Non-books, E-Books, trenduri politice si coltul romanesc la Targul de Carte de la Frankfurt 2011
O mie de oameni au iesit sambata trecuta pe strada, la protestul anti-bancar „Occupy Frankfurt”. Cateva zeci de mii s-au imbulzit insa, de dimineata, in parcul expozitional imens Messe Frankfurt, care adapostea cel mai important targ international de carte. Printre standurile de carte germana nu mai aveai loc sa respiri. In curte, era carnaval. Sau coada la bere. Sau protest pentru Siria. Masti contra talibanilor, pentru o lume mai verde si aer curat. Era bine sa te refugiezi la „internationali”, unde se afla si standul romanesc. Acolo, aer era din belsug, iar vizitatorii, mai rarefiati.
Romanul cu biscuit
Cani de portelan, pachete cu biscuiti, jucarioare de plus, sacose rustice si pungi de cafea printre ghiduri de calatorie, carti de bucate si carti adevarate. Micile librarii isi completeaza, mai nou, vanzarile de carti cu sortimentul suplimentar numit generic „non-books“. „E o idee comerciala foarte buna“, ne-a spus proprietara unei astfel de librarii, precizand ca nu doar turistii, ci si clientela regulata o confirma. In librariile mici, vanzarea de „non-books“ aduce un profit suplimentar de cca 10%. In librariile de retea, plusul poate atinge un sfert, sau chiar o treime din vanzari.
La Targul de Carte de la Frankfurt, care a avut loc intre 13-16 octombrie 2011, acest trend economic a fost confirmat nu doar de librari, ci si din partea unor edituri care promoveaza adaosul de non-books, la vanzarea de carte propriu-zisa. Michael Busch, seful retelei de librarii Thalia, unul din liderii de pe piata germana in domeniu, a declarat la Buchmesse: „Inainte de toate, ne promitem impulsuri in vanzari, prin noul amestec de sortimente“.
Unul dintre sefii altei retele de librarii de varf, Mayersche Buchhandlung, si-a gasit chiar un nou post, creat de trendul vanzarilor de non-books. El a trecut la editura Bastei-Lübbe, ca sef de programe „Lumea cadourilor/Cooperari industriale“. In profilul unui astfel de post intra studiul preliminar al unei „ofensive non-book“, adica ce articole poate alatura editura, la vanzarea de carte propriu-zisa.
In sfera de „completari de sortiment“ in librarii se ajunge pana la articole de lifestyle. Si nu e de mirare. Caci studiile de piata indica femeia de peste 40 de ani si bine situata, ca o clienta fidela a librariilor. Iar aceasta, tot dupa studii, e fara doar si poate, o „cumparatoare instinctiva“, adica se decide spontan ce sa agate in sacosa. Deoarece non-books vandute in librarii nu sunt ieftine, ideea comerciantilor este sa ofere acestei clientele cu pretentii ideea de „obiect deosebit“, care sa se potriveasca cu cartea.
Faptul ca librarii cauta solutii nu e de mirare. Cifrele de afaceri in bransa se prabusesc, sunt afectate editurile, librariile, dar si intermediarii. De ani de zile, comertul cu carti scade. Iar cel mai recent concurent, in afara scaderii interesului general pentru carte, este concurenta digitala. Despre acest nou rival, managerul Thaliei, Michael Busch, spune: „Pana in anul 2017, se presupune ca libraria stationara din Germania nu va mai produce decat jumatate din cifra de vanzari de carte. Restul va fi generat de comertul acesteia online si de continutul digital“. Si asa ajungem la asaltul cartii electronice.
Biblioteca la purtator
Dezbatere despre coruptie si criminalitatea organizata
Foto: Hotnews
Piata germana de carti electronice e inca mica, dar in crestere. In alte zone ale globului, e o piata atat de mare, incat nici un antreprenor european din bransa n-o poate ignora. Cum poate rivaliza o carte traditionala, pe care o iei s-o citesti cu tine pe tren sau in concediu, cu un dispozitiv electronic care poate oferi acces simultan la 1000 de E-books?
Seful Targului de Carte de la Frankfurt de anul acesta, Juergen Boos, propune „reintoarcerea la societatile cititoare ale secolelor trecute, intr-o noua infrastructura mediala“. Cu alte cuvinte, desfiintarea granitelor, mobilizarea si relationarea comunicativa a cititorilor, in jurul produsului traditional, al cartii tiparite. Astfel, pe net s-ar putea extinde asa-numitul Social Reading, iar rezultatul ar fi „o lume virtuala a Cititului“.
Reactia lui Boos, ca si a multor editori, sustine conceptul Social Reading, in detrimentul celui de Social Publishing. E o reactie defensiva. Caci orice carte publicata digital poate fi, candva, obtinuta ilegal. Pirateria la carti si lezarea drepturilor de autor sunt in plin avant. In Germania, cca 60% dintre cartile electronice intrate in uz ar fi descarcate ilegal, conform unui studiu pe marginea folosirii continutului digital, initiat de o societate pentru cercetarea consumului.
