Sa silabisim impreuna: FA-LI-MENT!

​Semnale sunt. Din ce in ce mai multe si din ce in ce mai clare. O buna parte dintre masurile anuntate in ultimele luni de ministrul liberal al Sanatatii deranjeaza diverse zone din breasla medicala si anumite interese de afaceri. Ministrul Eugen Nicolaescu si-a facut deja destui dusmani.

Dar de ce Nicolaescu, altfel un politician care cunoaste bine metabolismul electoral, isi asuma riscul de a se pune rau cu atat de multi si in acelasi timp?

Inainte de a fi ministru al Sanatatii, Eugen Nicolaescu este politician, iar pentru un politician este esential sa-si tina electoratul cald. Cu orice ocazie si la orice intalnire, Eugen Nicolaescu repeta obsesiv ceea ce a devenit formula sa magica: „anul 2013 va reprezenta un an al schimbarilor fundamentale intr-un sistem sanitar care are nevoie de o reforma profunda”.

Aceasta mantra poate fi interpretata in doua feluri: fie ca acea minciuna care repetata de o mie de ori devine adevar, fie ca o incercare de a pregati poporul pentru schimbarea ce va sa vie. In viitorul apropiat vom afla care dintre cele doua este cea corecta.

Intotdeauna insa, alaturi de aceasta formula magica, ministrul Nicolaescu tine sa adauge ca „banii sunt putini. Asta este. E asa de greu de inteles?”

E greu de inteles, domnule Ministru. Mai ales atunci cand camuflam realitatea dupa un deget subtire.

Caci 2013 nu este doar anul schimbarilor fundamentale, ci si anul in care sistemul public de sanatate din Romania a intrat in faliment. Diferenta fata de anii anteriori este ca, in 2013, guvernul Ponta a promis sa plateasca datoriile de 800 milioane de euro pe care statul roman le are la companiile farmaceutice.

Grav subfinantat si subtiat de coruptie, sistemul public de sanatate nu poate rezista unei asa lovituri. Asta o stie si premierul Victor Ponta si ministrul Eugen Nicolaescu.

Dar niciunul dintre ei, politician fiind, nu-si permite sa admita public realitatea si sa spuna lucrurilor pe nume: suntem in FALIMENT. Asta desi cele mai contestate masuri anuntate la foc continuu de Ministerul Sanatatii chiar asta arata: ca sistemul public de sanatate este in faliment.

In astfel de conditii, orice economie, fie ea cat de mica, echivaleaza cu gura de oxigen a inecatului. Se duce la fund, simte asta, e panicat. Dar mai fura un pic de aer, si inca un pic, si inca un pic, in speranta ca un colac de salvare va aparea.

Eugen Nicolaescu a anuntat taierea totala a finantarii pentru serviciile de stomatologie, aproximativ 13 milioane de Euro. Medicii dentisti au reactionat printr-un comunicat foarte dur, dar asta nu a contat. Caci Ministerul are nevoie de bani.

Eugen Nicolaescu a anuntat reducerea a 3000-4000 de posturi in urma reorganizarii Directiilor de Sanatate Publica. Directorii acestor institutii au dat declaratii dure si un val de critici s-a pornit dinspre mass-media, dar asta nu a contat. Caci Ministerul are nevoie de bani.

Interesante sunt motivele invocate de Ministerul Sanatatii pentru aceste taieri. Economiile realizate prin restructurarea DSP-urilor vor fi folosite pentru „programele de oncologie”. Cele 13 milioane de Euro au fost extrase de la stomatologipentru a nu se taia de la oncologie si de la diabet. Statul roman a ajuns asadar sa finanteze programe de sanatate vitale prin reduceri de la stomatologie si concedierea catorva mii de birocrati.

Proiectata reorganizare a salarizarii medicilor este tot o gura de oxigen a inecatului. Optiunea oferita medicilor pentru a profesa doar intr-un spital de stat – ore suplimentare in paturi private din interiorul spitalului de stat – nu este altceva decat incercarea disperata de a pastra in sistemul public o parte din banii care, altfel, se duc in cel privat.

Acesta a fost si rostul interdictiei spitalelor private de a mai incheia, in anumite patologii (oncologia se numara printre ele), contracte pe bani din fondul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate. Atunci, cercuri de interese din zona medicala privata si-au exprimat vehement nemultumirea in spatiul public si in culise (unde inca o fac), dar asta nu a contat. Ministerul Sanatatii avea nevoie de bani.

Colacul de salvare asteptat de Ministerul Sanatatii, in timp ce mai fura o gura de oxigen, ar putea veni din trei parti:

• Cresterea contributiilor pe care romanii le platesc legal pentru sanatate  – o astfel de masura nu ar conveni electoral PNL-ului;

• Reducerea numarului de servicii medicale oferite oficial de catre statul roman oricarui cetatean, fie el neplatitor de taxe  – o astfel de masura nu ar conveni electoral PSD-ului;

• Reducerea fenomenului prin care zeci de mii de firme nu-si platesc contributiile la sanatate, incepand de la cazul celor cateva sute de avocati timisoreni si pana la marile companii de stat care datoreaza miliarde la Fondul Asigurarilor de Sanatate (CFR-ul fiind campion) – o astfel de masura nu poate fi aplicata de USL, cum nu a putut fi aplicata nici de PDL, pentru ca Romania are un stat slab si corupt.

Cum niciuna dintre aceste masuri nu este fezabila fara costuri electorale importante pentru un partid sau pentru celalalt, singura solutie este schimbarea completa a mecanismului de functionare a sistemului de sanatate publica (despre planurile Ministerului Sanatatii am scris aici). Aceasta este „schimbarea fundamentala” pomenita de atatea ori de Eugen Nicolaescu.

Dar, ca orice reforma radicala, este nevoie de timp pana la momentul aplicarii ei. Cu atat mai mult cu cat ai la dispozitie doar cateva zeci de specialisti capabili sa alcatuiasca un plan coerent. Dar pana in acel moment, Ministerul Sanatatii trebuie sa mentina aparentele, peticind aici, mai taind de-acolo si jucandu-se de-a Dumnezeul care decide ce bolnav isi merita tratamentul si ce bolnav nu.

Intre timp, spitalele din judetul Covasna, de exemplu, primesc in 2013 cu 20% mai putini bani decat anul trecut.

„E nevoie de buna-credinta” pentru a intelege situatia in care ne aflam, mai spune Eugen Nicolaescu. Asa e. Sa silabisim impreuna, si cu buna-credinta: FA-LI-MENT!