ANALIZA: Planul de administrare al Transgaz, o analiza usor critica
Am citit cu mare curiozitate Planul de administrare al SNTGN Transgaz SA Mediaş pe perioada 2013-2017, aşteptând să descopăr, o gândire nouă, o gândire strategică, o gândire de business specifică globalizării comerțului cu gaze naturale și servicilor de transport, aspect care prin poziţia geografică ar putea fi valorificată de România în sud estul Europei.
Am rămas însă surprins să văd un document, în care ideile sunt exact aceleași ca cele din alte strategii întocmite în anii anteriori.
Surprinzător capitolul cel mai larg prezentat în Plan îl reprezintă analiza pieței de energie din Europa de Vest, sursele din Africa etc., cu date perimate, atât datorită vechimii acestora (3,5 ani vechime), cât și datorită perioadei analizate, respectiv datele sunt din plină criză economică (2008-2010) şi dintr-o perioadă aterioară unor mari schimbări pe piața energiei: decizia Germaniei de a închide centralele nucleare, punerea în funcțiune de noi conducte de transport, globalizarea comerțului cu LNG, modul de stabilire a prețului la gazele naturale pe piețele vest europene, subvenționarea energiei regenerabile etc. Regăsim o analiză detaliată a pieței de gaze din UE, piata în care România nu este integrata, dar lipseste analiza pietei de gaze din Romania, respectiv cererea si oferta de servicii de transport, gradul de utilizare a echipamentelor, metodologii de tarifare, CAPEX și OPEX, presiunea de operare ale operatorilor din UE (sau macar a tarilor cu care Romania vrea sa se interconecteze) etc., care ar fi fost sugestive pentru adevăratele direcții de acțiuni care ar fi trebuit să le cuprindă Planul de administrare.
Viziunea administratorilor: „Societatea intenţionează să devină un operator de transport cu recunoaştere pe piaţa internaţională a gazelor naturale, un lider pe piaţa energetică din regiune, cu un sistem naţional de transport al gazelor naturale modern, integrat la nivel european şi un sistem de management performant”, este una laudabilă, dar intangibilă prin obiectivele strategice din Planul de administrare propus.
În ceea ce privește Misiunea asumată de administratorii societății, aceasta este una extrem de sărăcăcioasa: îndeplinirea strategiei energetice naţionale pentru transportul gazelor, neatractivă pentru un acționar, ca să nu discutăm că în text se face referire la o strategie care nu este aprobată.
Surprinzător cum administratorii privați, nu sunt interesați în misiunea ce urmează să o îndeplinească de ceea ce determină constituirea oricărei societăți: profitul.
Obiectivele strategice propuse de către administratori pentru companie:
- 1. Garantarea securității energetice prin consolidarea rolului companiei pe piaţa energetică europeană
- 2. Competitivitate şi modernizare
- 3. Dezvoltare durabilă a societății
- 4. Alinierea la cerinţele cadrului de reglementare european şi naţional privind transportul de gaze naturale
sunt în primul rând nemăsurabile și în al doilea rând nu crează plus valoarea urmărită de acționari.
Discutând de Securitatea Energetică (considerăm a României!) este greu de „garantat” atât timp cât ea nu există definită, respectiv nu sunt stabilite obiectivele și nu există o Strategie de Securitate Energetică a României! Cât sub aspectul de „consolidarea rolului companiei pe piața energetică europeană”, așa cum rezultă și din prezentul Plan, considerăm că până la stabilirea acestui obiectiv, este necesară realizarea obligaților minime asumate de către România în relația cu UE şi a legislaţiei specifice.
Analizând prima dintre direcțile de acțiune ale primului obiectiv strategic: „Consolidarea rolului SNTGN Transgaz SA Mediaş ca transportator al gazelor naturale pe piaţa energetică europeană şi naţională, ca urmare a cerinţelor Uniunii Europene privind dezvoltarea interconectării SNT cu sistemele de transport similare din ţările vecine, a evidenţierii unor rezerve semnificative de gaze naturale în bazinul Mării Negre şi a perspectivei pe termen lung privind gazele de şist”, rămânem surprinși de însuși modul cum este descris atingerea obiectivului propus:
„Conştientizând potenţialitatea viitoare a acestor proiecte de dezvoltare, ele vor fi definite cu exactitate şi vor fi prezentate în actualizările viitoare ale planului de administrare”.
Următoarele direcții de acțiuni ale primului dintre obectivul strategic (în fapt toate acțiuni în derulare) fac referire la interconectarea SNT cu sisteme din țările vecine: Bulgaria, Moldova, Serbia și asigurarea fluxurilor de gaze naturale în regim bidirecţional pe interconectarea dintre România şi Ungaria.
Începând cu anii `90 aceste direcții de acțiuni s-au găsit în strategia companiei, ele nefiind o noutate. Noutatea, cu precădere într-o companie privată, ar fi fost asumarea înfăptuirii lor prin termene ferme. De asemenea erau importante analiza cererii de capacitate, a gradului de utilizare, a modului cum aceste investiții vor influența performanțele economice ale companiei (în plus dar mai ales în minus) și asumarea acestor indicatori de către administratori.
Ultima direcție de acțiune pentru atingerea primului obiectiv strategic „Dezvoltarea afacerii prin optimizarea absorbţiei fondurilor europene şi crearea unei structuri de finanţare eficiente şi flexibile” este cel puțin curios ca fiind aplicată aici, dincolo de faptul că nicaieri în Planul formulat nu apare ideea de dezvoltare a afacerii.
În consecință primul obiectiv strategic formulat în Planul de administrare, nu numai că „nu aduce un aer nou”, dar nici nu iși propune o analiză și îmbunătățire a indicatorilor financiari ai acțiunilor în care este implicată compania în scopul maximizării indicatorilor financiari (cu referire la fezabilitatea interconectărilor).
Al doilea obiectiv strategic Competitivitate şi modernizare ea în considerare două direcții de acțiune Optimizarea şi eficientizarea procesului operaţional si Resursele umane, asupra cărora voi face doar două comentarii :
– se prezintă noua orientare a societății: „Programul de modernizare şi dezvoltare aferent perioadei 2013-2017 pune în evidenţă reorientarea politicii de investiţii de la modernizarea şi retehnologizarea SNT la dezvoltarea acestuia şi a instalaţiilor din dotare şi executarea de lucrări în scopul creşterii eficienţei energetice. (Pag 14), ca să aflăm la capitolul Rolul SNTGN Transgaz SA – Operator Sistem de Transport (OST) pe piaţa de energie că : „Astfel, investiţiile SNTGN Transgaz SA sunt direcţionate în principal, către dezvoltarea şi modernizarea SNT, extinderea SNT şi interconectarea acestuia cu alte sisteme de transport al gazelor naturale în scopul diversificării surselor de import, al exportului şi al prestării serviciilor de tranzit.” (pag. 73).
– se compară productivitatea companiei prin raportarea km de conductă la numărul de angajați cu situația similară din alte țări fără a se realiza comparații care interesează un administrator privat respectiv gradul de uzură a sistemelor, fiabilitatea sistemelor, gradul de utilitate etc. în raport cu numericul angajaților.
Al treilea obiectiv specific Dezvoltarea durabilă a activităţii de transport gaze naturale determina o serie de acțiuni calitative, generale și nemăsurabile și o acțiune de optimizare a productivităţii muncii în care indicatorul de performanță propus este aproape imposibil de neatins „km de conductă reabilitat”.
Ultimul obiectiv strategic Alinierea la cerinţele cadrului de reglementare european şi naţional privind transportul de gaze naturale, este o consecință a legilor in vigoare. Respectarea cerintelor legale nu poate să fie prin excelență un obiectiv strategic. Este o cerință legală și atât!
INTERVIURILE HotNews.ro