Somajul tinerilor, ping-pong intre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria

Dupa ce incaierarea pre-electorala s-a revarsat peste caile ferate, agricultura si mai recent peste cosciugul regelui Cioaba – de-a lungul si de-a latul ecranelor – iata ne apropiem de toamna si politicienii au revenit la “adevaratele probleme”. Nu radeti, caci ei se iau in serios! M-am gandit sa reiau tot ce s-a spus in ultimii ani despre angajarea tinerilor.

Episodul 1: Dezastrul cu Bursa Guvernului Romaniei (2004-2009, Palatul Victoria)

La un moment dat, printr-o initiativa buna, dar fara finalitate, Guvernul a alocat aproximativ 6-7 milioane de euro pentru scolirea unui numar de aproximativ 200 de tineri in strainatate, platind cheltuieli cu studii post-universitare, in general dintre cele mai relevante in stiintele administrative. Eram intr-un concediu de vara in 2007 cand problema a reajuns pe masa premierului Tariceanu, care a decis un an suplimentar de formare la INA, in vederea inscrierii lor in administratie. Apoi, guvernarea a ajuns la final, a urmat guvernarea Boc iar angajarile nu s-au putut face nicaieri. Guvernul Romaniei a aruncat cu ravna, an de an, bani pe fereastra, a scris contracte in care studentii erau obligati pentru cativa ani sa lucreze pentru guvern in contrapartida cu multele mii de euro bursa, totul degeaba. Au fost articole peste articole, anchete peste anchete, puteti vede aici doar unul dintre ele. Culmea este ca studentii s-au unit, si-au facut o asociatie, au militat, au generat dezbatere in spatiul public, dezbatere care nu a fost urmata de nicio actiune guvernamentala. Poti vedea toata povestea aici. Nu a auzit niciodata niciun premier, niciun presedinte – desi memoriile si stivele de documente se vor gasi fara doar si poate in arhive. Pur ghinion, ce sa mai spui?

Episodul 2: Confruntarea dintre Crin Antonescu si Traian Basescu (2009, Cluj)

Romania este singura tara din lume in care apa se bate in piua constant, in acelasi fel, an de an. Daca in 2013 Basescu arunca in freza liderilor USL-isti problema cu somajul tinerilor, in 2009 Crin Antonescu il intreba pe Traian Basescu cati tineri a angajat la Palatul Cotroceni. Fara sa clipeasca, raspunsul a venit cu “in institutia prezidentiala sunt cel putin 20 de absolventi cu MBA-uri din strainatate” angajati de Presedintie.

Nu i s-a cerut niciodata din 2009 pana acum presedintelui sa ii numeasca pe toti cu subiect si predicat si sa isi expuna toti diplomele de MBA pe site – de altfel nici nu s-ar putea, pentru ca informatia este…hai sa spun elegant, neconfirmata pana in prezent. Singurul consilier prezidential cu MBA– pentru ca aceasta era intrebarea – a fost Alexandra Gatej. In documentare nu am putut identifica altii si in mod cert nu vad de unde ar fi rasarit 20. Anii au trecut, subiectul nu a mai interesat pe nimeni, pana ieri, cand a revenit sfanta Campanie Electorala si subiectul s-a inviorat din nou. Tinerii nostri, aoleo, ce ne facem? Si da-i, si lupta! Intre ani, nimeni nu a facut nimic. Veti gasi incepand cu minutul 15 interesante atacuri si raspunsuri pe temele educatiei.

“Aceasta demagogie ca ne pleaca tinerii trebuie sa o ducem in palierul realitatii”…“Cu certitudine acesti tineri vor reveni in Romania, mare parte din ei”…”a venit timpul sa iesim din aceasta poveste ca ne pleaca tinerii”… “pot lucra in Belgia, Olanda, Spania, Romania sau unde doresc ei”, etc. Insa evident, fact-checkingul a murit ca profesie in Romania – si in presa, si in politica, si la putere si in opozitie, si la un palat si la celalalt.

Episodul 3: De la 20 de consilieri pe hartie se trece la 260 (2012, Palatul Cotroceni)

260 de tineri – 160 care au venit sa il si cunoasca si personal, 100 care au depus online – si-au exprimat dorinta in 2012 de a munci la Palatul Cotroceni , un fapt iarasi nerelevat de nimeni, in dezbaterea de zilele trecute asupra somajului. Au fost atunci televiziuni, a fost taraboi national, a fost o tema de o zi. Am scris aici detalii pe lung si pe lat, indelung discutate de cititorii mei de la vremea respectiva.

I-auzi una, i-auzi doua, i-auzi nouazeci si noua! “Sunteti numiti de presedinte si destituiti tot de el. Cand un presedinte se desparte de un consilier, aceasta demisioneaza. Ati vazut ca au plecat unii de aici. Consilierul este intotdeauna cel care demisioneaza si de obicei o face pe motive de sanatate, familie sau alte oportunitati. Dar nu vreau sa credeti, totusi, ca am rol dictatorial.”…“Orice consilier semneaza un contract de loialitate. Aceasta este o lege care trebuie respectata, nu un lucru specific acestei administratii. In discutiile publice, consilierii nu lanseaza teme noi. (n.a aici nu imi dau seama daca si dl Lazaroiu a fost de fata). Punctul de vedere explus este numai al Presedintelui. In calitate de consilier, trebuie sa fi loial Presedintelui si de aceea, Presedintele vine si pleaca cu echipa lui. Poate veti ramane foarte putini in sala daca nu sunteti de acord.” Pana la urma se pare ca nu a ramas niciunul, ca dupa ce au plecat camerele de luat vederi, nu a existat nicio continuitate. Liga Studentilor Romani in Strainatate a primit o mana intinsa de la alte institutii, de genul Bancii Nationale, nu de la Palatul Cotroceni sau de la Palatul Victoria – in afara de sforaitoare discursuri cu ocazia reuniunii anuale, din ianuarie.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro