Compromisul toxic al presedintelui

Traian Basescu a cedat in fata USL in chestiunea numirii sefilor de parchete. E un fapt. Iesirea lui de joi seara a dat toate raspunsurile asteptate, cu exceptia unuia la intrebarea esentiala De ce? Basescu a confirmat intelegerea cu Victor Ponta, a confirmat (pe un ton agasat) ca nu s-a consultat cu Comisia Europeana, a confirmat ca s-a rupt complet de Daniel Morar. E prima cedare majora in fata tavalugului USL, dar si o contradictie majora cu propria sa conduita, cu standardele pe care el insusi le impusese. Printre consecintele acestei cedari se numara si deficitul de imagine proiectat asupra Miscarii Populare, pe care Basescu o moseste la Cotroceni ca alternativa la PDL-ul parasit.

Practic, Traian Basescu si-a anulat mare parte din meritele ultimilor ani, si-a incalcat principiile care l-au pozitionat ca interlocutor valid al partenerilor externi. Asa se explica reactia de respingere a societatii civile care sustinuse in criza politica din vara functionarea institutiilor in fata asaltului USL, indirect sustinind pozitia presedintelui (cazul celor mai credibile ONG-uri ale momentului: Expert Forum, CRPE si IPP).

De ce spunem ca a cedat Basescu? Pentru ca au existat citeva momente – cheie in care presedintele a actionat ca unic reprezentant al Opozitiei fata de incercarile USL de acaparare completa a intregii puteri, la adapostul celor 70% din Parlament si a intereselor ilegitime ale unor lideri cu probleme in Justitie. Traian Basescu si-a asumat explicit rolul de contra-putere, in concordanta cu profilul sau politic si cu standardele pe care el insusi le-a clamat si respectat pina acum: neamestec in Justitie, intarirea institutiilor, respectarea valorilor euro-atlantice asumate de Romania.

Primul astfel de moment in care presedintele se pozitionase ca cenzor al intereselor ilegitime ale USL a fost ianuarie 2013: respingerea nominalizarilor facute de ministrul Mona Pivniceru pentru sefia DNA si Parchetului General. Traian Basescu i-a respins pe buna dreptate pe Ioan Irimie si Tiberiu Nitu (acum resapat), doi procurori cu o prestatie lamentabila in fata CSM si, mai ales, lipsiti de performante notabile in activitate. Presiunea USL era la fel de mare ca si acum, dar presedintele a rezistat.

A urmat Consiliul European in care s-a negociat bugetul UE pentru 2014-2020 (7-8 februarie 2013). Traian Basescu a mers la Bruxelles si si-a sustinut permanent pozitia de negociere, aparindu-si ulterior cu incrincenare rezultatele in fata tirului de reprosuri venite din partea USL. Nu a acceptat nici un moment ca Romania sa fie reprezentata de premierul Ponta, pe care l-a numit „dezamagitul national”.

A urmat disputa pe Schengen (10 februarie). Traian Basescu a inteles ca unii partenerii europeni leaga in mod evident aderarea la Schengen de MCV si vor garantii reale ca Romania va rezolva problemele semnalate de ultimul raport pe Justitie al Comisiei Europene, raport din ianuarie 2013. Le-a cerut liderilor USL sa trimita o scrisoare in acest sens, care sa angajeze Guvernul si Parlamentul, punindu-i pe Ponta, Zgonea si Crin Antonescu in pozitie defensiva. Cei trei au refuzat.

In martie, Traian Basescu a infruntat din nou USL, anuntind ca va indemna populatia sa boicoteze referendumul de modificare a Constitutiei daca noua propunere nu va tine cont de referendumul din 2009, care prevederea existenta unui Parlament unicameral cu maximum 300 de membri.

A urmat interviul acordat pe 12 martie postului Digi 24 in care presedintele a facut publice citeva predicate extrem de puternice legate de numirile la sefia Parchetului General si a DNA, refuzind insa si la acel moment solutia unui concurs din cauza. Iata doar citeva citate care arata ca la acel moment Traian Basescu cerea nominalizari de procurori cu experienta, cu rezultate si condamnari in istanta:

• „Eu pot să vă spun că nu sunt de acord cu ce a cerut Comisia Europeană, cu acest concurs, cu selecție”
• „Păi cine îi cunoaște mai bine pe procurori decât CSM?„
• „Cum poți să caracterizezi mai bine un procuror decât uitându-te ce rechizitorii a făcut, care au fost finalizate cu condamnări în instanță, câte rateuri a avut? Că așa, să vii cu un băiat frumos care miroase a știu eu ce, a Dior, e ușor. Și spui: uite ce frumos! Vreau să văd ce dosare ai, ce experiență profesională ai”
• Despre Calin Nistor, actualul sef interimar al DNA, Traian Basescu a spus de trei ori ca are un CV „exceptional”
• „Vreau procurori care au dosare făcute, vreau să văd propuși procurori care au obținut condamnări și nu li s-au întors dosarele pentru că sunt prost făcute. La funcțiile astea, la fel de bine poate să vină un proaspăt absolvent al Institutului Național de Magistratură. Vă dau scris că omul ăla va ști foarte bine și Codul Penal și Codul de Procedură, dar nu o să aibă dosare în spate, cum se întâmplase cu domnul de la Cluj, avea un an și jumătate de la ultimul rechizitoriu”

In toate aceste momente Traian Basescu s-a pozitionat ca o contrapondere la derapajele USL, intarind, e adevarat, senzatia de razboi in transee.

Momentul intelegerii cu Victor Ponta pe numirea procurorilor a reprezentat o ruptura. Acceptarea de catre Traian Basescu a unor nume controversate precum Alina Bica, Giorgiana Hosu, Bogdan Licu in pozitii secundare putea fi considerata un compromis accetabil in conditiile unei Puteri cu sprijin parlamentar si popular urias. Dar nominalizarea la sefia DNA a unui om din afara institutiei (fie ea si Laura Codruta Kovesi) si a lui Tiberiu Nitu la sefia Parchetului General a generat opozitia manifesta a lui Daniel Morar, a echipei sale de la DNA (pina la urma, performerii luptei anticoruptie, dupa cum o certifica ultimele rapoarte MCV, dar mai ales teama coruptilor de tot felul – vezi discutiile dintre judecatoarele arestate pentru coruptie) si a societatii civile atasata de standardele europene.

Compromisul major acceptat la cele doua numiri – cheie (sefia Parchetului General si DNA) vine la pachet cu inca o bomba cu efect intirziat. In mediul politic se stie de intentia USL de a ingreuna lupta anticoruptie printr-o initiativa legislativa. Ea a fost dezamorsata o data (cind a initiat-o Mona Pivniceru), dar revine in actualitate sub forma unui amendament depus de PSD-istul Florin Iordache. In esenta, efectul ei va fi urmatorul: Procurorii nu mai pot utiliza in dosarele de coruptie interceptarile realizate pe mandate de siguranta nationala (adica exact modul in care au fost initiate zeci de dosare grele pina acum).

Sa nu uitam, de asemenea, ca una din mizele mari ale bataliei pentru Parchetul General este faptul ca viitorul procuror-sef cunoaste, potrivit legii, toate avizele de interceptare pe siguranta nationala cerute de SRI (Art. 13 din Legea 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei). Surse politice au explicat pentru HotNews.ro ca exista o presiune din partea politicienilor cu probleme penale si a politicienilor in general de a sti din timp daca pe numele lor exista un mandat de interceptare. Poate Tiberiu Nitu sa tina piept acestor presiuni?

Putin probabil ca Traian Basescu sa nu cunoasca aceste intentii ale USL. Si atunci cedarea celor doua pozitii – cheie devine cu atit mai greu de explicat. Care este interesul superior in numele caruia presedintele a acceptat un compromis toxic?