Sari direct la conținut

Cum s-a transformat Bruxelles-ul in Inalta Poarta. O introducere in discursul anti-occidental din Romania

HotNews.ro
Dan Tapalaga, Foto: Hotnews
Dan Tapalaga, Foto: Hotnews

Discursul anti-european si anti-occidental s-a instalat oficial, la guvernare, in Romania la cateva luni de la integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, sub Guvernul Tariceanu si a atins apogeul in 2012, in timpul puciului anti-Basescu. Germenii nationalismului au incoltit in mintea marilor penali dar si acolo unde opinia publica se astepta mai putin: la liberali si la politicieni din noua generatie. Sintagma „Inalta Poarta” a aparut inca de pe vremea lui Tariceanu. Tot atunci, liberalii au lansat teoria conspiratiei economice, afirmand ca limitarea deficitului este un instrument cu ajutorul caruia tarile bogate din Vest condamna la subdezvoltare tarile mai sarace. Asa a fost descoperit „dusmanul extern”, eternul tap ispasitor pentru toate esecurile interne.

Liberalii au mai dat semne de incoerenta ideologica si inainte de aderarea la UE. Un gest care a i-a luat prin surprindere de aceasta data pe americani a fost anuntul intempestiv privind retragerea trupelor romanesti din Irak. Se intampla in 2006, tot sub guvernarea Tariceanu. Propunerea a fost respinsa de CSAT, insa anuntul a pus in discutiei loialitatea unor lideri din Romania fata de angajamente strategice si a ridicat serioase semne de intrebare in privinta relatiei lor cu Statele Unite.

In schimb, PSD a parut sa-si camufleze mai bine, cel putin o vreme, discursul anti-occidental. Dupa pierderea puterii in 2004, PSD a fost condus de Mircea Geoana – un proamerican declarat, fost ambasador in Statele Unite si, asa cum reiese din telegramele Wikileaks, un abonat al discutiilor cu ambasadorii Washington-ului. Vechea garda a lui Ion Iliescu – nostalgicii, comunismul rezidual din PSD, securismul tarziu – parea trecuta pe linie moarta.

Intr-o telegrama din aprilie 2007 se arata: „Geoana a adaugat ca este de departe mai bun decat oricare alt expert in probleme de politica externa din cabinetul Tariceanu si ca doreste sa-si puna expertiza in slujba Romaniei. Geoana a spus de-a dreptul: <> , atunci el e gata sa se implice <>”.

Dar si onestitatea acestei disponibilitati pro-atlantice totale a intrat in suferinta. In aprilie 2009, Mircea Geoana, candidat la presedintie, a efectuat o vizita secreta la Moscova. Despre ciudata vizita s-a aflat cu putin inaintea alegerilor din noiembrie. Geoana nu a reusit sa explice vreodata convingator sensul deplasarii secrete la Moscova. Insa nu Mircea Geoana, marele perdant din 2009, era problema numarul unu a PSD. Varful de lance anti-occidental si anti-american devenise, intre timp, fostul premierul Adrian Nastase. In mod paradoxal, Romania a intrat in NATO si a inchis negocierile de aderare la UE in timpul guvernarii sale.

Rabufnirile anti-americane ale fostului premier s-au manifestat inca din timpul guvernarii PSD din 2000-2004, cand Nastase stia ca nu are sustinerea Washingtonului. Ambasadorul SUA de la acea vreme, Michael Guest, denunta tot mai vehement „coruptia sistemica” din Romania. Fostul premier raspundea cu ironii si atacuri neprincipiale. Chiar si asa, Nastase a pastrat aparenta de „lider european” pana la sfarsitul lui 2004. Odata cu trecerea in opozitie si izolarea sa politica, determinata de inceperea anchetelor penale, fostul „lider european” a dezbracat haina aparentelor, alaturandu-se corului nationalist aflat pe picor de razboi cu „Inalta Poarta” si cu „Marele Licurici”. Aceste sintagme peiorative sunt utilizate atunci cand politicienii doresc sa sublinieze pozitia umilitoare, de inferioritate, a Romaniei in raport cu partenerii externi si cauta sa castige ceva simpatie pozand in aparatorii demnitatii nationale.

Pana la integrarea in UE, doar PRM si Vadim Tudor isi asumau pozitii virulent anti-occidentale (pe la inceputul anilor 90 mai erau Vatra Romaneasca, PUNR si alte grupuscule nationaliste). Din fericire, PRM si CVT n-au guvernat vreodata. Ceilalti politicieni din PSD sau PNL, de teama sa nu fie inclusi pe lista nefrecventabililor, si-au reprimat cat au putut convingerile intime, le-au ascuns si s-au declarat cat mai „europeni” sau „atlantisti” posibil.

Daca Adrian Nastase a ajuns din motive penale ideologul anti-occidental al PSD, la fel ca multi altii din partidul sau, Crin Antonescu a devenit noul Vadim Tudor din motive care par sa tina mai degraba de psihologia politica. Antonescu nu vorbeste nici o limba straina, a castigat popularitate exclusiv pe seama unui public ultraconservator (pensionari, bugetari, asistati). Acestui public ii hraneste generos iluziile cu vorbe goale. Ca sa-si satisfaca ambitiile de putere, vanitatea si orgoliul a transformat Romania intr-o tara anarhica, in care legea si statul de drept nu mai fac doua parale.

Prostiile debitate impotriva Angelei Merkel, impotriva Departamentului de Stat cu care se vede intrat in competitie, impotriva Comisiei Europene si impotriva Bruxelles-ului identificat drept sursa raului (in paranteza fie spus, de unde sotia sa incaseaza in calitate de europarlamentar o indemnizatie frumusica) nu doar ca nu costa nimic, dar au efecte imediate, propulsandu-l in galeria de patriotarzi talentati si de succes ai Romaniei. Drama pentru Antonescu este ca realizeaza perfect, la fel cum a constatat Adrian Nastase din alte motive, ca a intrat pe lista neagra a cancelariilor occidentale. Ca nu poate conta pe sprijinul lor. Din acest motiv, se vede silit sa joace totul pe cartea nationalismului izolationist. Iar adevarul este ca alta sansa nu are.

Pentru PSD-ul condus de Victor Ponta, marele test a fost tratatul de guvernanta fiscala. Atunci s-au vazut in mod clar ezitarile liderilor PSD, influenta nefasta a unor Ion Iliescu sau Adrian Nastase, pe atunci inca liber. Cu totii au pledat impotriva introducerii criteriilor fiscale in Constitutie. Insa motorasul care i-a pus in miscare premierului Victor Ponta ideile anti-occidentale a fost scandalul de plagiat. Pana la aparitia acesti mari vulnerabilitati, multora li se parea ca, in comparatie cu opacul si obtuzul lider PNL, cu liderul PSD inca se poate discuta. Avandu-l ca mentor politic pe Adrian Nastase, Ponta si-a insusit bine lectiile de oportunism politic. Lectia de baza te invata evident ca nu e bine sa ai convingeri ferme. Cand a constatat ca lumea buna a Occidentului nu-l va ierta pentru plagiat, Ponta (ca o ironie a sortii, alt lider nationalist cu sotie europarlamentar) s-a aruncat la fel ca Antonescu in bratele romanasilor verzi, singurii care-i mai pot salva cariera.

Consecinta a fost o evidenta izolare politica a Guvernului Ponta in Europa, realizata in primul rand de catre prietenii politici ai USL, socialistii.

In plan mediatic, Antena 3 s-a detasat in plutonul presei anti-occidentale, prin modul aproape sistematic in care a promovat mesajele eurosceptice si anti-americane. Aproape toata presa TV este dominata insa de „analisti” care nu au internalizat valorile occidentale si care manifesta in general dispret fata de „guvernanta europeana” sau oroare fata de „interventia americana”. Ce poate fi mai relevant decat faptul ca preferatii jurnalistilor romani au ramas, ani zile dupa integrare, personaje sinistre ca Adrian Paunescu (decedat intre timp), Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali si alti patriotarzi de serviciu?

Spre deosebire de restul televiziunilor, Antena 3 a dezvoltat o ideologie anti-occidentala prin recuperarea programatica a tuturor vocilor nationalist-izolationiste, incepand cu istorici etnocentristi ca Dinu C. Giurascu si terminand cu istoricul ceausist Mircea Dogaru. Tot Antena 3 a difuzat sistematic emisiuni care au pus in discutie beneficiile integrarii europene sau au hulit impotriva „comisarilor de la Bruxelles”, comparati in mod abuziv cu cei sovietici.

Intreaga manipulare mediatica a sentimentelor anti-occidentale poarta semnatura lui Dan Voiculescu, fostul turnator al Securitatii, fost genstionar peste ceva afaceri ale acesteia inainte de 89, exponentul nationalismului slinos si profitabil, de tip securist. Influenta sa in politica romaneasca este astazi, la 23 de ani de la revolutie, mai mare decat oricand.

In cazul multor jurnalisti lucrurile stau la fel de confuz. Prea putini au fost si au ramas atasati de ideea Occidentala. Cei mai multi se prefac, doar pretind a fi progresisti. In realitate, patriotii din ei se indigneaza ca „americanii pun presedinti”, fac spume ca „oficialii europeni se comporta precum comisarii sovietici”, urla scuipand panglici tricolore ca „Romania e piata de desfacere”, „groapa de gunoi” si „colonia occidentului”, tipa ofuscati ca „romanii sunt tratati in mod scandalos drept cetateni UE de mana a doua” si ca forte oculte doresc ca lucrurile sa ramana asa. In sinea lor dispretuiesc, la fel ca politicienii mediocri, orice le adanceste complexul de inferioritate.

Din populism, provincialism sau dependenta de finantatori de proasta calitate, aceasta elita romaneasca pestrita nu a cultivat cu adevarat valori occidentale, admiratia fata de reguli, n-a promovat din convingere munca asidua, etica in afaceri sau politica. In cel mai bun caz a ridicat la rang de arta dublul discurs. Politicieni sau jurnalisti justitiari il victimizeaza mai departe pe Adrian Nastase, simbolul coruptiei din Romania, chiar si dupa trimiterea sa la inchisoare, il apara pe Gigi Becali in momentul arestarii sau gasesc scandalos faptul ca procurorii ii ancheteaza pe cetatenii suspecti ca au furat voturi la referendum. Toti acesti justitiari solidari cu borfasii continua sa ceara vehement puscarie pentru hoti. Acesta se cheama dublu discurs, inconsecventa tipic romaneasca.

Din aceasta harmalaie balcanica nu avea cum sa iasa nimic bun. In premiera, ultimul eurobarometru din 2011 a plasat Romania in randul tarilor unde mai mult de jumatate din populatie declara ca nu crede in institutiile de la Bruxelles. Nivelul de încredere al românilor în Uniunea Europeană a ajuns la cel mai scăzut nivel – 46% – în 2011, fata de 60% in 2010. Un rol esential in prabusirea brusca a increderii in UE l-a jucat, desigur, criza si incapacitatea Bruxelles-ului de a gasi solutii, insa o contributie majora au avut-o actorii interni.

Care sunt asadar filoanele discursului anti-occidental in Romania? Pe unde si cum s-a infiltrat nationalismul la noi? Cum s-a transformat Romania dintr-un stat entuziast pro-european intr-o tara cu populatie majoritar euro-sceptica si cu o elita imbacista in praful otravitor al nationalismului?

  • Prima si cea mai simpla explicatie este ca elitele politice si-au dat arama pe fata imediat ce s-au vazut cu sacii in caruta UE. Au crezut ca, de acum incolo, pot sfida Bruxellesul. Ca se pot strecura pe sub reguli, ca pot fura fonduri europene, ca pot duce de nas armatele de functionari europeni. Au crezut ca, jucand istet, pot incasa toate beneficiile integrarii fara sa intoarca nimic. Aici, s-au cam inselat. Apoi, politicienii ratati, politicienii ingusti si slabi cauta mereu vinovati afara atunci cand esueaza in guvernarea tarii. De vina sunt mereu altii, de vina sunt FMI, Comisia Europeana, maghiarii lui Victor Orban care fura Ardealul, de vina sunt americanii etc.
  • A doua explicatie este de natura economica. Capitalistii autohtoni, mogulii gen Voiculescu, aceiasi care sperau sa amane integrarea cu cativa ani, au descoperit ca nu fac fata competitiei din UE. Ca le lipseste cu desavarsire capacitatea de a dezvolta business-uri performante si ca, intr-o piata deschisa, n-au sanse in fata marilor companii occidentale. Pe aceasta filiera au patruns ideile nationalismului economic gen: Romania, colonie occidentala/ Stop privatizarii resurselor nationale catre straini/ etc. Am mai spus-o:  partea corupta a mediului de afaceri autohton si-ar dori sa transforme la loc Romania, dintr-o „colonie occidentala” intr-o „colonie interna”, miza fiind impartirea resurselor tot mai putine dupa reguli autohtone, intre clanuri politico-finaciare locale.
  • A treia explicatie are legatura cu justitia. Politicienii cu dosare penale au tot interesul sa preia controlul aspupra judecatorilor si procurorilor pentru a-si salva libertatea amentintata. Numai o justitie prietenoasa le garanteaza continuarea jumulirii statului fara a risca nimic. Trimiterea fostului premier, Adrian Nastase, la inchiosare a daramat mitul intangibilitatii. Cu totii stiu ca standardele UE exclud o justitie controlata politic, asa ca pentru marii penali ai Romaniei singura solutie ramane iesirea dintr-un club de pe urma caruia mai mult pierd decat castiga. Aceste frustrari au culminat in 2012 si s-au manifestat in tentativa de  lovitura de stat prin care s-a incercat demiterea presedintelui Traian Basescu si incalecarea justiei. 
  • A patra explicatie este de natura geostrategica. Romania se afla la marginea unui imperiu dar in mijlocul unei batalii tot mai inclestate pentru resurse (gaze de sist, petrol, metale neferoase). In aceasta bataliepentru „supravietuirea energetica” au interese uriase europenii, americanii dar si rusii. Moscova nu s-a impacat vreodata cu prezenta scutului american si a companiilor americane (Chevron, Exxon) interesate de petrolul din Marea Neagra sau de gazele de sist din Romania. Pentru rusi, orice tentativa de eliberare energetica reprezinta un pericol mortal care trebuie anihilat din fasa.

Devine asadar tot mai limpede ca iesirile unor Victor Ponta, Crin Antonescu, flancati de alti pesedisti sau liberali, ca toate pozitile lor aparent inexplicabile, sinucigase, la limita ridicolului, sunt ceva mai mult decat simple gafe. Asistam la debutul unui proces elaborat de decuplare a Romaniei de pe orbita Occidentului? Avem de-a face cumva cu vointa unora de a iesi din spatiul de joc controlat de reguli si valori? Probabil ca da. Cum au ramas doar trei luni pana la alegerile generale, putine se pot face intr-un termen atat de scurt pentru a scoate Romania din abisul in care plonjeaza cu voluptate liderii ei de azi. Pe termen lung, va fi nevoie ca o intreaga elita din politica, din afaceri si din media sa fie inlocuita sau, cel putin, determinata cumva sa opreasca prabusirea Romaniei in gol.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro