Cum se instaleaza neincrederea. Ponta, Dragnea si baronii

S-a acumulat o masa critica de tensiuni interne in PSD in ciuda aparentelor de liniste si pace. Acalmia de la suprafata ascunde agitatii si tulburari provocate de un tot mai pronuntat sentiment de neincredere, prezent la baza dar si la varful partidului. Marii nelinistiti sunt astazi baronii PSD. A picat si presedintele CJ Mehendinti, Adrian Duicu, zis Gioni Gazolina, la scurt timp dupa Nicusor Constantinescu de la Constanta si dupa o lunga serie de jupani ai judetelor cazuti intr-o vasta operatiune de curatare a teritoriului de retele osificate de coruptie. Ce se intampla in marele partid aflat la guvernare? Ce evolutii noi se inregistreaza la nivelul conducerii?

Baronii atotputernici de ieri se simt astazi vanati, luati unul cate unul si nu mai inteleg chiar nimic. Are Victor Ponta vreun cuvant de spus in declansarea anchetelor sau nu? Demolarea baronilor cu procurorii face parte din vreun plan de reforma interna initiata de Ponta sau institutiile se misca de capul lor? De ce liderul PSD isi apara acum cativa ani ca un zmeu fiecare pesedist anchetat, organiza mitinguri de sustinere sau scuipa flacari la televizor impotriva DNA iar acum tace malc si nu clinteste un deget in apararea lor?

Situatie fara precedent in istoria partidului: baza piramidei este puternic lovita, capetenii locale decimate. 8 baroni din cei 40 din judetele tarii au cazut sub anchete penale si asta intr-un an crucial, cu doua siruri de alegeri. Greu de gasit ceva similar. A mimat Adrian Nastase prin 2004 un fel de invartosare impotriva baronilor dar n-a atacat atat de multi. Mizele afacerilor daramate nu erau de anvergura celor de azi, nici retelele de coruptie asa puternice cum sunt cele destructurate in ultima vreme (vezi cazul Cozma-Prahova). Nici institutiile nu lucrau pe bune sub Nastase, ci executau comenzi in cadrul operatiunii „Centrul imaculat”.

La o scara mult mai mica, situatia din PSD aminteste cumva de anchetele impotriva primarilor PDL din timpul guvernarii Boc, in urma carora primari puternici precum cei din Craiova,(Solomon) Ramnicu Valcea (Gutau) sau Cluj (Apostu) au infudat inchisoarea. Si atunci, actiunea DNA a generat revolte interne. Baronii PDL se plangeau la Cotroceni sau il somau pe Boc sa reactioneze tot cu argumentul ca procurorii distrug baza partidului in an electoral si ca trebuie intr-un fel opriti. Nu s-a intamplat nimic astfel ca institutii cheie ca DNA, ANI sau Parchetul General s-au consolidat.

Victor Ponta nu are nici un merit in toata afacerea curateniei printre baroni, totul se intampla independent de voita lui. De ce si-ar trage singur gloante in picioare inainte de batalie? Cel mult profita de ambiguitate, cum am mai spus, gasind ca e un bun prilej sa mai casige ceva autoritate in fata baronilor, de a le diminua influenta si forta reala. Liderul PSD are cel putin meritul de a nu bloca inca anchetele si de a se abtine de la denigrari publice, desi nimeni n-a uitat tentativele de decapitare a DNA sau de “martea neagra”, cumplitul plan de a promova aminstia si gratierea in favoarea marilor penali. Aceste derapaje au generat neincrederea Occidentului in onestitatea si bunele intentii ale premierului, care a primit a doua sansa dupa vara lui 2012 dar a irosit-o repede.

Asa cum observa un diplomat occidental, Romania a depasit ca numar de anchetari si condamnari, adica in termeni de eficienta, Italia anilor 80, cu vestita ei operatiune anti-mafia “Mani Pulite”. In fata acestui soc de sistem, Ponta se vede complet depasit. Nu prea are ce face. Daca actioneaza in forta pentru a salva pielea altora risca un val de reactii interne si externe capabil sa-l mature. Nimeni nu are chef, in contextul crizei din Ucraina, de o Romanie destabilizata de actiuni iresponsabile. Partenerii occidentali asteapta reformarea rapida a partidelor romanesti, esentiala pentru a evita implozia sistemului democratic intr-o tara profund corupta si cu un sistem politic putred, plasata insa intr-o pozitie cheie, la granita NATO si UE, in fata unei Rusii tot mai agresive.

Victor Ponta cere in schimb baronilor mobilizare exemplara si rezultate de peste 35% pe filiala la europarlamentare sub amenintarea decapitarilor acolo unde voturile se plaseaza sub procentul impus de la centru. Inclusiv candidatura sa depinde, se pare, de trecerea acestui prag. Presedintele Traian Basescu acuza ca banii stransi din noua taxa pe carburanti vor fi utilizati ca mita electorala si vor indestula afacerile baronilor. Dar cat de dispusi vor fi acestia sa mai riste in peisajul descris mai sus? Cata incredere pot avea ca nu vor pati ca Dragnea? Daca seful baronilor a patit-o, li se poate intampla oricand si lor. Cu totii au proaspat in minte dosarul referendumul, cu toate eforturile procurorului general, Tiberiu Nitu, de a omora anchetele cu fraude electorale din vara lui 2012.

Neincrederea s-a instalat inclusiv la varful partidului, relatiile dintre primvicepremierul Liviu Dragnea si premierul Victor Ponta s-au racit si mai mult in ultimele luni. Ambiiile lui Dragnea sunt tot mai evidente, exasperarea lui Ponta in crestere. In plus, ministrul de interne, Gabriel Oprea a prins curaj odata cu expandarea grupului de parlamentari UNPR, care a ajuns la 39 gratie racolarilor de la PP-DD si alte partide. Practic, guvernul Ponta depinde in buna masura de bunavointa lui Oprea, daca socotim ca investirea noilor ministri s-a facut cu 346 de voturi fata de 288 necesare. Organizarea alegerilor sta tot in Oprea, asa ca avem o imagine mai clara a importantei castigate de acest lider pentru care orice gest politic, orice schimbare de directie devin posibile in numele “interesului national”. Diverse voci din partid sustin ca Oprea se comporta ca atare, ridica noi pretentii si isi etaleaza puterea spre nemultumirea unor Dragnea sau Ponta.

Sentimentul neincrederii a fost amplificat chiar de Victor Ponta, cand a declarat ca, daca viitorul presedinte va fi de centru stanga, premierul trebuie sa fie de centru-dreapta. Multi pesedisti se vor fi intrebat daca Ponta mai este in toate mintile, deoarece ar fi o premiera pentru PSD ca un lider sa renunte la toata puterea chiar daca poate sa o ia. „Dacă viitorul preşedinte va fi de centru-stânga, social-democrat sau de profil, cum îl consider eu pe Sorin Oprescu un om de centru-stânga, atunci obligatoriu trebuie să existe în conducerea Guvernului, adică premier, un om de centru-dreapta”, a spus Ponta la România TV, argumentând că viziunea sa este să existe un dialog la nivelul societăţii după dispariţia „regimului Băsescu”. Ponta a pus apoi in practica principiul echilibrarii puterii, instalandu-l pe Calin Popescu Tariceanu la sefia Senatului. Nici asta n-a picat deloc bine in partid, alt motiv de neincredere.

In fine, increderea publicului in Victor Ponta se erodeaza incet si sigur. Liderul PSD scade constant de cateva luni. Increderea in premier si in guvern a intrat pe toboganul caderii, potrivit cifrelor dintr-un sondaj CSOP realizat la sfarsitul lunii februarie. Ponta a picat pe locul trei dupa Isarescu si Iohannis, dupa ce a ocupat luni la rand locurile unu si doi. De unde si ezitarea de a candida, semn de neincredere in propriile puteri. In tot cazul, un lider fricos nu poate inspira prea multa incredere. Dar cine din PSD se mai bucura azi de incredere? Geoana? Oprescu?

Odata instalata in etajele puterii, neincrederea lucreaza cu spor. Este ca nisipul turnat printre rotitele unei masinarii de partid gata sa-si tureze motoarele la maxim. Cum exploateaza opozitia aceasta stare de fapt este deja cu totul alta discutie.