Romania in puzzle-ul regional. Citeva observatii

Balcanii au redevenit un focar de instabilitate pe ruta Grecia – Turcia – Bulgaria. Coruptia darima guverne tot mai des in democratiile imature din Europa de Est – vezi cazul Cehiei. Ungaria si-a consolidat statutul de problema a Europei cu al sau Viktor Orban. UE insasi se pregateste de un an electoral care ii va slabi temporar capacitatea de mediere. Toate pe fondul unei stagnari economice resimtite tot mai acut de populatia Europei. In competitia regionala, Romania are citeva atuuri majore in mineca, dar si o masa critica de probleme politice, probleme in justitie si lipsa de reforme. Cum isi va juca Romania cartile?

Contextul global

Principala mutare globala a ultimilor ani este schimbarea de focus strategic a SUA spre zona Asia – Pacific. Din aceasta miscarea tectonica rezulta consecinte politice, militare si economice pe termen lung. Un singur exemplu: restructurarea scutului antiracheta a dus la renuntarea unei faze care ar fi trebuit dezvoltata in Europa. In paralel, SUA au anuntat amplasarea unui nou sistem radar in Japonia pentru a contracara eventualele amenintari venite din Coreea de Nord.

Retragerea trupelor NATO din Afganistan duce si ea la anumite reconfigurari: cooperarea cu Rusia devine si mai importanta pentru SUA si partenerii sai. Nu intimplator, memorandumul semnat luni la Cotroceni intre consilierul Iulian Fota si secretarul Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, Nikolai Patrusev, contine o prevedere legata de cooperarea Romania – Rusia pe tema combaterii terorismului cu origini in Afganistan.

Inmultirea cazurilor de cybercrime este o noua tendinta constanta care afecteaza relatiile dintre state sau organizatii colective. Romania este, in aceasta privinta, un „jucator” puternic de ambele parti: pe de o parte hackerii autohtoni care produc daune constante in sectorul comercial, pe de alta parte know-how-ul institutionalizat si recunoscut inclusiv prin promovarea la virful NATO a unui diplomat roman, Sorin Ducaru, care va gestiona si aceasta problematica.

Contextul regional

„Periferia” UE a reinceput sa fiarba in ultimii doi ani. Crize economice severe, crize politice, crize sociale – toate au aparut pe rind, pe fondul unei crize de legitimitate generalizate a clasei politice. Si toate aceste crize politice nu au facut decit sa sperie suplimentar capitalul, oricum reticent in fata riscului inerent zonei.

Sa le luam pe rind:

Ungaria: Regimul lui Viktor Orban a crescut constant presiunea asupra institutiilor statului de drept, culminind cu modificari ale Constitutiei aproape imposibil de imaginat intr-un stat membru UE. Cind s-a trezit din visare, Comisia Europeana a constatat ca nu are mecanisme prin care sa aduca Budapesta la ordine. Iar autoritarismul lui Orban a determinat si ingerinte majore in zona economica – amenintari cu nationalizarea unor companii, taxe crescute peste noapte in sistemele bancar, retail, telecom.

Bulgaria: Februarie 2013 a adus proteste masive care au dus la demisia guvernului de dreapta Borisov. Alegerile anticipate au adus la putere partidul de stinga, dar la nici doua saptamini de la instalare o criza uriasa s-a declansat si ameninta iar cu destabilizarea politica a tarii.

Turcia: Una dintre tarile de la periferia Europe cu cele mai atractive conditii pentru investitori se confrunta de doua saptamini cu o criza maxima de legitimitate a liderului Recep Tayyip Erdogan. Manifestatiile din marile orase arata ca cel putin o parte a populatiei nu mai este dispusa sa tolereze accesele autoritariste ale lui Erdogan – manifestate in special in impunerea agendei islamice, in detrimentul celei pro-occidentale, in timp ce acesta ameninta cu o eventuala implicare a armatei.

Cehia: Un scandal de coruptie la cel mai inalt nivel a determinat demisia premierului Petr Necas. Mai mult, a dezvaluit ca institutii esentiale pentru functionarea statului de drept au fost confiscate in interesul propriu al unor personaje apropiate puterii.

Republica Moldova: Romania, „sponsor” major al integrarii europene a Chisinaului, face un lobby sustinut pentru ca UE sa semneze in toamna Acordul de Asociere cu Republica Moldova – adica un pas urias in directia europeana. Lucrurile nu sint insa deloc simple. O criza politica majora aproape a paralizat Moldova in prima parte a anului, punind in paranteze orice reforma ceruta de UE. Abia ce s-a terminat cu bine criza prin numirea unui nou guvern pro-european, ca a izbucnit scandalul in Transnistria, alimentat de Rusia. Stanislav Secrieru a explicat intr-un articol excelent mizele Rusiei, ale Republicii Moldova, ale Romaniei si ale UE in conflictul inghetat din Transnistria.

Situatia interna

Romania este intr-o perioada de relativ calm, marcata de urmatoarele coordonate majore:

– majoritate ultra-confortabila a coalitie de guvernare

– coabitarea mai degraba linistita presedinte – guvern, consfintita si printr-un acord controversat pe tema procurorilor sefi

– absenta de facto a opozitiei

– dese frictiuni intre PSD si PNL, care dau impresia ca USL s-ar putea rupe in perspectiva alegerilor europarlamentare si prezidentiale din 2014

– existenta unor puternice factiuni anti-reformiste, penale, in toate partidele politice

– imagine externa deficitara din cauza atacului din vara 2012 asupra institutiilor statului de drept

– asumarea de catre cea mai mare parte a elitei decizionale a orientarii pro-europene si pro-atlantiste, ceea ce transforma Romania intr-un pol de stabilitate in zona, inclusiv prin amplasarea pe teren romanesc a elementelor scutului antiracheta

– probleme legate de indeplinirea conditionalitatilor din MCV (mentinerea in guvern a ministrilor cercetati penal sau trimisi in judecata)

– situatie macroeconomica stabila, dar probleme majore cu investitiile

– prezenta unor resurse naturale si a unor retele de transport de energie mult peste media regiunii

Acestea sint, in mare, datele problemei interne.

Marele obiectiv de moment (plecind de la ideea ca orientarea pro-europeana si cea pro-atlantica nu mai sint puse in discutie) este repornirea economiei. Ea nu se poate face in absenta: a) reformelor structurale;b) atragerii de investitii; c) reformelor in justitie

Reformele structurale, inclusiv privatizarile strategice, nu se pot face atit timp cit curentele anti-reformiste din partidele aflate la guvernare sint dominante. Aici exista o diferenta de nuanta evidenta intre PSD – care joaca, prin premierul Victor Ponta, o carte mai proeuropeana – si PNL, ramas in transeele atitudinii antioccidentale si antireformiste. De aici deriva si o parte din frictiunile mai sus-amintite, inclusiv atitudinea rezervata a PSD fata de proiectul retrograd de Constitutie sustinut de liberali, in frunte cu presedintele Crin Antonescu.

Nici orientarea proeuropeana a lui Victor Ponta nu este considerata definitiva si ireversibila de cancelariile straine si de Bruxelles, care asteapta in continuare dovezi de loialitate fata de valorile occidentale. Cu toate acestea, Ponta este evident incurajat sa ramina pe traseul proeuropean, cea mai recenta dovada fiind primirea la Berlin de catre Angela Merkel.

Raceala Occidentului fata de cealalta jumatate a USL este evidenta. De la includerea campaniilor mediatice in raportul MCV (trimitere evidenta la campaniile de character assassination de pe Antena 3) pina la reactia de marti a Comisiei, care spune ca va analiza in detaliu revizuirea Constitutiei – devine evident ca politicile sustinute de actuala conducere a PNL sint dezavuate de partenerii occidentali.

Cu alte cuvinte, partenerii externi isi folosesc resursele in acest moment pentru o incercare de reformare (atit cit se poate) a clasei politice, fara de care Romania nu va avea niciodata reforme structurale reale. Eforturile de reformare a clasei politice sint dublate, in mod natural, de rezultatele luptei anticoruptie (vezi condamnarile la nivel inalt) – fapt ce explica preocuparea fata de reforma in justitie.

Atragerea de investitii nu se poate face fara o conduita corecta a administratiei centrale si locale. In confruntarea regionala pentru investitii conteaza nivelul taxelor si impozitelor, conteaza resursele locale (resurse naturale, resurse umane etc), dar conteaza la fel de mult si predictibilitatea. E un truism, dar el trebuie repetat pina cind Romania chiar va avea parte de predictibilitate.

Investitiile straine in Romania au scazut in primul trimestru din 2013 la un nivel ingrijorator. Deloc intimplator. Iata citeva exemple de comportament neserios, lipsit de predictibilitate din partea Guvernului: taierea subventiilor pentru energia regenerabila fara un dialog real cu investitorii, impunerea de pe o zi pe alta de taxe suplimentare pentru jucatorii din energie, cresterea peste noapte de la 16% la 85% a impozitului pe platile compensatorii acordate managerilor, reglementarea fortata a pietei publicitatii TV. Unele dintre actiunile de mai sus sint perfect de inteles (taierea subventiilor nejustificat de mari pentru eoliene), dar suparator pentru orice potential investitor este modul brutal, lipsit de dialog, in care au fost operate.

Insa repornirea economiei nu se poate realiza pe baze reala cata vreme Romania ramane un stat corupt si cu justitie controlotata politic. Prin urmare, mentinerea MCV, continuarea actiunilor anti-coruptie la nivel inalt si destructurarea marilor retele ar trebui sa fie prioritare in paralel cu atingerea obiectivelor economice. Nu poti avea mediu competitiv si investitori interesati de o tara cu licitatii trucate, cu un fisc suspectat ca organizeza controale pentru a favoriza alte companii private, cu o coruptie atat de raspandita incat un sef DNA local a periclitat o ancheta europeana fiind suspectat ca a luat mita zece pomisori ornamentali si doua bascule cu pietris.

In concluzie, Romania are evident capacitatea de a-si reveni din marasmul economic si atuurile pentru a deveni un jucator regional respectat. Sint esentiale insa reformarea partidelor politice, reformele structurale si adecvarea compotamentului autoritatilor la cerintele simple ale investitorilor. Fara presiune interna si externa, ele nu se vor realiza. Va ceda clasa politica acestor presiuni legitime, sau va incerca sa pacaleasca atentia unei Uniuni Europene ce va intra curind in logica electorala?