De ce este calomniat Mircea Cartarescu? Revenirea fantomelor protocroniste

Nimeni nu se poate sustrage variilor critici, nu exista personaje sacrosancte, este normal ca, atunci cand participi la dezbaterea publica, sa primesti nu doar laude, ci si mici sau mari impunsaturi, sa te intalnesti cu malitii uneori extrem de dezagreabile. Ceea ce nu este normal este sa se minta cu nerusinare despre opera ta, despre biografia ta, despre cine esti si care iti este crezul in viata. Sa se nascoceasca despre tine si cei dragi tot felul de abominatiuni menite sa te transforme intr-un monstru moral. Este ceea ce se petrece cu oameni precum Mircea Cartarescu, Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici si Andrei Plesu. Stiu bine, din proprie experienta, ce inseamna acest calvar. Am citit un text al unui tanar scriitor care declara ca simte ca va muri daca va mai vedea vreun articol despre linsajul lui Cartarescu. Sper din tot sufletul sa nu-i cada ochii peste acest text. Sper sa nu simta vreodata ce simte Mircea Cartarescu in aceste zile. Sa nu constate ce simti cand oameni pe care i-ai crezut apropiati se dovedesc pigmei fara coloana vertebrala.

Luni, la ora 20, pe B1TV, in emisiunea lui Robert Turcescu, vor fi prezenti Mircea Cartarescu, Gabrel Liiceanu si H.-R. Patapievici.

Asadar, despre ce vobim atunci cand constatam acest linsaj? Iata cateva reflectii menite sa clarifice felul cum privesc eu lucrurile. Le-am publicat mai intai pe “Contributors”, ca parte a dialogului cu un cititor.

1. Mircea Cartarescu nu a fost atacat pentru ca a fost nominalizat pentru Premiul Nobel de literatura. Exista cel putin un alt autor roman nominalizat, un foarte valoros scriitor, impotriva caruia nu am vazut, in ultimii ani, sa se deruleze asemenea campanii. Nu se afla (inca?) pe radarul Radiatorului Marga. In urma cu ani, Marin Sorescu a fost si el pe lista relativ scurta. N-au existat asemenea abjectii. Mizeriile proferate impotriva lui Mircea Cartarescu dureaza de ani de zile si isi au, in mare parte, originea in calomniile puse in circulatie de Eugen Barbu pe vremea cand acesta isi putea permite sa anihileze valorile reale cu sprijinul sefilor ideologici din PCR. Infamiile din “Cotidianul” si de la “Antene” sunt menite sa stigmatizeze vechea conducere a ICR care i-ar fi acordat lui MC un statut privilegiat. Nu se sufla o vorba despre alti cunoscuti scriitori care au fost in chip egal sprijiniti pentru promovarea operei lor pe plan international. Nu voi da nume, cine doreste poate citi rapoartele ICR, sunt in domeniul public. Sper ca acesti intelectuali sa gaseasca resursele de curaj si sa afirme public adevarul. Se adauga la cauzele campaniei faptul ca Mircea Cartarescu este o constiinta publica, un spectator angajat (spre a relua formularea lui Raymond Aron), isi declara public optiunile valorice, le argumenteaza coerent si persuasiv.

2. Non-partizanatul politic a fost un principiu director respectat cu sfintenie in cadrul ICR. ICR a organizat in acesti ultimi opt ani numeroase evenimente legate de mari personalitati culturale romanesti (Enescu, Cioran, Noica, Matei Calinescu si lista poate continua).

3. In literatura, ca si in alte domenii, conteaza ce spun specialistii. Evident ca vocile publicului sunt importante, nu pot fi si nu trebuie ignorate. Cred ca publicul s-a exprimat si se exprima limpede. Vorbim despre unul dintre cei mai bine cotati pe piata dintre scriitorii romani. Importanti critici romani, de la regretatul Matei Calinescu la N. Manolescu, de la Virgil Nemoianu la Eugen Simion, de la Christian Moraru la Ion Bogdan Lefter, sunt siguri ca avem de-a face cu o mare valoare. Cand scriu aceste randuri, am pe birou volumul “Poeme de amor” publicat la “Cartea Romaneasca” in 1983. Pe coperta patru, un citat de sustinere din partea profesoarei Zoe Dumitrescu-Busulenga. Wittgenstein spunea ca adevarul este consensul expertilor. Fie-mi ingaduit sa-i consider experti pe cei amintiti, nu pe Ion Spanu si pe Mircea Badea.

4. Nu, romanii nu trebuie sa ramana cu o imagine distorsionata in lume. Dar resping categoric ideea ca ICR ar fi contribuit la o asemenea imagine. Este o calomnie. Pot sa demonstrez ca a facut exact opusul, in chip onest, cu admirabila competenta si autentic profesionalism. Ceea ce petrece acum este distrugerea sistematica a unui experiment institutional de o ireprosabila eficienta. “Strategia” al carei campion este Andrei Marga se caracterizeaza prin ingustime patriotarda, primitivism estetic si izolationism arogant. Pe scurt, este anacronica si contraproductiva. Sincer, eu unul nu vad diferente notabile intre pozitiile profesorului Marga si cele ale protocronistilor Mihai Ungheanu, Artur Silvestri, Nicolae Dragos, Ilie Badescu, Paul Anghel, Adrian Paunescu, Ilie Purcaru si Dan Zamfirescu. Sub patronajul profesorului de filosofie de la Cluj are loc revenirea fantomelor protoconismului, adevarata ideologie a epocii Ceausescu. Un intelectual pro-occidental si modern precum Mircea Cartarescu se situeaza la antipodul acestui curent autarhic si xenofob.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro