Sari direct la conținut

Spaima evazionistilor – impozitul “cotcodac”

Contributors.ro
Razvan Orasanu, Foto: Arhiva personala
Razvan Orasanu, Foto: Arhiva personala

Absurd? Suprarealist? Obisnuit? O mica intamplare de viata descrie foarte exact administratia noastra, in spiritul ei mirobolant si fabulos, in chintesenta ei. Minunea acestei descoperiri va invit sa o traim, cu emotie, impreuna – textura filigranata a unei situatii in care un cetatean roman este calcat in picioare de autoritati, zgomotul abia perceptibil al unei fiinte strivite sub carambul cizmei administrative, strigatele de ajutor neauzite de nimeni, chinul prelung in hatisul birocratic, ce depaseste un an de zile, pentru o operatiune care ar trebui sa fie banala si, evident, umorul a la Caragiale.

E vorba de Nicolae Voicu, un crestin mofluz din Alba Iulia, proprietarul unui Aro 243D, fabricat acum 27 de ani. Omul afirma ca ara cu el prin anii ’80, in lipsa de alte mijloace (“am fo mandri cand am cumparat-o, a fost a lu’ tata”). E vorba nu atat de masina, cat mai ales de impozitul ce se aplica acestui Aro. Dupa ce Ceausescu a fost ciuruit,s-a instalat democratia – dar administratia a ramas, cu toate metehnele ei vechi, aceeasi. Omul scrie in anul de gratie 2011 Institutiei Prefectului care ii comunica necesitatea radierii masinii daca nu mai vrea sa plateasca impozit. Omul sustine ca a radiat masina la finalul anului 2011 si a transformat-o in cotet de gaini– problema este, insa, ca aceasta radiere nu a fost operata si in evidenta fiscala, pentru ca, nu este asa, statul nu trebuie sa coreleze serviciul de inmatriculari auto cu serviciul fiscal, Doamne Pazeste. Este mult mai palpitant sa pui niste oameni pe drumuri si sa se piarda in traducere stampilele si parafele.

Partea fiscala, in ciuda radierii, isi vede de treaba mai departe, chiar daca respectivul Aro este dezafectat in prezent si funtioneaza drept simpatic cuibar pentru niste gaini care cotodacesc acum, pe bancheta din spate – aparent inconstiente de insemnatatea locului in care vietuiesc. O roata a masinii, filmata de o echipa de televiziune este inlocuita cu o roata de car – este evident ca masina respectiva nu mai merge nicaieri. Este la fel de evident ca niciun Garcea sau nicio doamna Anuta Sinari, mare director in Directia de Venituri (sau macar un subaltern al domniei sale) nu s-au deplasat la fata locului, sa vada zburatoarele, pentru a se convinge ca omul are dreptate – ei emit insa sentinte destepte din birou. In schimb, il frig la buzunar pe catateanul nostru, acumulandu-i impozit si pentalitati, in suma de 4640 de lei, suma care creste zilnic, in buna traditie romaneasca, depasind nu doar suma de impozit, ci valoarea bunului impozitat. Clipul televiziunii locale este savuros– marii comici ai ecranului sunt mici copii pe langa directorii administratiei noastre. De ce spun acest lucru? Pentru ca ei se pot auto-recunoaste in clipa in care la clipul de mai jos vor reactiona cu predictibilul “Dar care este problema? Are dreptate doamna!”

Cetateanul nostrum, cum arata clipul de mai sus, a primit prin posta, de la prefect: “Pentru acesta, pe langa actele tip de radiere, care se intocmesc de birourile specializate in intocmirea acestor acte (deci prefectul spune exact si sensul acestor birouri – sa intocmeasca hartii!) trebuie sa faceti dovada ca aveti spatiu de depozitare a acestui autoturism. Acest document il luati de la Serviciul Administrare a Domeniului Public. Pe baza acestor acte si a fisei de radiere stampilata la Directia Venituri din cadrul Primariei municipiului Alba lulia, radiati autoturismul din circulatie si nu mai platiti impozit dupa (!) el Scurta recapitulare- om plimbat pe drumuri intre trei birouri pentru radierea unui harb, actual cuibar pentru niste fiinte ce cotcodacesc si produc oua. Stampila de la Fisc – nu stim daca exista sau e tocmai ce lipseste – nu este insa suficienta – trebuie omul sa fie si casapit sistematic, sa invete ca nu e de capul lui.

Drept urmare, Primaria Alba Iulia, data in judecata de cetatean pentru remedierea situatiei nu foloseste calea unei tranzactii in instanta, pentru stingerea conflictului absurd – ci solicita in plus cheltuieli de judecata si obtine o sentinta definitiva si irevocabila de supraimpozitare a actualului cotet de gaini, semn ca, iata, justitia functioneaza impecabil in Romania. Ministerul Finantelor, sesizat si el, trimite reclamantului o adresa prin care il informeaza ca, in conformitate ca nu se incadreaza la punctul 122 alin 2, ci la punctual 122 alin 3 dintr-un regulament si ca are de platit – toate autoritatile refuza sa inteleaga ca autovehiculul nu ruleaza si nu este in folosinta. Apoi, ministerul trimite un raspuns pe dos – reactia cetateanului “se aplica legea care cum vrea” este una foarte corecta pe fond. Cetateanul domiciliat pe strada Dealul Furcilor intelege profund sensul acestor lucruri, inclusiv punctual 122 alineatul 3; este somat sa plateasca – iar o doamna de la Directia de Venituri, invartosata si retinandu-si tafna cand are un microfon in fata, spune ca “este obligat sa plateasca, dl Voicu, altfel vom trece si il vom executa silit, are o sentinta definitiva si irevocabila”, aratand o evidenta fiscala cu o datorie crescuta intre timp la 10.583 lei. Doamna sustine ca atata vreme cat nu preda bunul, cetateanul va plati an de an impozit si penalitati, toate care cresc zilnic. Iata cum luptam cu evaziunea – cu ravna nebuna! Domnului din Alba Iulia probabil ca i se va executa si casa, intr-un viitor apropiat, urmand probabil sa i se ia si haina de pe el, imediat dupa. Omul a facut si doua drumuri la Bucuresti, degeaba. Iar doamna director nu vede o problema cu penalitatile care cresc, absurd, pana in cer.

Din cate imi dau seama, singura solutie pentru greu incercatul domn este o actiune in constatare in care sa aduca martori si documente pentru a anula efectele dispozitiei de plata. Are o sansa, astfel, de a dovedi in instanta ca actul administrativ si-a produs efectele in mod nejustificat, in raport cu stiuatia de fapt. Totusi, domnul merita felicitat public pentru ca intr-o masa de letargici fara rectie, intr-o mare de cinici si incremeniti in proiect,el isi apara dreptul lui fluturand o pancarta in fata prefecturii. Autoritatile, insa, se dovedesc a fi complet depasite de situatie, deprofesionalizate complet, iar omul are dreptate sa scoata fum pe urechi.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro