Scrisoare deschisa a Federatiei Sindicatelor din Educatie "Spiru Haret": Campania excesiva din aceste zile a determinat numeroase reactii inacceptabile din partea unor parinti, inclusiv violente de limbaj si nu numai la adresa cadrelor didactice

„Campania excesiva din aceste zile a determinat numeroase reactii inacceptabile din partea unor parinti, inclusiv violente de limbaj si nu numai la adresa cadrelor didactice. Afirmatii de tipul cadrele didactice sunt ‘slugi ale societatii’ sunt de netolerat”, avertizeaza Federatia Sindicatelor din Educatie „Spiru Haret”. FSE a trimis astazi o scrisoare deschisa adresata premierului Victor Ponta, senatorului Ecaterina Andronescu, deputatului Angel Tilvar si ministrului Educatiei, Remus Pricopie. Federatia subliniaza ca „de la banala creta, care lipseste cu desavarsire, si pana la mobilierul scolar, in multe cazuri, toate sunt suportate – legal sau ilegal – de catre parinti si cadre didactice”.

Federatia Sindicatelor din Educatie „Spiru Haret” (FSE Spiru Haret) a trimis astazi, 17 ianuarie, o scrisoare deschisa adresata premierului Victor Ponta, senatorului Ecaterina Andronescu (presedinta Comisiei pentru invatamant, stiinta, tineret si sport din Senat), deputatului Angel Tilvar (presedintele Comisiei pentru invatamant, stiinta, tineret si sport din Camera Deputatilor) si ministrului Educatiei Nationale, Remus Pricopie.

In cadrul scrisorii, federatia inventariaza problemele de finantare cu care se confrunta scolile si avertizeaza ca „atat cadrele didactice, cat si parintii ‘cotizeaza’ prin diferite metode la ‘bunastarea’ sistemului. De la banala creta, care lipseste cu desavarsire, si pana la mobilierul scolar, in multe cazuri, toate sunt suportate – legal sau ilegal – de catre parinti si cadre didactice”.

„Campania excesiva din aceste zile a determinat numeroase reactii inacceptabile din partea unor parinti, inclusiv violente de limbaj si nu numai la adresa cadrelor didactice. Afirmatii de tipul cadrele didactice sunt ‘slugi ale societatii’ sunt de netolerat. In aceste conditii, daca se pune problema unui Cod etic al profesiei didactice, atunci este imperios necesar si unul pentru parinti si elevi”, subliniaza Federatia.

FSE Spiru Haret sustine ca angajatii scolii care nu „vin cu bani de acasa” „risca sa primeasca pentru activitatea lor in unitate calificative de la Bine in jos, calificativul Foarte bine fiind exclus. De ce? Pentru ca, prin Fisa-cadru de autoevaluare/evaluare in vederea acordarii calificativului anual pentru cadrele didactice din invatamantul preuniversitar (Anexa nr. 2 la Metodologia de evaluare anuala a activitatii personalului didactic si didactic auxiliar, aprobata prin O.M.E.C.T.S. nr. 6143/01.11.2011, modificat prin O.M.E.C.T.S. nr. 4613/28.06.2012), cadrele didactice sunt obligate sa contribuie financiar la desfasurarea procesului instructiv-educativ din unitate, daca doresc sa obtina calificativul Foarte bine”.

FSE Spiru Haret sustine ca este necesar sa fie inscris in noua Constitutie principiul gratuitatii invatamantului de stat. „Federatia Sindicatelor din Educatie „Spiru Haret” considera ca, in contextul discutiilor privind noua Constitutie, este nevoie de o dezbatere publica nationala si pe articolele privind educatia. In cadrul acesteia, liderii partidelor, indiferent de coloratura si orientare, trebuie sa spuna deschis daca mai sustin sau nu ca invatamantul obligatoriu sa fie gratuit”, se arata in scrisoarea deschisa.

Citeste continutul integral al Scrisorii Deschise

„Avand in vedere situatia creata de evenimentul de la Scoala Gimnaziala „Maria Rosetti” (fosta Scoala Generala nr. 10) din Bucuresti, dar si luarile de pozitie pe acest subiect, Federatia Sindicatelor din Educatie „Spiru Haret” considera ca este nevoie de o dezbatere la nivel national privind rolul angajatului din unitatea de invatamant si necesitatea inscrierii in noua Constitutie a principiului gratuitatii invatamantului de stat.

Dincolo de gravitatea cazului prezentat pe larg de mass-media, problema subfinantarii invatamantului ramane. Aceasta nu este de ieri, de azi. Fiecare Guvern post-decembrist a incercat, pe diverse cai, sa ascunda saracia din educatie.

Cu toate ca articolul 32 alin. (4) din Constitutia Romaniei prevede ca „invatamantul de stat este gratuit, potrivit legii„, atat cadrele didactice, cat si parintii „cotizeaza” prin diferite metode la „bunastarea” sistemului. De la banala creta, care lipseste cu desavarsire, si pana la mobilierul scolar, in multe cazuri, toate sunt suportate – legal sau ilegal – de catre parinti si cadre didactice.

Acelasi lucru se intampla si cu articolul din Legea Educatiei Nationale, care prevede ca invatamantului i se aloca anual minim 6% din PIB. Cu toate ca de vreo 10 ani legea prevede acest lucru, niciun Guvern nu a alocat acest procent pentru scoala romaneasca. Mai mult, prin ordonante de urgenta, aplicarea dispozitiei privind alocarea a 6% din PIB pentru educatie a fost prorogata succesiv.

Federatia Sindicatelor din Educatie „Spiru Haret” considera ca, in contextul discutiilor privind noua Constitutie, este nevoie de o dezbatere publica nationala si pe articolele privind educatia. In cadrul acesteia, liderii partidelor, indiferent de coloratura si orientare, trebuie sa spuna deschis daca mai sustin sau nu ca invatamantul obligatoriu sa fie gratuit.

Federatia Sindicatelor din Educatie „Spiru Haret” sustine ca o tara democratica trebuie sa investeasca in invatamant si sa asigure sanse egale la educatie tuturor copiilor. Acest lucru, transpus in lege, inseamna alocarea de fonduri pentru educatie, care sa acopere toate necesitatile unitatilor de invatamant. De zeci de ani continuam sa ne mintim singuri ca invatamantul este gratuit, fie ca suntem angajati ai scolii, fie ca suntem parinti sau simpli spectatori ai actului educational. Consideram ca a venit momentul sa spunem clar ce vrem si sa alegem. Nu este normal ca angajatii din invatamant sa sufere pentru nedreptatile la care este supus invatamantul de catre clasa politica.

Si vorbim despre acei angajati ai scolii care, daca nu „vin cu bani de acasa”, risca sa primeasca pentru activitatea lor in unitate calificative de la Bine in jos, calificativul Foarte bine fiind exclus. De ce? Pentru ca, prin Fisa-cadru de autoevaluare/evaluare in vederea acordarii calificativului anual pentru cadrele didactice din invatamantul preuniversitar (Anexa nr. 2 la Metodologia de evaluare anuala a activitatii personalului didactic si didactic auxiliar, aprobata prin O.M.E.C.T.S. nr. 6143/01.11.2011, modificat prin O.M.E.C.T.S. nr. 4613/28.06.2012), cadrele didactice sunt obligate sa contribuie financiar la desfasurarea procesului instructiv-educativ din unitate, daca doresc sa obtina calificativul Foarte bine.

Iata cateva exemple de Criterii de performanta prevazute in Fisa-cadru de evaluare, care presupun contributii financiare din partea personalului didactic:

• implicarea in activitatile de proiectare a ofertei educationale la nivelul unitatii
• organizarea si desfasurarea activitatilor extracurriculare
• participarea la actiuni de voluntariat
• aplicarea testelor predictive, interpretarea si comunicarea rezultatelor
• valorificarea competentelor stiintifice, didactice si metodice dobandite prin participarea la programele de formare continua/perfectionare
• implicarea in organizarea activitatilor metodice la nivelul comisiei/catedrei
• dezvoltarea de parteneriate si proiecte educationale in vederea dezvoltarii institutionale
• promovarea imaginii scolii in comunitate prin participarea si rezultatele elevilor la olimpiade, concursuri, competitii, activitati extracurriculare si extrascolare etc.

De subliniat faptul ca respectivele criterii de performanta sunt elaborate tinand cont de atributiile cadrului didactic, astfel cum sunt acestea detaliate in Fisa-cadru a postului (Anexa nr. 3 la aceeasi Metodologie).

Nu trebuie sa uitam insa ca beneficiarii directi ai sistemului de invatamant sunt elevii. Pe cale de consecinta, primii interesati de bunul mers al invatamantului ar trebui sa fie parintii – aceia care, prin plata impozitelor si a altor dari catre stat, platesc deja pentru educarea copiilor lor, astfel ca nu ar trebui sa mai sustina financiar unitatea de invatamant prin fondul clasei/scolii. In aceste conditii, este imperios necesar ca acestia sa se implice pentru ca scoala sa primeasca finantarea necesara acoperirii tuturor costurilor scolarizarii, punand presiune pe autoritatile administratiei publice locale si centrale pentru a suporta, din fondurile publice, ceea ce ei plateau prin „chetele” de la nivelul unitatilor de invatamant.

Fiecare trebuie sa inteleaga ca angajatii din unitatile de invatamant nu au nicio vina cand vine vorba de posturi blocate, de lipsa materialelor igienico-sanitare, de lipsa cretei/markerelor si a altor mijloace de invatamant necesare in laboratoare, biblioteci, ateliere, sali de sport etc.

Iata numai cateva exemple de situatii existente in unitatile de invatamant:

• Acolo unde nu exista table SMART (deci nu exista calculator/laptop in fiecare clasa) comunitatea asigura, eventual, table clasice sau table pentru markere. Dar niciodata nu sunt bani si pentru creta alba, creta colorata, markere, bureti clasici si bureti pentru tablele albe. Nu mai vorbim de „clestii” pentru tinut creta. Acestia sunt un „moft” sau sunt necesari doar pentru copiii gradinitelor particulare. Cadrele didactice si elevii pot scrie si fara sa-si protejeze mainile… ce daca unii au facut tot felul de dermatite!
• Si daca avem table SMART, avem oare programe si soft-uri educationale pentru toate temele, la toate disciplinele? Nici varianta manualelor electronice nu exclude integral „tabla”, cel putin pentru urmatorul deceniu, la multe dintre discipline. Si avem bani sa asiguram service-ul pentru toata aparatura electronica? Si ni se permite sa incadram (chiar si atunci cand atat de „restrictiv-penuricele” noastre normative permit!) informaticieni si administratori de retea? Ne-am invatat sa intretinem si sa reparam in sistem „Dacia 1300”: toata lumea se pricepe si se potriveste orice cheie!
• Tot mai des cadrele didactice inlocuiesc tabla cu lucrul individual sau de grup pe fise de lucru/de documentare/ghiduri de studiu sau alte mijloace didactice care permit o mai mare adecvare la ritmurile de lucru si invatare ale elevilor. La noi, toate acestea se elaboreaza de fiecare cadru didactic (la americani, profesorul de la clasa stabileste doar ce varianta de material didactic sa multiplice…). Dar nu ne ajunge obligatia creativitatii, nu ne punem nici macar problema accesului elevilor la ele, adica problema practica a multiplicarii. Toata lumea considera ca este asigurata dotarea necesara daca sunt imprimante si copiatoare in scoala. Dar cadrele didactice sau elevii trebuie sa asigure fondurile pentru consumabile (si hartia, si tonerul costa!). Ce sa mai spunem de organizarea examenelor nationale, a simularilor si a altor testari, pentru desfasurarea carora sumele alocate de minister pentru o operatie minora, dar esentiala – multiplicarea subiectelor, sunt infime, iar scolile se roaga sa nu fie nominalizate ca centre de examen sau evaluare.
• Si plecand de la „clasicele” table, ajungem si la problema „clasicelor” sali de clasa. Putem organiza activitatea de predare-invatare pe cabinete si laboratoare/ateliere/sali cu destinatie speciala la toate disciplinele si la toate orele, ca „la americani”, de exemplu? Sau vrem sa rezolvam introducerea mijloacelor electronice la toate disciplinele? Unde ar trebui sa se faca si orele de TIC/Informatica si toate orele disciplinelor pentru care exista programe educative in format electronic, cand exista, cel mult, un cabinet de informatica? Si de aici ajungem din nou la problema incadrarii: sa continuam sa le cerem „profilor de Info” sa fie un soi de mafalde si sa asigure buna fuctionare a tot ceea ce inseamna material didactic electronic si toate sarcinile care presupun suport electronic in scoala?!
• Ramanand la salile de clasa: sa presupunem ca primaria asigura mobilierul; oare asigura ea mobilier ergonomic in functie de varsta elevilor? Ce facem daca in scoala se invata in doua schimburi si acelasi mobilier este folosit si pentru ciclul primar/gimnazial si pentru cel liceal? Sau „rezolvam” problema asa cum a facut-o o renumita primarie municipala, care a distribuit in scoli mobilierul fara a lua in considerare „dimensiunile” si nevoile elevilor, tinand cont doar de ceea ce putea procura ofertantul „castigator” al licitatiei? Si ce face dirigintele care nu a avut norocul sa ia clasa in primii ani dupa aducerea mobilierului? Si-a pus cineva problema fondurilor pentru intretinerea si repararea acestui mobilier? De la materiale pentru curatarea si intretinerea suprafetelor de lemn/plastic, pana la personalul priceput si angajat sa faca aceste operatii. Sau aceste generatii de elevi nu mai murdaresc si nu mai strica nimic, incat mobilierul adus acum 8 ani/la alegerile anterioare sa arate civilizat pentru orice noua clasa? Sa nu mai vorbim de „ambientarea” clasei (care, de multe ori, inseamna inclusiv obligatoriu igienizare anuala), care da cosmaruri dirigintilor si pentru care nu au existat si nu exista fonduri. Primaria schimba, eventual, tamplaria, dar nu cumpara/schimba jaluzele, perdele, nu pune aer conditionat. Ce, elevii si profesorii nu pot sta in clase supraincalzite (sau din contra)? Suntem constienti de importanta temperaturii din spatiile scolare doar atunci cand vin examenele.
• Tot pe cadrele didactice (in special cele „de serviciu pe scoala”) cade ponosul cand vine vorba de securitatea elevilor. Nicio scoala nu are incadrarea prevazuta de normative pentru acest domeniu. Introducerea camerelor de luat vederi poate rezolva doar problema unor acte minore de violenta, ca, de altfel, si atat de invocatele programe educative de combatere a violentei. Oprirea patrunderii unor persoane rau intentionate in spatiile scolare sau a manifestarilor de violenta fizica de grup nu o poate realiza profesorul de serviciu, ci personalul specializat si angajat in acest scop. Si daca scoala a fost obligata sa reduca paza specializata la programul de noapte, cine plateste pentru a asigura paza in timpul zilei? Sau ne vom autolinisti accentuand responsabilitatea dirigintilor si a profesorilor de serviciu?

De mentionat ca, acum cateva zile, Inspectoratul General al Politiei Romane a dat publicitatii un studiu potrivit caruia peste 70% din scoli nu au asigurate servicii de paza, consecinta directa a disponibilizarilor majore care au avut loc in ultimii 10 ani in sistem, dar si a blocarii posturilor vacante.

Si ce ar trebui sa faca sutele de cadre didactice agresate verbal sau fizic de parinti?

Campania excesiva din aceste zile a determinat numeroase reactii inacceptabile din partea unor parinti, inclusiv violente de limbaj si nu numai la adresa cadrelor didactice. Afirmatii de tipul cadrele didactice sunt „slugi ale societatii” sunt de netolerat. In aceste conditii, daca se pune problema unui Cod etic al profesiei didactice, atunci este imperios necesar si unul pentru parinti si elevi.

• Ne-am „obisnuit” ca la grupurile sanitare sa nu fie hartie igienica, sapun, prosoape/aparate de uscare a mainilor, sa miroasa dezagreabil… E o mare realizare pentru o scoala daca are grupuri sanitare renovate si acceptate de inspectia sanitara, dar nimeni nu-si pune apoi problema ca instalatiile acestea trebuie intretinute si reparate, desi e un lucru de bun simt faptul ca gradul de uzura creste rapid in cazul utilizarii de catre un numar mare de persoane, cu atat mai multe de catre copii. Lipsei materialelor de igienizare li s-a adaugat in ultimii ani incadrarea sub normative a personalului de serviciu si de intretinere. Cadrelor didactice si directorilor li se adreseaza cele mai frecvente reprosuri privind igiena in scoala, ca si cum acestia ar fi multumiti sa lucreze in astfel de conditii sau ar avea in fisa postului sarcini de salubrizare.
• Si sa nu uitam programul „Scoala altfel: Sa stii mai multe, sa fii mai bun!”, in cadrul caruia, timp de o saptamana, trebuie desfasurate activitati extracurriculare si extrascolare, dupa un orar specific. Pana acum, aceste activitati au presupus inclusiv vizite la muzee, excursii tematice, iesiri la spectacole etc. – toate organizate de cadrele didactice si finantate de parinti. Cel mai probabil, in acest an „Scoala altfel” va presupune vizite in jurul scolii, activitati de recreere in curtea unitatii scolare si altele asemenea, care nu presupun contributii financiare sau aporturi de vreun fel din partea parintilor.
• S-a insistat mult pe faptul ca scoala trebuie sa vina in intampinarea nevoilor elevilor, sa-i ajute sa-si identifice si sa-si valorifice aptitudinile. Dar cine sustine dotarile pentru cercuri, cluburi si alte activitati extraccuriculare? De la aparatura cu un nivel tehnologic ridicat absolut necesara cercurilor stiintifice, de inventica, de cercetari pentru elevi, la instrumente muzicale, instalatii de sonorizare sau la costumele pentru ansamblurile artistice, toate cer sustinere financiara, nu doar talent si disponibilitate pentru efort. Vrem cat mai multe proiecte extracurriculare, dar, desi au devenit de-a dreptul obligatorii pentru fiecare cadru didactic, continuam sa le consideram in sfera voluntariatului pentru cei ce le initiaza si organizeaza. Tot mai multe scoli participa la proiecte educative europene sau internationale, dar nimeni nu-si pune problema sustinerii financiare necesare acestei participari. E „de la sine inteles” ca acele cadre didactice care au fost capabile sa elaboreze proiecte eligibile au si „obligatia” sa asigure tot materialul de marketing educational (nu doar sa-l conceapa), sa se „descurce” cu cazarea, masa si petrecerea timpului liber pentru partenerii/invitatii in program etc.

Multe din aceste probleme au fost rezolvate prin asociatiile de parinti, constituite legal si functionand conform reglementarilor in vigoare, in exercitarea rolului lor de „parteneri educationali”, care nu are nimic in comun cu mult-mediatizata „spaga”. In acelasi timp, insa, nu trebuie sa cada in sarcina parintilor sa acopere, din buzunarul propriu, lipsa de fonduri datorata alocatiilor bugetare insuficiente.

Ceea ce nu vor sa inteleaga autoritatile centrale si locale si o parte a opiniei publice este ca scoala trebuie sa functioneze in fiecare zi, ca scoala are program „non-stop”, nu de campanie sau de sarbatoare, ca nu functioneaza „sezonier” si ca insasi periodicitatea specifica scolii accentueaza (doar aparent paradoxal!) necesitatea continuitatii si adecvarii finantarii.

La acestea se adauga faptul ca trebuie asigurate conditii civilizate de munca/invatare, nu doar pentru elevi, ci si pentru salariati. Si ei trebuie sa vina cu placere la scoala!!! O scoala in care atat elevii, cat si personalul angajat vin cu placere va fi o scoala in care problema „spagii” va disparea „in mod natural”, iar buchetul de flori oferit cadrului didactic va fi doar un simbol al bucuriei de a lucra impreuna si de a invata.

Avand in vedere toate acestea, Federatia Sindicatelor din Educatie „Spiru Haret” apreciaza ca trebuie reconsiderat nivelul costului standard per elev/prescolar si adoptate in regim de urgenta Codul de etica si Regulamentul de organizare si functionare a unitatilor de invatamant preuniversitar. De asemenea, Ministerul Educatiei Nationale si inspectoratele scolare trebuie sa acorde consiliere de specialitate unitatilor de invatamant in vederea elaborarii regulamentelor interne. Nu in ultimul rand, este obligatorie alocarea resurselor financiare necesare desfasurarii in conditii optime a intregii activitati de la nivelul unitatilor de invatamant, astfel incat contributiile financiare ale salariatilor si parintilor sa fie excluse.

Toate acestea, daca dorim cu adevarat sa avem un invatamant de calitate!

Bucuresti, 17 ianuarie 2014

PRESEDINTE

Prof. Marius Ovidiu Nistor”