Federalismul din Germania, la cotitura: "Doar sase sau opt landuri" in loc de actualele 16, propune un premier de land crestin-democrat

Actuala organizare teritoriala a Germaniei este pusa sub semnul intrebarii de premierul landului Saarland, Annegret Kramp-Karrenbauer (CDU). Faptul ca ea nu este singura care impartaseste acest punct de vedere o demonstreaza dezbaterea creata, nu in ultimul rand pe internet. Politiciana crestin-democrata crede in necesitatea unei reorganizari radicale a structurii federale, in cazul in care reforma compensarii financiare intre regiuni va esua. „Va trebui sa discutam cum ne prezentam concret in viitor si daca in Germania vor exista doar sase sau opt, in loc de actualele 16 landuri”, a declarat Kramp-Karrenbauer, intr-un interviu dat Suddeutschen Zeitung.

Propunerea pune in discutie un principiu fundamental al gandirii politice din Germania, conform caruia si regiunilor mai mici si mai sarace li se permite un grad ridicat de autonomie. Aceasta autonomie este insa relativa, deoarece ele sunt din ce in ce mai dependente de compensarea financiara, stipulata prin lege. Aceasta este insa mereu evocata, sau chiar contestata, de conducerile unor landuri bogate, cum sunt Bavaria -practic „un stat in stat”-, sau Hessen – cu Frankfurt am Main, metropola financiara nu doar germana, ci si europeana.

Regulile de redistribuire a veniturilor provenite din taxe si impozite la nivel de landuri sunt valabile pana in anul 2019. Momentan, datorita „politicii gospodinei svabe” promovate de guvernul Merkel, e trasa frana la datoriile si creditele pe care la pot face guvernele si administratiile regionale. Astfel, nu sunt destui bani destui pentru investitii, activitatea le este in parte paralizata si ele depind de bunavointa si fondurile „vecinilor” mai avuti. Acestia, la randul lor, se simt uneori depasiti de cerintele financiare pe care le au de indeplinit.

Bavaria si Hessen au trebuit chiar sa dea seama, in fata Curtii Constitutionale, pentru rezistenta opusa la indeplinirea obligatiilor stipulate prin mecanismul compensarii financiare (Landerfinanzausgleich). Acest mecanism reglementeaza redistribuirea fondurilor financiare pe verticala (intre guvern si regiuni), ca si pe orizontala (intre regiuni). El este ancorat in Legea fundamentala a Germaniei (Grundgesetz, care are putere de Constitutie) la articolul 107, paragraful 2, alineatul 1 si are ca scop „sa egalizeze forta financiara diferita a landurilor”.

A numi landurile germane „regiuni” este doar spre a usura intelegerea acestor structuri organizatorice federale, pentru romani. In fapt, „land” sau „land federal” inseamna „tara” sau „pamant” si se suprapune termenului care desemneaza o entitate nationala. In limbaj juridic, „landul” -dupa reglementarile constitutionale ale Germaniei-, reprezinta un stat partial suveran, constitutiv al structurii federale a Germaniei. Din anul 1990, Republica Federala Germania (Bundesrepublik Deutschland – BRD) este compusa din 16 landuri.

Acestea sunt, in ordine alfabetica: Baden-Wurttemberg, Bayern, Berlin, Brandenburg, Bremen, Hamburg, Hessen, Mecklenburg-Vorpommern, Niedersachsen, Nordrhein-Westfalen, Rheinland-Pfalz, Saarland, Sachsen, Sachsen-Anhalt, Schleswig-Holstein, Thuringen. Unele landuri sunt mai mici, altele mai mari. Trei dintre ele (Berlin, Hamburg, Bremen) sunt orase-stat. Sudul si vestul duduie de industrie, centrul prospera din banci. Economia landurilor din fostul RDG a trecut prin privatizari care, desi puternic subventionate, n-au adus neaparat bunastare si ocuparea fortei de munca. Aceste landuri beneficiaza insa, in continuare, de venituri din asa-numitul „adaos de solidaritate” (Solidaritatszuschlag), care se trage fiecarui angajat, lunar, din salariu. Continuarea acestei retineri obligatorii din salariul lunar al fiecarui angajat este expresia pactului de solidaritate dintre cetatenii fostelor RFG si RGD, legiferat politic si nu prin vreun referendum national.

„Soli”, cum e denumita pe scurt „taxa de fratie” pe care o platesc cetatenii din Vest catre cei din Estul Germaniei, reprezinta in prezent 5,5% din impozitul calculat pe venit, pe profit sau pe capital. La introducerea lui, in iulie 1991, procentul era de 7,5%. Timp de doi ani si jumatate s-a renuntat la el, pentru ca, in perioada 1995-1997, sa se revina la perceperea lui. Din 1998, 5,5% ￢bani de Soli￢ curg necontenit din buzunarele cetatenilor, in cele ale bugetului federal.

Asupra acestui punct au cazut de acord toate guvernele ultimelor doua decenii, desi s-a pus in discutie constitutionalitatea perceperii acestei taxe. Se pare ca nici in recenta dezbatere, referitoare la reforma compensarii financiare intre landuri, nu se va renunta la o sursa de venit la buget sigura si care, intre timp, a primit si girul nelimitarii sale in timp, din partea Curtii Constitutionale germane. Soli acopera o parte din datoriile in care s-au inglodat atat statul federal (Bund) cat si landurile germane.

Tocmai la aceste datorii s-a referit ministresa de land Kramp-Karrenbauer, cand a facut propunerea-surpriza de injumatatire a numarului de landuri ale Germaniei. In landul pe care il conduce, Saarland, multi bani au fost inghititi de proiecte investitionale alternative, care sa suplineasca ocuparea fortei de munca si veniturile din minerit. Nivelul de trai din zona a scazut, iar astfel „principiul fundamental al politicii germane de egalitate a standardelor de viata in toate regiunile tarii nu mai poate fi respectat”, considera ea.

Este „ordinea federala” a Germaniei in pericol? Pana acum, din sondajele de opinie facute in randul populatiei, se pare ca doar o parte se arata incantata de „fuziunea regionala” propusa de Kramp-Karrenbauer. La mijloc sunt mandrii si orgolii teritoriale, dar si un calcul la rece al sumelor pe care le pierd donatorii, cand iau sub acoperis „handicapati fiscali”. Ca si dupa reunirea celor doua Germanii, atat administratiilor de landuri bogate cat si cetatenilor locuitori in ele le e frica de eventuala scadere a bunastarii de care se bucura in prezent, de noile obligatii si noii saraci luati sub acoperis.