractare la utilizarea cardurilor. Luni, 11 mai, numarul de retete validate cu cardul de sanatate a fost mai mic decat al celor validate fara card. In farmacii este problema, acolo cardul inca nu functioneaza.

Ar fi fost bine ca domnul Presedinte sa atraga atentia si asupra posibilitatilor de fraudare a sistemului medical chiar si dupa inceperea functionarii cardului electronic. O scapare logistica permite medicului sa stie codul PIN al cardului pacientului, cod care ar trebui sa fie secret. Asta se intampla deoarece PIN-ul se verifica in computerul medicului. E ca si cand lucratorul bancar v-ar cunoaste PIN-ul cardului de debit. E chiar mai rau, deoarece anumiti pacienti pot fi convinsi sa-si pastreze cardul de sanatate in cabinetul medicului, caz in care acest card poate fi folosit dupa plac.

In scandalul cardului de sanatate oficialii guvernului Ponta au reprodus atitudinea sefului lor: aroganta amestecata cu acuze, fie catre medici, fie catre pacienti. Dar nu este treaba medicului sau a pacientului sa fie binevoitor cu autoritatile care altfel il pacalesc, fura si calaresc zi de zi. Este datoria Guvernului ca lucrurile sa functioneze cum trebuie, fara a cauza neplaceri oamenilor, mai ales cand acei oameni sunt si bolnavi. Asteptam sa aud asta de la domnul Presedinte. Nu am auzit.

Cum nu am auzit nimic relevant nici in cazul Institutului Cantacuzino, vizitat in aceasta saptamana de domnul Klaus Iohannis. „Nu am venit mai devreme pentru ca am vrut sa vad daca se rezolva problema”, a spus Presedintele despre un Institut prins in repetate crize si unde liniile de productie au incepus sa fie inchise inca de acum 12 ani.

Oare presedintele Iohannis stie ca de patru ori in ultimul deceniu (2006, 2009, 2012 si 2013) au fost identificate deficiente si erori in procesul de productie a vaccinurilor de la Cantacuzino? Stie oare ca directorul responsabil cu producerea vaccinurilor in perioada ultimelor scandaluri de la Cantacuzino lucreaza astazi pentru unul dintre producatorii internationali de vaccinuri activi in Romania?

Oare a citit domnul presedinte Iohannis raportul Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) care identifica fara echivoc responsabilitatile pentru cel mai recent esec al Institutului? In 2013, vaccinul antigripal produs de Institutul Cantacuzino a esuat, nerespectand standardele europene de siguranta. Guvernul Ponta a incercat sa musamalizeze situatia, dar datorita unui whistleblower informatia a ajuns in media.

Investigatia OMS din 2013 subliniaza ca din cauza „presiunii extreme a timpului in procesul de productie”, curatenia in zona de productie a vaccinului de la Cantacuzino s-a facut “in graba si cel mai probabil nu a fost completa”. De unde aceasta presiune? „Au existat asteptari foarte mari datorate angajamentelor prim-ministrului referitoare la furnizarea de vaccin antigripal de catre Institutul Cantacuzino“, se mai mentioneaza in raportul OMS. Prim-ministru la acel moment: Victor Ponta.

„Este inadmisibil sau exclus sa dispara Institutul”, a spus presedintele Klaus Iohannis. Serios?, mi-a venit sa exclam. Oare stie presedintele Romaniei ca din cele zece vaccinuri recomandate in Romania, Institutul Cantacuzino ar mai putea produce astazi doar unul, cel antituberculoza (BCG), in cazul celorlalte „know-how-ul“ Institutului si tehnologia sa fiind complet depasite pentru actualele standarde europene? Stie ca ar fi nevoie de o investitie financiara masiva si de un management foarte competent pentru a recupera o institutie care functioneaza in regim de avarie de peste un deceniu?

Singurul element cat de cat consistent din declaratiile presedintelui Iohannis a fost posibilitatea de a pune in CSAT problema Institutului Cantacuzino. Dar domnul Presedinte nu a explicat ce poate face CSAT-ului in acest caz! Sa faca o recomandare? Asa…si? Un ordin de ministru e mai eficace decat o decizie CSAT, in ciuda pompozitatii numelui celei din urma. Iar transformarea Institutului in obiectiv de securitate nationala ar ingreuna investiile financiare acolo, conditiile fiind mult mai stricte in astfel de cazuri.

Da, stiu ca Presedintele nu are un consilier pe Sanatate (nici pe Educatie). Dar a trecut jumatate de an de cand Klaus Iohannis stie ca este presedintele Romaniei. Ce l-a impiedicat pana acum sa-si aduca sfetnici buni pentru domenii atat de importante? Cum de a ajuns impotmolit in declaratii atat de irelevante, in timp ce Romania smecherilortrece prin spatele lui, tot mai rapida, tot mai dezordonata, mimand tot mai mult respectul?