Gabriel Kreindler, Lucian Turea si Andrei Negut, olimpici internationali la Matematica si cu studii universitare in Romania, Marea Britanie si SUA, au discutat online cu cititorii HotNews.ro

Care sunt marile diferente intre universitatile din Statele Unite ale Americii si cele din Marea Britanie? Ce trebuie sa stie liceenii care vor sa studieze in strainatate si cand trebuie sa inceapa pregatirea pentru SAT sau TOEFL? Ce jocuri prefera un matematician? Despre toate acestea au discutat online Gabriel Kreindler, Lucian Țurea si Andrei Negut, studenti de exceptie care fac parte din generatia de “medaliati” la Olimpiada Internationala de Matematica intre anii 2000 – 2009. Lucian Țurea a facut matematica la Universitatea din Bucuresti si acum lucreaza in IT, Gabriel Kreindler isi face doctoratul la Massachusetts Institute of Technology, iar Andrei Negut este doctorand la Columbia University.

Anul acesta, se implinesc 55 de ani de la prima olimpiada internationala de matematica din istorie, organizata la Brasov
HotNews.ro si The Group au lansat cu aceasta ocazie sectiunea Prima Olimpiada Internationala de Matematica, Romania, 1959, cu sprijinul Societatii de Stiinte Matematice din Romania

Gabriel Kreindler

Foto: Arhiva personala

Gabriel Kreindler (27 de ani) a obtinut medalii de argint la Olimpiadele Internationale de Matematica din 2003 si 2004 si medalie de aur in 2005. Dupa liceu a urmat facultatea Princeton, in Statele Unite, pe care a absolvit-o cu o licenta in matematica. A urmat un master in economie la Oxford, dupa care a lucrat un an in Maroc intr-un studiu de cercetare legat de microcredit. Din 2012 este student doctorand in economie la Massachusetts Institute of Technology (MIT) in Cambridge, SUA, unde studiaza potentialul tehnologiilor in combaterea saraciei si a coruptiei. UPDATE: Citeste aici un interviu acordat HotNews.ro de catre Gabriel Kreindler.

Cateva dintre raspunsurile lui Gabriel Kreindler la intrebarile cititorilor HotNews.ro:

Matematica nu m-a atras de mic, insa am avut un profesor fantastic in gimnaziu, care deopotriva m-a intimidat, provocat si atras catre mate. La fel la liceu: nu am scris niciodata un eseu la romana cu placere, pentru ca (…) regulile erau incredibil de rigide.
Insa la facultate a inceput sa-mi placa grozav ideea de a scrie bine. Asta s-a intamplat din nou din cauza unui prof care m-a provocat (si care m-a ajutat) sa invat sa scriu lucid si convingator.
Cred ca Romania, ca si multe alte tari, nu investeste in mod chibzuit in educatie. Exista o atentie deosebita acordata elitelor, in detrimentul celorlalti, si acest lucru contribuie la nivelul mai slab de pregatire al majoritatii. Asta se poate vedea in clase, unde profesorii prefera sa lucreze cu cei buni.
La nivelul statului, exista acelasi bias. De exemplu, olimpicii primesc premii mari (in bani) de la stat, ceea ce nu mi se pare necesar. Si eu am primit aceste premii. Nu stiu pe nimeni care sa fi invatat mai mult de dragul banilor, deci care le e rostul?
Sigur ca ii unge pe suflet pe romani sa stie ca „valorile” sunt recompensate (de fapt a fost si un scandal cand premiile nu au fost acordate acum cativa ani). Insa e foarte posibil ca acei bani sa fie mai util folositi altfel.
Cred ca reforma BAC-ului in 2011 a fost un pas bun, un rau necesar, in masura in care generatiile viitoare o sa fie constiente ca nu se poate copia (la fel de mult).
In SUA programul este bine incadrat si munca este destul de egal repartizata in cursul semestrului. Cursurile au des teme sau alte proiecte in fiecare saptamana. Cand vine sesiunea, ai deja 50-70% din nota asigurata.
La Oxford pentru mine a fost exact invers: toata nota era determinata de un singur examen (unde era obligatoriu sa te prezinti in roba academica…), la sfarsitul anului, ceea ce e destul de stresant! Oxford si Cambridge mai au sistemul de „tutoriale” http://goo.gl/wc0nzD.
Fie ca vor sa mearga in SUA sau UK, e recomandat [ca liceenii – n.red.] sa inceapa sa se pregateasca din timp. Pentru SUA, asta inseamna la inceputul clasei la 11-a, pentru ca aplicatiile se trimit la inceputul clasei a 12-a. Trebuie teste standardizate (SAT, TOEFL), scrisori de recomandare, foi matricole, si multa atentie in completarea aplicatiei (mai ales pentru scrierea eseurilor). In plus, conteaza activitatile extra-curriculare, fie ele olimpiade, cluburi, initiative interesante, etc.
Din punct de vedere al costurilor, in state scoala este foarte scumpa, dar la universitatiile de top studentii primesc burse (aproape) integrale. In UK taxele sunt mai mici, dar si burse mai putine.

Lucian Turea

Foto: Hotnews

Lucian-Gabriel Țurea (25 de ani) a obtinut medalie de argint la Olimpiada Internationala de Matematica din 2007, organizata in Vietnam. In acelasi an, a castigat medalie de aur la Olimpiada Internationala de Matematica si Fizica din Kazahstan si medalie de aur cu punctaj maxim la Balcaniada de Matematica. Lucian Turea este singurul olimpic international la matematica din 2007 care a ramas in tara, unde a urmat Facultatea de Matematica din cadrul Universitatii din Bucuresti, lucreaza in informatica la o companie privata si le preda liceenilor din lotul national de matematica.

Cateva dintre raspunsurile lui Lucian-Gabriel Țurea la intrebarile cititorilor HotNews.ro:

Pentru mine matematica a fost ceva natural, dar probabil ca poate fi vazuta si ca o pasiune. Ce stiu e ca am fost atras de stiintele exacte, si le intelegeam mult mai usor decat disciplinele umaniste.
Ce m-a ajutat foarte mult a fost faptul ca lucram din proprie initiativa, nu pentru ca eram „impins de la spate”.
Citeam materia din clasele mai mari. Am inceput prin clasa a V-a si diferenta era in general de 3-4 clase, dar asta era mai mult citit. De lucrat, erau doar anumite tehnici de rezolvare, pe care imi e greu sa le incadrez la o clasa anume.
Pentru mine, matematica „de performanta” a inceput practic in clasa a VII-a. Chiar daca am participat si in clasele a V-a si a VI-a, nu am avut rezultate foarte bune. Stiu ca atunci era concursul Cangurul, la care am participat incepand cu clasa a V-a. Cred ca ciclul primar e cam devreme pentru astfel de concursuri.
Matematica pura inseamna in principiu cercetare si predare in mediul universitar; e cam singura optiune. Pe mine nu m-a atras asta, asa ca a trebuit sa gasesc altceva. Inca din liceu imi placea si informatica, deci schimbul catre IT a fost o decizie usoara.
Jocurile de Warcraft 3 de la olimpiada aproape au ajuns un concurs separat 🙂 In continuare am ramas fan al jocurilor Blizzard.

Andrei Negut

Foto: Arhiva personala

Andrei Negut (28 de ani) a participat la trei editii ale Olimpiadei Internationale de Matematica, unde a obtinut medalie de argint in 2002 si 2003 si medalie de aur in 2004. A urmat cursurile Universitatii Princeton pe care le-a absolvit in 2008 cu distinctia Summa cum Laude, cu teza “Laumon Quasi ag Spaces and Many-Body Systems”. A urmat apoi un master in Matematica la Harvard University, iar in prezent isi face studiile doctorale la Columbia University.

Cateva dintre raspunsurile lui Andrei Negut la intrebarile cititorilor HotNews.ro:

Cred ca e natural sa fie un bias in favoarea materiilor reale si in dauna celor umane, pentru ca trebuie sa reflecte cererea si oferta din economie. Nu spun sa neglijam arta, literatura si celelalte discipline umaniste (ba chiar ar fi bine sa le sprijinim in continuare), dar nu trebuie sa ne asteptam sa scoatem la fel de multi licentiati in literatura ca licentiati in inginerie. Dar cantitatea nu inseamna neaparat calitate, si viceversa.
Poate ca n-o sa va vina sa credeti, dar am intalnit si la Princeton niste studenti de care ma miram cum au ajuns acolo. Erau considerabil mai slabi decat un student mediu din Romania. Explicatia e ca intrasera fie pe baza relatiilor unor parinti bogati, sau pentru ca li s-a spus cum sa fenteze sistemul si sa fie acceptati. Iar multi dintre acestia vor ajunge politicieni si lideri de companii in SUA, deci fiti fara grija, haul se deschide sub toate continentele.
Profesorii trebuie sa lucreze cu toti in mod egal, si sa ridice nivelul general al elevilor, dar de aici pana la a nu acorda acele premii in bani olimpicilor e cale lunga. Premiul pentru o medalie de aur la olimpiada internationala nu cred ca depaseste 2000 de euro, si daca punem banii astia cap la cap pe parcursul unui an, abia daca fac cat 30 de metri de autostrada. Sau cat un tun de calibru mic la vreun consiliu judetean.
Remunerarea si stimularea profesorilor este extrem de importanta, dar din pacate in Romania toti simtim un miros de coruptie cand auzim cuvintele „bani” si „profesor” in aceeasi propozitie. Iar in SUA, daca rogi un profesor sa faca pregatire benevola, se uita la tine ca si cum tocmai ai venit de pe planeta Lenin