Excluderi, expulzari si excomunicari: Despre viitorul PDL (Updated)

Atunci cand, invitat de profesorul Valeriu Stoica, am acceptat sa fiu presedintele Consiliului Academic al Institutului de Studii Populare (think tank-ul PDL), i-am spus ca nu vad acea pozitie drept o limitare a dreptului meu de a ma delimita de pozitiile acelui partid atunci cand nu voi de acord cu ele. Nu am devenit membru PDL. M-a asigurat ca asa vor sta lucrurile. In acest spirit, scriu aceste randuri pentru a exprima o sincera ingrijorare si o fierbinte speranta. Sunt ingrijorat ca oameni de admirabila tinuta intelectuala si morala sunt amenintati in aceste zile cu excluderea din PDL pentru faptul ca au spus public ceea ce gandesc. Se vehiculeaza o conceptie pe care eu o socot anacronica despre “disciplina de partid”.

PDL nu este, nu trebuie sa fie un partid de tip bolsevic in care domneste “centralismul democratic” de tip leninist. Nu numai ca libertatea fractiunilor (interzisa de Lenin in Partidul Comunist in martie 1921) trebuie recunoscuta, dar, in opinia mea, ea trebuie chiar incurajata. Pentru mine (si nu doar pentru mine) sintagma “excludere din partid” suna terifiant (et pour cause). PDL trebuie sa fie, ca partid modern, o formatiune a incluziunii, nu a expulzarilor pripite si a excomunicarilor brutale.

PDL nu este, nu trebuie sa fie un partid de genul PNL-ului antonescian in care “deviatorii” sunt pedepsiti fara mila, expulzati drept “tradatori” si “sabotori”. PDL nu este, nu trebuie sa fie oglinda la dreapta a PSD, un partid nascut din cenusa inca nestinsa a PCR. Oameni ca Teodor Baconschi, Cristian Preda, Sever Voinescu, Toader Paleologu, Monica Macovei ar trebui priviti drept tezaurul de idei strategice al PDL. Niciun alt partid din Romania nu se poate mandri cu prezenta in randurile sale, si inca in pozitii influente, a unor asemenea intelectuali critici. Sunt apropiat prieten de ani de zile cu Traian Ungureanu, dar nu inteleg o anumita indarjire a sa in clipa de fata.

Imi exprim aici speranta ca Traian Ungureanu si alti colegi care stiu ca fara democratie interna un partid politic se transforma intr-un cadavru, intr-o colectie de mediocritati arogante si sterile, vor interveni la timp spre a opri ceea ce nu poate servi nici dreptei romanesti, nici cauzei libertatii in general. Nu este aici locul sa examinez relatiile dintre PDL si alte formatiuni ale dreptei romanesti. Voi spune doar ca unitatea dreptei nu poate fi decat una in diversitate, ca nicio miscare si niciun partid nu poate declara, de o maniera apodictic-narcisista, “Dreapta sunt eu”.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro