Scumpa Unire germana – doua mii de miliarde de euro pompati in fostul RDG

Cand Zidul Berlinului a cazut, in noiembrie 1989, entuziasmul reunificarii unui teritoriu si a unui popor despartite timp de decenii, in doua tari si doua sisteme politice adverse, nu a mai cunoscut margini. Aproape un an mai tarziu, in 3 octombrie 1990, Germania a redevenit „mare”, incorporand cinci landuri din fostul RDG. La aproape un sfert de secol de la reunificare, germanii fac bilantul. 2 mii de miliarde de euro ar fi costat transferul financiar din Vest inspre Est, in incercarea de a nivela diferentele dintre cele doua Germanii. 2.000.000.000.000 de euro, o cifra cu 12 zerouri.

Datele au fost facut publice la sfarsitul saptamanii trecute de institutul ifo din Dresda (DIW) si au starnit controverse referitoare la atingerea scopurilor propuse si risipa unei parti din bani. Intre 1991 si 2013, anual au fost tansferate intre 8 si 14,5 miliarde de euro doar in scopul luarii de masuri de crestere a economiei din fostul RDG. Transferul de bani direct si nemijlocit dinspre Vest inspre Est s-ar ridica la cca 560 de miliarde de euro, scrie Welt online.

Pe langa aceste fonduri, in care sunt incluse cele explicit dedicate reunificarii Germaniei, ale institutiei Treuhandanstalt, care a derulat mari proiecte de privatizare si egalizare economica a fostului RDG, ca si investitii ale guvernului federal in cresterea competitivitatii economice in Est, institutul german mai pune la socoteala si alte sume de bani. Potrivit ifo, guvernele regionale si populatia celor cinci landuri ar fi consumat, in cele peste doua decenii de la reunificare, cu 1,5 mii de miliarde de euro mai mult decat au produs.

Klaus Schroder, profesor si cercetator al „statului totalitar” de la Freie Universitat Berlin, sintetizeaza calculele intr-o propozitie: „Reunificarea Germaniei a costat netto, intre anii 1990 si 2014, circa doua mii de miliarde de euro”. El apreciaza ca 60-65% din acesti bani s-ar fi scurs in domeniul social si in egalizarea pensiilor din Est cu cele din Vest.

Cu toate acestea, diferentele raman semnificative, „puterea de cumparare a unui cetatean est-german situandu-se, neschimbata, la circa doua treimi din cea a unui vest-german”, apreciaza Die Welt. „Estul nu va realiza, in viitorul apropiat, conectarea la Vest”, considera si Joachim Ragnitz, de la institutul ifo din Dresda.

La nivel de guvern federal se depun eforturi considerabile pentru a se limita depopularea unor regiuni est-germane, prin masiva imigratie a populatiei active spre Vest. Intre aceste masuri se numara crearea unei perspective reale de ocupare profesionala a cetatenilor, in regiunile lor natale, a unui sistem medical si social functional si, nu in ultimul rand, a unei infrastructuri est-germane la nivelul celei din Vest.

39,4 miliarde de euro a dedicat statul german doar pentru proiectele de infrastructura din programul „Reunificarea germana”, unde se aduna fonduri din Pactul de solidaritate. Prin acest program, infrastructura inapoiata din Est urma sa fie egalizata cu cea din Vest, ceea ce in mare parte s-a intamplat, strazile si autostrazile din fostul RDG ajungand, pe alocuri, sa fie chiar „mai tari” si mai lipsite de gropi.

Insa nu toate marile proiecte de infrastructura merg, in Germania, ca pe roate. Pentru eliminarea unei aglomerari pe A4 in apropiere de Leutra, care impieta asupra linistii si protectiei mediului dintr-o vale a orhideelor monument natural, s-a decis inconjurul vaii cu traseul de circulatie si construirea unui tunel lung de peste trei kilometri. 360 de milioane de euro a costat pana acum proiectul Jagdbergtunnel din Turingia, care a fost intarziat cu doi ani, din diverse motive tehnice.

Pentru ministrul crestin-democrat al landului, Christian Carius, in ciuda rateurilor de pe parcurs, tunelul e un obiect de prestigiu si „se numara printre cele mai fantastice constructii din Germania”. Dar unii dintre primarii comunelor vitregite de fonduri se intreaba daca, prin acest gen de mega-proiecte, banii sunt realmente eficient investiti si puncteaza vizibil in egalizarea standardelor de viata ale cetatenilor.

In acest sens se pronunta responsabila pentru landurile estice a guvernului german, Iris Gleicke. Politiciana social-democrata a declarat ca „telul nostru prioritar este crearea de conditii de viata asemanatoare, in toata Germania”.

O serie de experti crede insa ca procesul de recuperare a Estului german este inca o utopie. Profesorul de economie din Magdeburg si fost ministru de finante liberal din Sachsen-Anhalt, Karl-Heinz Paque, crede ca „pe viitor va trebui sa ne obisnuim cu diferente mai mari in ceea ce priveste nivelul de bunastare de pe teritoriul Germaniei”. Intre aceste diferente, figureaza si cele dintre Est si Vest.