Comentariu Le Monde: "Ungaria condusa de Viktor Orban este Romania lui Ceausescu"
„Viktor Orban este astazi cel mai mare inamic al democratiei in Ungaria si, de asemenea, un dusman al Europei. (…) Este ca si cum am trai in Romania lui Ceausescu. Din decembrie 1989, de cand a apus steaua „Geniului din Carpati”, Europa de Est nu a mai cunoscut niciodata o transformare sociala atat de radicala, stupida si ridicola ca in Ungaria lui Viktor Orban”, scrie intr-un articol publicat in cotidianul francez Le Monde Laszlo Rajk, arhitect, opozant si fost disident ungar, fiul unui ministru executat in 1949 dupa un proces stalinist.
„In 1989, un tanar a aparut la ingroparea simbolica a fostului prim-ministru Imre Nagy, executat la doi ani de la Revolutia maghiara, din 1956. In discursul sau, el a cerut libertate si democratie si plecarea trupelor sovietice. A fost pentru prima data cand lumea a auzit numele lui Viktor Orban, care, cu acest discurs, a reusit sa devina una dintre figurile memorabile ale schimbarii de regim. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care unii sunt inca dispusi sa-i ierte angajamentele luate, in calitate de sef al guvernului maghiar, impotriva propriului popor si impotriva democratiei”, isi incepe comentariul Laszlo Rajk.
„Cu toate acestea, mult mai putini oameni stiu ca, la momentul producerii schimbarii, in timpul a ceea ce s-a numit „masa rotunda a opozitiei,” organizatiile democratice au semnat un acord : mai degraba decat a cere plecarea sovieticilor, ei ar incerca sa obtina acest lucru prin negocieri. Aceasta, in primul rand, pentru a nu il pune pe Mihail Gorbaciov intr-o situatie imposibila si, in al doilea rand, pentru a nu furniza argumente regimurilor ceh, est-german si roman, inca puternice, care ar putea invoca radicalismul ungar pentru lichidarea propriilor opozitii”, continua autorul.
In opinia sa Viktor Orban este „astazi, cel mai mare inamic al democratiei in Ungaria si, de asemenea, un dusman al Europei. Atitudinea Orban nu este pentru noi o surpriza, ci o provocare politica permanenta de mai multi ani; este intruchiparea insasi a aceastei provocari impotriva democratiei”.
„1989 a reprezentat primul act de tradare a lui Orban, urmat de multe altele. In primul rand, el si-a tradat aliatul, Partidul Liberal din Ungaria, apoi, la trei ani dupa schimbarea de regim, el a si-a tradat proprii alegatori prin transformarea Fidesz, partidul radical-liberal pe care l-a fondat, intr-o formatiune politica nationalista”, mai noteaza autorul.
El este de parere ca „marea majoritate a maghiarilor stiau ce le pregateste Orban, dar ei au vrut schimbare si credeau ca democratia maghiara, sustinuta de catre UE, ar putea sa-l controleze”. Rajk scrie ca in ultimii ani, mai multi apropiati ai Fidesz i-au spus ca „au asteptat cu nerabdare victoria partidului lor si asta in primul rand pentru ocazia de a-l invinge pe Orban insusi. Partidul, au argumentat ei, fiind in opozitie, a fost ostaticul propriului presedinte. Cu toate acestea, dupa victoria alegerilor, acesta nu ar putea sa afiseze acelasi comportament, deoarece va trebui sa ia in considerare anumite limite, circumstante externe, sa tina cont, in special, de Europa si Statele Unite”.
„Chiar si membri ai societatii din afara Fidesz au simtit ca este nevoie de un om puternic. Iar Orban pare puternic, ca prim-ministru, si de asemenea, ca lider al opozitiei.(…) Multi l-au votat, pentru ca au sperat ca, o data Orban ajuns la putere, nu va mai trebui sa se teama de tinerii neonazisti. Desigur, aceasta a fost doar un vis (…)”.
Acceptarea sociala a lui Orban si a familiei sale a scazut, mai noteaza autorul, ” iar acum cei care cred in victoria democratiei astepta calm alegerile din 2014, sperand ca urmatoarele alegeri ne vor elibera de populism. Doar ca guvernul nu este ghidat de dorinta pentru democratie, ci de o lipsa totala de scrupule(…)”.
„Viktor Orban a privat Curtea Constitutionala de toate prerogativele care puteau fi utilizate pentru a preveni manevrele sale politice, a dislocat apoi bugetul Consiliului, astfel incat doar el sa aiba controlul. A limitat libertatea mass-mediei, a decapitat sistemul judiciar si a numit „familia, prietenii si clientii” in posturile-cheie de judecatori. Guvernul incearca sa mutileze independenta Bancii Nationale, de asemenea, protejata prin tratate internationale. Toate acestea culmineaza cu remodelarea legii electorale, ceea ce inseamna ca Fidesz este inamovibil, cel putin prin mijloace democratice.
In plus, incepand cu 1 ianuarie, Ungaria are o noua constitutie care stipuleaza ca numele tarii nu mai e Republica Ungara. Primii pasi au fost deja facuti in administratiile publice pentru adoptarea acestei schimbari, astfel ca, de exemplu, tribunalele nu mai pronunta deciziile in numele republicii.
Este ca si cum am trai in Romania lui Ceausescu. Din decembrie 1989, de cand a apus steaua „Geniului din Carpati”, Europa de Est nu a mai cunoscut niciodata o transformare sociala atat de radicala, stupida si ridicola ca in Ungaria lui Viktor Orban”, conchide Laszlo Rajk.