O trufanda – Cum vor ajunge spitalele de stat sa fie indatorate unor clinici private

Ca orice trufanda este bine ascunsa. Undeva in aliniatul unei litere dintr-un articol al unui proiect legislativ de peste 400 de pagini. Nimeni nu vorbeste despre asta, desi potentialul schimbarii este masiv. Efectul previzibil: spitalele publice vor ajunge datoare vandute unor clinici din zona privata.

Pana astazi, spitalele private care transferau pacienti in spitalele de stat erau obligate sa le plateasca acestora contravaloarea integrala a costurilor tratamentului. Masura viza stoparea practicii clinicilor private de a transfera la stat un caz atunci cand acesta se complica si, prin cresterea consecutiva a costurilor tratamentului, nu mai era profitabil.

Conform proiectului CNAS publicat saptamana trecuta (articolul 96.1/5/i) si spitalele de stat vor fi obligate de acum sa plateasca, in maxim 30 de zile, contravaloarea cazurilor transferate in spitalele private. Dar exista destule situatii in care medicul-sef de la stat care decide transferul pacientului este unul si acelasi cu medicul din clinica privata care primeste pacientul transferat.

Conflictul de interese in care se afla medicii care lucreaza simultan la stat si la privat a fost admis in 2013 intr-un document oficial al Ministerului Sanatatii, dar de atunci nu a fost luata nicio masura pentru dizolvarea lui. Medicii care coordoneaza in acelasi timp clinici de stat si clinici private vor avea tot interesul sa-si transfere pacientii dinspre stat spre privat, invocand de pilda lipsa materialelor medicale necesare.

O practica frecvent utilizata si in prezent, cand un pacient este externat din spitalul de stat si i se recomanda sa se prezinte a doua zi la o anumita clinica privata. Pacientul plateste de doua ori acelasi serviciu medical: o data statului, prin contributia lunara varsata sub forma de asigurare obligatorie, si a doua oara direct clinicii private.

Sub noua regula a transferului prevazuta de CNAS, clinica privata va primi nu doar valoarea asa-numitei “taxe hoteliere” platita direct de catre pacient, ci va avea posibilitatea sa factureze valoarea serviciilor medicale efectuate si catre spitalul de stat de unde a fost transferat pacientul. Cine il poate impiedica/controla pe medic sa-si transfere pacientul din spitalul de stat in clinica privata? Nimeni.

Foarte important este ca spitalul de stat va trebui sa plateasca spitalului privat “costurile efectiv realizate” ale tratamentului. Cu alte cuvinte – costurile reale. Este cunoscut ca, de cele mai multe ori, CNAS nu deconteaza spitalelor de stat, si nici celor private, costurile reale ale tratamentului, diferenta fiind suportata de catre pacient sub forma de “spaga” in spitalul de stat sau sub forma de “taxa hoteliera” in spitalul privat.

Aici apare un mare semn de intrebare: de unde vor avea spitalele de stat bani sa plateasca spitalelor private valoarea reala a cazurilor transferate, in conditiile in care CNAS le deconteaza un tarif sub nivelul real de pe piata serviciilor medicale? Masura pare a garanta acumularea de datorii de catre spitalele de stat catre cele private.

Proiectul CNAS prevede si eliminarea barierei prin care spitalele private dintr-un judet nu puteau contracta mai mult de 5% din totalul paturilor finantate din Fondul Asigurarilor de Sanatate in acel judet. Numarul de paturi contractat de fiecare spital cu Casa de Asigurari de Sanatate este foarte important pentru ca, in functie de acest numar, spitalul primeste mai multi sau mai putini bani de la CNAS.

Bariera a fost initial introdusa pentru a evita situatia in care o parte importanta a fondurilor obtinute din asigurarile de stat ar ajunge la spitalele private, vaduvind spitalele publice de surse importante de finantare. Insa in perioada mandatului lui Eugen Nicolaescu au existat destule exceptii de la aceasta regula: pentru 5 dintre cele 7 spitale private existente in Brasov, de pilda, s-a acceptat depasirea barierei de 5%. Pe ce criterii? Nu se stie.

Comisiile paritare de la nivelul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate sunt cele care decid cate paturi sunt alocate fiecarui spital din judet. Acest numar de paturi fiind fix in fiecare an, fiecare spital duce o batalie importanta pentru a primi in contractare un procent cat mai mare de paturi din totalul celor prevazute pe judet.

Desfiintarea barierei de 5% pentru spitalele private le permite acestora, cel putin teoretic, sa concureze neingradit cu spitalele publice pentru banii statului. Daca invingatorul acestei competitii ar fi stabilit de catre pacient, pe baza principiului concurentei, nu ar fi nicio problema. Dar nu pacientii decid, ci acele comisii paritare ale CNAS acuzate de un “partizanat evident” chiar de jucatori importanti din sistemul medical romanesc.

Este destul de ciudat ca aceste masuri care au potentialul de a schimba circulatia banilor in sistemul sanitar romanesc sunt mentionate doar in adancul celor peste 400 de pagini foarte tehnice ale Contractului Cadru. Desi proiectul a fost publicat pe site-ul CNAS de cinci zile, niciunul dintre inaltii demnitari ai Sanatatii nu a facut vreo referire publica la aceste schimbari. Unii dintre ei nu au stiut, iar altii pur si simplu au tacut.

Caci masurile de mai sus creeaza acel mediu pernicios in care apetitul unor interese individuale se intalneste cu fondurile publice dirijate netransparent de personaje numite politic.

Daca nu ar exista acel conflict de interese prin care unii medici profita de dubla lor calitate de angajati si la stat si la privat, nu ar fi vreo problema. Daca managerii de spitale nu ar depinde in mare masura de bunul plac al nasilor lor politici, nu ar fi vreo problema. Daca acele comisii care hotarasc unde si catre cine se duc banii Sanatatii ar lua decizii transparente, nu ar fi vreo problema.

Daca…