60% dintre angajatii mei nu vin la lucru decat pentru a fura
De cand tot recrutez « management privat » la Stat, ma tot gandesc si imi fac calcule ca un DNA privat ar fi cea mai simpla si mai profitabila afacere pe care as putea eu sa am vreodata. Nici nu ar fi nevoie sa ies din birou, informatiile si documentele ar veni singure la mine, iar eu as scrie doar si as semna mandate de perchezitie si de arestare, scrie George Butunoiu pe blogul lui.
Ar mai fi o varianta, la fel de profitabila. Sa infiintez o firma care sa fure de la Stat. Acum stiu exact cum se face, pana in cel mai mic amanunt: cum sa furi cu camionul, cu vagonul, cu vaporul, prin conducta, cu pixul, cu lucrari fictive, cu firme fantoma, cu cumnatul, cu santajul, cu sindicatul, cu Bruxellesul, cu salariul si cu primele, cu pierdutul actelor, cu licitatia si cate si mai cate. De un an si jumatate ma perfectionez in asta, si nu trece zi in care sa nu invat cate o tehnica noua, despre care nu auzisem si la care eu nu ma gandisem, oricat de bun ma credeam pana acum la rationament abstract. Sper sa ma hotarasc pana la sfarsitul anului de care dintre cele doua afaceri sa ma apuc. Consultanta tehnica am avut din plin pana acum, dupa cum am spus, si voi avea si in continuare.
Una dintre aceste « sesiuni de training » mi-a ramas in mod particular in minte. Vine intr-o zi la mine fostul director, timp de sase ani, pana de curand, al unei mari companii de stat. Dar dintre acelea mari, strategice, cum le place sa-si spuna, cu mii de angajati si cu multi bani pe mana.
– Ati venit sa candidati pentru un post in CA?
– Nu
– Atunci vreti unul executiv, creti sa fiti din nou director general?
– Nu
– Un altfel de director, poate un post mai mic?
– Nu
– Inseamna ca vreti sa-l sustineti pe unul dintre candidati, sa-mi spuneti cat de bun este, sa-i puneti o pila?
– Nu
– E clar atunci: vreti sa va asigurati ca cineva anume sa nu ajunga pe short-list si sa-mi spuneti ce prostii si ce magarii a facut.
– Nu
– V-a trimis partidul sa…
– Nu
– V-au trimis cei din opozitie…
– Nu
– Hmmm… Inteleg ca nu vreti nimic de la mine?
– Nu
– ???
– Am venit doar sa va povestesc niste chestii.
– De ce?
– Nu stiu, doar asa…
Si timp de doua ore mi-a povestit. Cu toate detaliile, cu nume, cu cifre, ci zile si cu amanunte pe care nu imi imaginam ca un om le poate retine intr-un singur cap. « Cel putin 60% dintre cei care se angajeaza la noi vin doar ca sa fure, pentru nimic altceva. Toata ziua nu fac decat asta. Si din punct de vedere psihologic, si din toate celelalte puncte de vedere, acesta este jobul lor principal. Ei pentru asta vin dimineata la firma, isi fac planuri si « business planuri » pentru ziua respectiva, pentru saptamana, luna si pentru perioada urmatoare, fac parteneriate, negociaza cu altii, isi impart responsabilitati, isi fac planuri de cariera, se straduiesc sa avanseze in ierarhia retelei din care face parte sau sa fie recrutati in altele… In compania mea, in orice moment, doi din trei angajati lucreaza pentru ei, nu numai ca fara nicio legatura cu ce avem noi acolo, ci impotriva intereselor firmei, si directe si indirecte. Daca ar veni cineva din afara si ar vedea furnicarul de oameni care se agita incontinuu, inca inainte de ivirea zorilor, si-ar spune, fara indoiala: « Ia uite, dom’le, si eu care auzisem ca la Stat se munceste mai putin decat la privat… ». Insa nu ar sti, probabil, ca unii pregatesc bidoanele goale, altii trag camionul in dreptul camerei de luat vederi, altul se asaza in dreptul gaurii din gard ca sa vada cine trece, altii lucreaza la trasee si-i briefuiesc pe cei din afara cu mersul lucrurilor, cei de la pupitru semnaleaza o avarie inexistenta ca sa poata scadea presiunea, cei de la sindicat se fac ca pregatesc o greva… »
Asta a fost partea cu blue collars. Apoi a trecut la cei din birouri, pe etaje. Apoi a iesit din curtea companiei si a ajuns cu povestirea pe la judeteana, a trecut si prin orasele invecinate si unele mai indepartate, pana la Bucuresti.
Si cei de la politie si de pe unde mai sunt cei care se ocupa cu asa ceva stiu asta?
– Si cei de la politie si de pe unde mai sunt cei care se ocupa cu asa ceva stiu asta?
– Da
– Si cei de la primarie si de la partid?
– Da
– Si directorul general din minister?
– Da
– Si secretarul de stat?
– Da
– Si ministrul?
– Da
– Si la fel era si inainte sa preluati functia asta?
– Da
– Si acum e la fel?
– Da
Ce om ciudat, sa bata el atata drum doar ca sa-mi povesteasca asta, fara sa-mi seara nimic in schimb…
Concluzia e simpla. Cine vrea sa castige alegerile, trebuie sa le promita oamenilor ca-i va lasa sa fure in liniste.
INTERVIURILE HotNews.ro