Hodorkovski in Germania, miliardele lui incotro?

Sase miliarde de franci avea candva Mihail Hodorkovski in bancile elvetiene. Ce s-a intamplat cu banii si cati au mai ramas, nu stie nimeni. Se pare ca nici el insusi. Dupa zece ani de temnita pentru escrocherie si evaziune fiscala, fostul oligarh rus e acum in Germania, in libertate. Negociatorul Hans-Dietrich Genscher, cu stiinta cancelarului Angela Merkel, a tras sfori timp de peste doi ani, ca sa il aduca pe Hodorkovski la Berlin. „Un triumf al diplomatiei secrete”, a titrat Spiegel online, cu privire la demersul fostului ministru de externe german.

Miliardele lui Mihail Hodorkovski au fost vanate inca din 2003. Dupa caderea magnatului rus, conducerea de la Kremlin a incercat sa ajunga la conturile sale din bancile elvetiene, un proces in care s-a implicat pana la urma si procuratura federala a Elvetiei. Hodorkovski si acolitii sai erau acuzati de practici oneroase, institutiile rusesti au cerut concursul elvetienilor pentru ca banii sa fie blocati. Ulterior, tribunalul federal elvetian a dispus deblocarea unor conturi.

In anul 2007, un judecator din Lausanne a decis ca justitia elvetiana nu are de ce sa dea concurs cererilor venite de la Moscova, procesul lui Hodorkovski fiind considerat unul politic. Astfel, restul de 200 de milioane de franci elvetieni, depusi pe cincizeci de conturi din banci, au fost deblocati. Banii ajung cu prisosinta nu doar pentru nevoile familiei fostului magnat, ci si pentru avocatii si consultantii care i-au aparat drepturile si i-au netezit calea spre o nesperata libertate.

In slujba capitalului

„Nu vrem sa ascundem ca suntem fascinati de bogatie. Telurile noastre sunt clare, sarcinile trasate – vrem sa devenim miliardari. Ne-a ajuns pana in gat viata de dupa Lenin. Busola noastra e castigul, dobandit prin respectarea cea mai stricta a legii. Idolul nostru e maiestatea sa, Capitalul”. Astfel isi definea Hodorkovski filozofia de viata in 1993, in cartea „Omul cu rubla”. Pe atunci, avea 30 de ani si era deja pe drumul primului miliard de dolari.

Fost activist de tineret in Komsomol, el dispune de o intreaga retea de relatii, numai bune pentru afaceri. Acestea incep cu trafic de blugi si electronice din Vest, continua cu falsificarea coniacului Napoleon si apoi cu transformarea „monedei industriale” folosite in tranzactiile comerciale rusesti in rubla care circula pe piata. Operatiunea e ca o licenta de tiparire a banilor, de care profita Mihail Hodorkovski si asociatul sau Leonid Newslin.

In 1990, cumpara o banca botezata ulterior Menatep. Sub presedintele Eltin, lucreaza in Ministerul Energiei, continuandu-si si afacerile private. Ca membru al Consiliului pentru politica industriala, ia parte si la sedinte ale cabinetului in care se decid privatizari controversate ale intreprinderilor de stat. Una dintre acestea e vanzarea concernului petrolier Yukos, considerata mult subevaluata, pentru 309 milioane de dolari. Banca Menatep a lui Hodorkovski organizase licitatia, care a avut loc cu putin timp inainte ca Eltin sa castige din nou alegerile prezidentiale, cu masiv sprijin de la oligarhi.

In 1998, Yukos inceteaza sa mai plateasca impozite orasului Neftejugansk. Cu acuze de coruptie la adresa administratiei locale, care insa nu s-au dovedit, Yukos si Hodorkovski devin „stat in stat”, iar banii de impozite sunt impartiti direct spitalelor. Ulterior, primarul din Neftejugansk e ucis. In 2006, seful serviciului de securitate de la Yukos e condamnat la 24 de ani de inchisoare, pentru omor multiplu. Legatura dintre aceste crime si comanda de la „boss-ul cel mare” n-a fost niciodata demonstrata, desi Putin afirma contrariul, la televizor.

In slujba democratiei

Din 2000, politica sefului Yukos incepe sa se schimbe. Se vrea chiar transparenta in afaceri, caci o parte din actiunile firmei vor sa fie vandute unor americani. Aici insa, Hodorkovski intra in conflict cu Vladimir Putin, ales presedinte de stat. Odata cu Putin, o mare parte din veteranii serviciilor secrete ajung la putere, iar acestia au propriile planuri cu sectorul energetic, „coloana vertebrala” a Rusiei, ca mare putere mondiala. Hodorkovski se implica in politica, finanteaza partide liberale, imparte bani chiar si la opozitia comunista.

In 25 octombrie 2003, Hodorkovski e arestat de trupele speciale la Novosibirsk, unde avionul sau privat facea o escala. I se face proces pentru escrocherie si evaziune fiscala si e condamnat la inchisoare cu executare. Concernul Yukos e falimentat, iar activele sale preluate de Gazprom si Rosneft. La 1 august 2006, imperiul petrolier al lui Hodorkovski s-a prabusit definitiv.

In „lumea libera” se zice ca Hodorkovski a ispasit o pedeapsa de care alti oligarhi rusi ar fi fost crutati, caci au ingenuncheat in fata lui Putin. Fostul magnat insusi considera condamnarea sa ca fiind una politica. In inchisoare el scrie si se transforma intr-un simbol pentru drepturile civile din Rusia. Intelectualii Vestului au aflat insa abia dupa arestarea sa ca ar fi in fond un mare democrat.

Acum, Hodorkovski e liber si Germania il are ca musafir. E un oaspete de mare notorietate si probabil ca mai are inca multi bani. Chiar daca in Germania el are, momentan, drept de sedere doar pentru un an, iar in Rusia, in ciuda gratierii date de Putin, situatia lui e juridic inca neclara, celebrul ex-detinut e omul zilei, inconjurat de mister. Nu in ultimul rand, se speculeaza asupra miliardelor lui din banci.

Intr-un interviu pe care l-a acordat presei germane si in care a fost intrebat daca el crede ca mai e inca miliardar, Hodorkovski a raspuns: „Buna intrebare. Intrebati-i pe procurori, care stiu totul, caci si pe mine m-ar interesa”.