Despre legea electorala si cat de dificil e de controlat. Plus o chichita si o exceptie de la chichita.

Legea electorală din România nu este imposibil de înţeles, ci o serie de puzzle-uri sau un cub Rubik/unguresc. Cred că este interesant să descoperi toate implicaţiile votului tău, la nivel de judeţ/municipiu Bucureşti dar şi la nivel naţional. De asemenea, deşi mai sunt doar două luni până la alegeri, legea electorală nu este explicată sau este prost explicată. Sper ca rândurile de mai jos să simplifice puţin lucrurile.

Să zicem că în judeţul în care locuieşti există 8 colegii la Camera Deputaţilor (şi alte câteva la Senat – mecanismul fiind separat dar identic nu va fi discutat aici). Numărul de colegii este dat de numărul de parlamentari care reprezintă colegiul tău: în cazul de faţă, opt deputaţi = opt colegii.

În urma numărării voturilor, USL obţine în judeţul tău 49% din voturi, ARD 25% şi PPDD 24%. Niciun candidat în niciun colegiu nu obţine peste 50% din voturi.

(Ce se întâmplă dacă într-unul din cele 8 colegii un candidat obţine peste 50% din voturi? El/ea câştigă în mod automat mandatul, nemaifăcând parte din nicio redistribuire. Dar voturile obţinute de el/ea contează în continuare pentru partid, după cum vei vedea mai jos.)

Cele 8 mandate se distribuie proporţional.

49% din 8 = 3,92. Se reţine 3, restul se duce la redistribuirea naţională.

25% din 8 = 2.

24% din 8 = 1,92. Se reţine 1, restul se duce la redistribuirea naţională.

Astfel, USL are dreptul la 3 mandate de deputat în judeţul tău, ARD are dreptul la 2 mandate iar PPDD la un mandat.

Dintre cei 8 candidaţi ai USL, doar trei vor deveni deputaţi. Care trei? Toţi cei 8 candidaţi USL sunt ordonaţi pe baza voturilor primite. Primii trei în acest clasament devin parlamentari (există o excepţie de la regulă, sau chichiţă, pe care o voi prezenta ceva mai jos). Numesc acest clasament “competiţia ascunsă” dintre candidaţii aceluiaşi partid în acelaşi judeţ.

Nu întâmplător am subliniat în paragraful anterior cuvântul voturi. Colegiile nu sunt egale ca populaţie, ceea ce înseamnă că nici şansele de a intra în parlament nu sunt egale pentru candidaţii aceluiaşi partid. Concret, dacă tu şi mine suntem în acelaşi partid şi candidăm în acelaşi judeţ dar în colegii diferite, putem avea situaţia următoare:

Tu candidezi într-un colegiu mic, cu 30 de mii de votanţi. Faci o campanie inspirată şi inimoasă. Obţii un scor de 30%, adică 9 mii de voturi.

Eu am fost trimis “de la centru” într-un colegiu mare, cu 45 de mii de votanţi. Campania mea nu e cine ştie ce. Obţin 23%, adică 10 mii de voturi.

Doi candidaţi ai partidului nostru din alte colegii au primit cinsprezece mii de voturi fiecare şi au intrat în parlament. Partidul nostru avea dreptul la trei mandate în judeţ. A mai rămas deci un mandat…

… cine intră în parlament, tu sau eu?

Tu ai obţinut 30% din voturile din colegiul tău, dar nu intri în parlament.

Eu am obţinut 23% din voturile din colegiul meu, şi intru în parlament.

Asta pentru că tu ai candidat într-un colegiu mai mic. Cele 9 mii de voturi ale tale sunt mai puţine decât cele 10 mii de voturi ale mele. La redistribuirea la nivel judeţean ai ajuns în urma mea pentru că numărul de voturi contează, nu procentele. Ironia cea mare este că dacă partidul obţine la nivel naţional 25% din voturi, eu am fost sub media partidului în timp ce tu, pentru că ai făcut o campanie bună sau pentru că eşti o persoană credibilă în colegiul tău, ai fost semnificativ peste media naţională. Degeaba.

Sistemul are o chichiţă… şi o excepţie la chichiţă.

Chichiţa: din fiecare colegiu, în această etapă, nu se poate aloca decât un singur mandat, ceea ce poate duce la situaţii cel puţin bizare. Concret (ideea pentru acest exemplu aparţine lui Doc), hai să ne uităm la lista asta, imaginându-ne că mai sunt 2 mandate de alocat, unul la USL şi unul la ARD:

A., USL, colegiul Vale, patru mii de voturi.

B., ARD, colegiul Vale, trei mii de voturi.

C., USL, colegiul Oraş, două mii de voturi.

D., ARD, colegiul Oraş, o mie de voturi.

Dintre cei patru candidaţi, care doi intră în parlament?

A. intră în mod sigur. Are cele mai multe voturi dintre cei patru şi i se alocă mandatul la care are dreptul USL.

B. de la ARD nu va intra în parlament, pentru că din colegiul Vale deja s-a alocat un mandat lui A.

C. de la USL nu intră nici el în parlament, pentru că USL deja a primit mandatul la care avea dreptul (s-a dus la A.).

… şi iată cum D., deşi are mai puţine voturi decât colegul lui de partid B, deşi a fost învins de C. în colegiul Oraş, va intra în parlament primind mandatul alocat ARD.

Excepţia la chichiţă: să zicem că în judeţul de care am vorbit mai sus – cel cu opt colegii – şapte dintre candidaţii USL câştigă în colegiile lor cu peste 50% din voturi, dar ARD obţine 35% din voturi la nivelul judeţului.

Apare o problemă: ARD are dreptul la 35% din cele 8 mandate, adică 2,8 mandate, adică 2 mandate (rotunjirea se face în jos).

Dar 7 din cele 8 colegii deja au un deputat, pentru că acolo s-a câştigat cu mai mult de jumătate din voturi.

7+2 > 8…. Şi atunci?

Conform articolului 48, alin. 15 din legea electorală, numărul de deputaţi se suplimentează. Această prevedere va salva în decembrie multe scaune de parlamentar pentru ARD… în speţă unul.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro