Despre ura, omor si rationalizari perverse: Reflectii despre Toulouse

Am scris aici in repetate randuri despre relatia dintre ideologiile urii, ale resentimentului, ale vendetei maniacale, si crima politica. Despre fanatismele asasine si fantasmele delirante. Posedatii lui Dostoievski se credeau indrituiti sa comita omorul pentru a indrepta lucrurile, “dezordinea” lumii. Detestau si dispretuiau statul de drept. Noii posedati actioneaza similar, se considera insarcinati de Cel de Sus sa ucida in numele ideii lor, perversa si aberanta, despre justitie. Victima este prin definitie vinovata. Vor veni diversii Tariq Ramadan, sustinuti de ideologii corectitudinii politice, sa ne explice acest lucru. Va scrie Slavoj Zizek un op-ed in care ne va explica natura fascista a “islamofobiei”, extensie a “falocratiei violent-militariste de tip NATO”. Masochismul intelectual occidental, ceea ce Paul Berman numeste the flight of the intellectuals, pare sa nu cunoasca limite.

In aceste viziuni contorsionate logic si moral, statul secular este secular doar pentru crestini si evrei. Pe ceilalti, trebuie sa-i intelegem, sunt “plebea proletara”, dezmostenitii soartei, subiectul revolutionar in statu nascendi. Bigoti sunt catolicii, protestantii, evreii, tot cei care indraznesc sa nu fie convinsi de “buna vestire” de sorginte islamista. Daca un autor rosteste cuvantul “islamofascism”, el sau ea se trezeste automat catalogat drept … fascist! Conceptul de ospitalitate, nobil la originea sa si admirabil ca practiva umana, a fost extind dincolo de limitele rationale. S-a transformat in fetis ideologic. L-a inlocuit, in fond, pe acela de civlitate. Un mare ganditor politic, Avishai Margalit, a scris despre societatea decenta. Nu este decenta o societate care isi umileste membrii, care isi batjocoreste traditia, care se teme sa spuna lucrurilor, chiar celor deloc comode, pe nume, care face devine complice cu cei care ii doresc pieirea.

Inainte de a se sinucide, Hitler dicta un fel de testament in care isi relua obsesiile: evreii sunt vinovati pentru carnagiul mondial, isi meritau astfel soarta. Evreii, gandea Hitler, au semanat vant (democratie, parlamentarism, drepturile omului, valorile liberale), a fost deci normal sa culeaga furtuna Holocasutului. Ceea ce s-a petrecut la Toulouse se inscrie in acest ciclu infernal pe care, daca Occidentul nu-l va intelege drept ceea ce este de fapt, il va ajuta sa escaladeze. Pana unde?

Am cunoscut-o pe Oriana Fallaci. O mare jurnalista de stanga, o indragostita de Italia eterna, o mare constiinta. Cartea ei despre Alekos Panagoulis, cel care a tras in dictatorul Papadopoulos, ramane un document esential al literaturii iubirii si libertatii. Oriana a fost ostracizata de cercurile stangii dominante pentru ca a indraznit sa rosteasca adevaruri dezagreabile. Nu adevarurile lui Al Gore, ci acelea ale unei civilizatii amenintate. Am citit cu mare interes acest articol despre crimele din Franta si efectele lor in atmosfera spirituala, tot mai nelinistitoare, a vremurilor noastre:

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro