Sari direct la conținut

Ziua in care generatia mea crede din nou ca "se poate"

HotNews.ro
Vlad Mixich, Foto: Hotnews
Vlad Mixich, Foto: Hotnews

Un fost prim-ministru al Romaniei a fost condamnat definitiv sa mearga la inchisoare. Stiu, stiu ce zic televiziunile: ba ca e dosar politic (desi premier e chiar discipolul celui condamnat), ba ca va iesi prea repede de dupa gratii. Dar astazi, doar astazi, toate acestea nu mai conteaza. Pentru ca astazi e ziua in care generatia mea crede din nou ca „se poate.”

​Eram copil cand a venit Revolutia in ’89. Atunci am invatat ca Seful cel mare cade doar atunci cand oameni tineri mor in strada.

Eram un pusti cand au inceput mineriadele. Atunci am invatat ca oamenii cu bate sunt mult mai puternici decat cei cu pixuri si carti.

Eram deja adolescent cand basmul numit Emil Constantinescu se incheia. Atunci am invatat ca „Sistemul” te invinge chiar daca esti Presedintele Romaniei.

Eram student atunci cand unul dintre profesorii mei a fost prins luand mita groasa pentru examene. La sfarsitul anului tot el a fost cel care ne-a pus note. Atunci am invatat ca in tara mea nu conteaza ce pacate ai, conteaza din ce partid esti.

Eram angajat doar de un an atunci cand Romania a intrat in Uniunea Europeana. A fost anul in care am refuzat o oferta de munca in strainatate. Am ales sa raman acasa. Atunci am invatat ce inseamna speranta.

Eram deja logodit atunci cand am vazut cum se fura un concurs. Atunci am invatat ca nu conteaza munca si invatatura, ci pilele si prietesugurile.

Cand am implinit 30 de ani am privit in urma: ce m-a invatat tara mea in ultimii 20 de ani? Ca niste tineri au murit (poate) degeaba in ’89, ca batele si partidele fac legea, ca rasplata in functie de merite este un moft.

Astazi, cand nu mai sunt atat de tanar, un fost prim-ministru al Romaniei a fost condamnat in unanimitate la doi ani de inchisoare cu executare pentru fapte de coruptie. In urma cu 8 ani girofarurile il serveau, maine aceleasi girofaruri ii vor ordona. Totul s-a intamplat fara tineri morti in strada si fara bate. S-a intamplat pentru ca asa a decis Justitia.

Astazi am invatat ca nimeni nu e de neatins: nici cei cu bate, nici cei cu bani, nici cei cu partide. Astazi tara mea m-a invatat ca totusi, uneori, se poate.

Abia astazi Revolutia din ’89 incepe sa devina o evolutie.

  • UPDATE Gestul lui Adrian Nastase este regretabil dar nu stirbeste importanta deciziei justitiei din 20 iunie 2012. Orice om cu bun-simt si capul pe umeri nu poate gandi in aceasta dimineata altfel decat scrie Ruxandra Predescu: „Sper ca omul acesta va iesi cu bine din operatie, se va duce acolo unde a decis justitia ca trebuie sa mearga si cu asta basta. Case closed.”
ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro