Cat de Deutsch poate fi Hurezeanu daca va fi ambasador la Berlin

In timp ce Parlamentul Romanei este in parte populat de adormiti, corupti, sau dame carora nu le ajung saizeci de mii de lei pe an nici pentru coafor, natia romana se intreaba daca Emil Hurezeanu poate fi numit ambasador la Berlin. Daca interesele Romaniei sunt bine reprezentate de o persoana cu cetatenie germana, care insa decenii de-a randul a fost legata ombilical de problemele Romaniei, abordandu-le public ca ziarist si comentator politic de calibru superior.

In fata unei probleme in parte asemanatoare, romanii au mai stat acum jumatate de an, cand la presedentia Romaniei a candidat si castigat un sas.

Se confrunta Romania cu cetatenii si nationalitati, ca probleme proprii, dar pe care nici UE inca nu le gestioneaza, administrativ, in spiritul unei adevarate comunitati europene? Sunt sansele elitelor, revenite sau doritoare de a reveni in patrie, diminuate de piedici administrative carora birocratii de la Bucuresti, Berlin sau Bruxelles n-au putut sau n-au vrut sa le gaseasca raspuns? Se pare ca da.

Pe Emil Hurezeanu l-am intalnit la Schengen, cand s-a semnat tratatul de aderare al Romaniei la UE, in 25 aprilie 2005. L-am reintalnit, ambii fiind pe pozitie de jurnalisti, la diverse evenimente oficiale de la Berlin. Tot asa, la Arad, ca invitat sa conferentieze in cadrul unui program de Capitala Culturala Europeana 2021.

Cel mai des il revad la televizor, in jumatatea de ora zilnica si la Digipedia de weekend, odata cu alte sute de mii de romani, poate milioane cumulate in timp, care ii asculta analizele de politica interna si mai ales externa, in care este deosebit de doct. Informatia sa e pertinenta, exhaustiva, dar oferita fluent si pe intelesul aproape al tuturor. Aceste aprecieri le fac ca telespectator si jurnalista ce se pozitioneaza critic fata de discursul unui coleg de breasla.

Despre opiniile sale, mai mult sau mai putin gustate, mai mult sau mai putin disputate, au comentat altii si ele nu fac obiectul acestui demers. In fond, unul din fundamentele democratiei, ale societatii deschise, este discutia contradictorie, alternativa, de pareri exprimate liber.

Anatemizarea unor luari de pozitie, care se abat de la main-stream, sa speram ca am lasat-o trecutului, ca tine de alte vremi.

Ce vreau sa spun este ca Emil Hurezeanu este destul de informat pe temele care trebuie, pentru a nu face Romania de ras in calitate de ambasador in Germania, o tara-cheie din UE. El este nu doar destul de informat ci, prin deceniile petrecute acolo, suficient de acomodat cu ￢modul de a fi german￢ (care nu se refera doar la limba germana), pentru a face mai lina comunicarea si colaborarea institutionala dintre cele doua tari.

Aceasta, in cazul in care ￢zvonurile￢ si speculatiile aparute in presa referitoare la trimiterea sa ca ambasador al Romaniei in Germania se adeveresc. Momentan, nici Administratia Prezidentiala, nici MAE roman n-au confirmat, dar nici n-au infirmat propunerea sa ca ambasador. Iar potentialul candidat este in stand-by: „Inca n-au fost intrunite conditiile ca sa raspund cu <> sau <>. Work in process”, a declarat, pentru HotNews, Emil Hurezeanu, printr-un sms.

￢Intrebat de HotNews daca si-a recapatat cetatenia romana si a renuntat la cea germana, Emil Hurezeanu nu a mai raspuns￢, adauga site-ul de stiri numit.

￢Legea 269/2003, privind Statutul corpului diplomatic, prevede ca diplomatii romani trebuie sa aiba cetatenia romana, dar nu interzice dubla cetatenie￢, mai precizeaza jurnalistii de la Hotnews. Din acest punct de vedere, romanii se pare ca sunt cu un pas inaintea germanilor, spre europenizare. In oferta de posturi din diplomatia germana se specifica necesitatea de a fi ￢Deutsche oder Deutscher i. S. von Art. 116 GG￢. Adica ￢germana sau german￢ in sensul unui paragraf din legea care se refera la cetatenia germana.

Consevatorismul nemtilor in materie de cetatenie are o lunga istorie de imigratie postbelica, in parte marcata de afluenta de turci, dar si de italieni, spanioli, cetateni ai fostei Iugoslavii, refugiati politici sau fugari peste granite in urma razboaielor de dupa 90. Multa vreme, Germania nu a permis dubla cetatenie, decat in cazul etnicilor germani repatriati din alte tari (aproape trei milioane doar din Romania si fostul URSS).

Acum, aceasta politica restrictiva s-a mai relaxat si dubla cetatenie este permisa in unele cazuri, fara a fi generalizata de tot.

Cu un pas inaintea germanilor par a fi elvetienii, chiar daca tara lor nu e membra UE. Momentan, o conditie de baza pentru a intra in serviciul diplomatic si a reprezenta Elvetia in strainatate este renuntarea la dubla cetatenie. Rezerva invocata pana acum era ca un diplomat elvetian trebuie sa se implice, fara rezerve, pentru interesele tarii sale si sa nu intre in conflict de interese majore, in probleme delicate la negocierea unor competente sau teme economice si fiscale.

Conform unor informatii aparute in presa elvetiana, Departamentul pentru afaceri externe al Elvetiei (EDA) a demarat anul trecut o revizie interna referitoare la regulamentul de personal, analizandu-se si posibilitatea angajarii unor diplomati cu cetatenie dubla sau multipla.

Rezerva referitoare la eventuala ￢tradare￢ a intereselor unui stat, cand esti diplomat cu dubla cetatenie, mi se pare exagerata si reglementata de lege in alt fel. In Romania, procedura e clara. Ambasadorii romani sunt obligati, prin legea nr.269 din 17 iunie 2003, sa depuna un juramant. Juramantul de credinta fata de statul roman este obligatoriu si are urmatorul continut, finalizat si printr-un angajament de sorginte crestina.

￢Jur sa promovez si sa apar interesele Romaniei si ale cetatenilor romani in relatiile internationale. Jur sa-mi indeplinesc cu responsabilitate, loialitate si demnitate atributiile care imi revin in promovarea politicii externe a Romaniei. Jur sa respect Constitutia si legile tarii, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, angajamentele internationale asumate de Romania, cu pastrarea stricta a secretului si confidentialitatii asupra informatiilor pe care le detin ca membru al Corpului diplomatic si consular al Romaniei. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!￢

In ipoteza in care un diplomat ￢calca in strachini￢, se face vinovat de sperjur sau tradarea interesului de stat, pentru pedepsirea acestor abateri exista legi. Prin urmare, Emil Hurezeanu, daca va fi acreditat ambasador la Berlin avand eventual dubla cetatenie, germana si romana, nu va trebui sa respecte decat ceea ce a jurat. Simplu ca buna ziua. Dar oare ce a jurat, eventual in doua instante, il sechestreaza diplomatic in vreun fel? Nu stim daca domnul Hurezeanu a trebuit, in anii 80`, cand si-ar fi dobandit cetatenia germana, sa depuna vreun juramant. In Germania recenta, procedura depunerii unui juramant nu este reglementata prin lege si putem presupune ca acum treizeci de ani a fost la fel.

In anul 2005, partidul crestin-democrat german (CDU) a facut o propunere legislativa la nivel de Camera Superioara a Parlamentului, pentru depunerea unui juramant la dobandirea cetateniei germane. Textul propus suna in felul urmator: ￢Promit in mod solemn, ca cetatean (cetateanca) german(a), sa respect Legea fundamentala si legile Republicii Federale si sa renunt la tot ceea ce ar putea dauna statului german￢.

Juramantul urma sa fie depus in absenta unei sublinieri de natura religioasa. Prin aceasta, Germania se arata deschisa multiculturalismului si diversitatii de credinte. In prezent, la primirea certificatului care atesta dobandirea cetateniei germane nu se depune un juramant formal fata de Legea fundamentala (Grundgesetz ￢ inlocuitorul unei Constitutii care n-a fost adoptata nici pana acum) si legile statului german. Cetatenilor romani care au fost ￢incetateniti￢ (eingeburgert), putandu-si pastra si cetatenia romana, li se inmaneaza certificatul, semneaza si primesc o brosura cu Grundgesetz si prevederile ei.

Dar sa revenim la aspectul mai degraba moral decat formal, al problemei ce vizeaza un oficial roman. Stai practic, ca diplomat roman de prim rang cu dubla cetatenie, ￢cu fundul in doua luntri￢? Raspunsul meu subiectiv este ca ￢nu￢. Atata vreme cat Romania si Germania sunt tari din edificiul UE, partenere in NATO si prietene in contextul geopolitic international, un ambasador poate foarte bine sa reprezinte interesele tarii sale, respectand in mod firesc Constitutia si legile tarii unde este acreditat. Ceea ce fac si toti ceilalti ambasadori, indiferent in ce tara s-ar afla ei, caci altfel ar fi ￢rechemati￢.

￢Propunerea Hurezeanu￢ mai ridica si o alta problema, care ii priveste pe mult mai multi romani emigrati candva peste hotare, care au cetatenia altui stat din UE si care s-au intors, sau s-ar intoarce in tara, vrand sa presteze ceva pentru institutiile statului roman. In ceea ce priveste angajarea ca bugetar, adica salariat la stat, in principiu nu exista restrictii pentru cetatenii Uniunii Europene. Exista insa piedici in a li se recunoaste vechimea in munca efectuata pe teritoriul unui alt stat european, ceea ce ii atinge la bani, la salariul lunar. Nu stim cum stau lucrurile in administratiile locale sau regionale, nu stim cum sta in ministere. O solicitare de clarificare, trimisa in urma cu ceva timp la ANOFM, mi-a ramas fara raspuns.

Dincolo de rumoarea starnita de propunerea lui Emil Hurezeanu -despre a carui biografie, parcurs profesional si alte elemente relevante cu privire la potentiala sa numire ca ambasador se poate citi pe Europalibera.org si Hotnews. ro-,, problema care se ridica este daca in Romania lui Klaus Iohannis este loc pentru oameni competenti, sau nu. Aceasta problema si-o pun si alti expati si fosti expati romani, care si-ar cauta un loc in tara, daca aceasta ar avea nevoie de ei. Exemplele de pana acum sunt putine. Exemplele in politica sau diplomatia de varf sunt aproape de zero barat.

Un fost cadru universitar de la Universitatea Maryland (SUA), numit ministru in Guvernul Ponta 3, a dat chix, fiind schimbata dupa 15 luni. Au sugrumat-o pe Ioana Petrescu rechinii politici de la Bucuresti sau propriile gafe legate de declaratiile pentru presa sau de ￢fisa postului￢? Probabil ca ambele, ceea ce arata ca un oficial roman, fost expat, trebuie sa isi cunoasca bine domeniul, dar si regulile dambovitene de urmat. Romanii reveniti in tara dupa ani buni de experienta in strainatate aduc cu ei know-how, dar si un ￢alt fel￢. Acesta nu este neaparat cel agreat de multi romani din tara, pentru care cei odata plecati nu mai sunt ￢dintre cei mai buni romani￢. Decat eventual la trimis bani in tara si facut lobby pe unde pot.

Emil Hurezeanu, in ipostaza sa de virtual ambasador al Romaniei la Berlin, se afla in aceasta situatie ingrata, in care ￢un scaun￢, un portofoliu important, sta in cumpana cu un pasaport german – pretios, bine vazut si in general greu de dobandit. In situatia sa, nu decide vreun electorat, ci numirea sta ￢in stele￢, mai precis la Cotroceni. Dincolo de decidentii exteriori, s-ar putea ca dilema sa fie si a sa.

Isi va lepada el jacheta in stil bavarez pe care o poarta frecvent si, am zice, cu mare drag, pentru un costum de ambasador roman care il va incorseta vreme de cativa ani? Ne va vaduvi Emil Hurezeanu de comentariile sale pertinente din presa si de la televizor? Vom vedea. Insa daca eruditia si bine-calibratul sau spirit de comentator politic se vor transforma intr-o diplomatie de succes in Germania, probabil ca Romania si toti expatii cu visuri si drag de tara nu vor avea decat de castigat.