E un studiu care a fost mentionat in discutiile pe marginea E- si iBooks de la Frankfurt. Iar pentru ca ingrijorarea editorilor si a tuturor factorilor implicati in business-ul cu „carte reala“ sa fie complet, apare si creste Partidul Piratilor. Acesta vrea libertate totala si continut gratuit pe net. In preferintele electoratului din Berlin, dar si din alte regiuni ale Germaniei, „piratii“ au urcat pana la 10%, luand ostatice cateva locuri in Parlament.
Alb, negru, sau totul gri?
Priza la lume a unui nou partid, cu nume excentric, releva cel putin doua lucruri. Ca o parte a electoratului german s-a saturat de partidele traditionale si promisiunile lor. Ca mai ales tinerii
Mascatii de la Buchmesse
Foto: Hotnews
se simt reprezentati de un partid care someaza libertatea macar in zona virtuala a existentei, opunandu-se controlului si intruziunii exagerate a statului in toate sferele existentei individuale.
Ca unii prefera o lipsa de platforma politica, cum „n-are“ Partidul Piratilor, vechilor bajbaieli si eternelor compromisuri ale partidelor traditionale, e din ce in ce mai clar. In plus, o astfel de asociere, chiar daca „se intituleaza“ partid, e mai mult o miscare civica, fara personalitati marcante, insa cu relativ puternic suflu popular.
La Buchmesse Frankfurt 2011, curtile interioare au fost cadrul de desfasurare al diverselor „figuri“ si atitudini. Costumul de carnaval, ca mesaj sau protest: pentru o lume mai verde, sau fara talibani, sau fara violenta. Pentru o Sirie democratica au defilat cateva zeci de manifestanti. Pentru o lume care sa priveasca „inainte“, s-au tinut dezbateri publice, la editura de stanga „Vorwärts“. In cadrul uneia dintre dezbateri, autorul best-seller-ului de anul acesta „Unfair Play“, Jürgen Roth, a intat in dialog cu seful federal al sindicatului politiei din Germania, Bernhard Witthaut.
In cartea sa aparuta in luna septembrie 2011, la Editura Eichborn AG, din Frankfurt am Main, jurnalistul de investigatii Jürgen Roth (66 de ani) pune din nou degetul pe coruptie si criminalitatea organizata. El demonteaza mitul intrecerii sportive cinstite, care paleste sub presiunea afacerilor derulate din umbra, tot asa cum a mai scris si despre alte masinatii economice, unele sustinute politic. „Lacomia, coruptia, manipularea si inselaciunea se intind peste tot, pe glob: in Sud, ca si in Nord, in Est sau in Vest,”, spune autorul.
Witthaut, invitat in dezbaterea publica ce a avut loc in 15 octombrie la standul editurii Vorwärts, s-a referit la noile provocari in fata carora se afla politia germana, prin deschiderea granitelor din Europa. Pe un astfel de teritoriu larg, criminalitatea organizata gaseste teren propice, mai ales ca retelele se intind uneori nu doar peste tari, ci chiar peste continente. Iar in cooperarea operativa a celor 27 de state, membre ale UE, exista inca suficiente hiatus-uri. „Anchetele noastre sunt din ce in ce mai complexe” a spus presedintele sindicatului politiei germane.
Coltul romanesc
Protestele siriene
Foto: Hotnews
Standul Romaniei a fost plasat, firesc, in aripa cu edituri internationale. Langa standul rusesc. Cam la colt, inspre usa. Organizator a fost Ministerul Culturii si Patrimoniului National. A fost un stand onorabil, estetic vorbind. Dar nu pentru estetica unui stand te opresti la el, ci pentru carti sau evenimente organizate in cadrul lui. 41 de edituri din Romania au fost cuprinse in prospectul editat de ministerul sus-numit si „prin bunavointa Administratiei Fondului Cultural National“. Cam asta e informatia tiparita, pe care o pot primi.
Ca sa aflu mai multe, vorbesc cu reprezentantul unei edituri romanesti: Lucian Dan Teodorovici e coordonatorul departamentului de literatura romana de la Polirom. Anul acesta, editura se prezinta, dupa spusele lui Teodorovici, cu „un catalog anual in limba engleza, cu traduceri din cele mai recente carti ale autorilor romani aparute la editura, cu o oferta consistenta de carti si cu multe intalniri cu diversi editori straini, in scopul promovarii literaturii romane si al semnarii, sau macar al inceperii discutiei pentru semnarea unor contracte“.
Pe rafturile Polirom sunt cateva carti ale lui Norman Manea. Il intreb pe reprezentantul editurii, daca crede ca autorul e un candidat la premiul Nobel pentru literatura. „Norman Manea este pe lista Nobel si intre favoriti, de foarte multi ani. Prin urmare, chiar este unul dintre candidatii puternici ai Romaniei, pentru ca el ramane un scriitor roman, fara doar si poate. E un scriitor cu care editura noastra se mandreste. Noi am deschis cateva serii de autori, pentru scriitorii romani foarte reprezentativi: Stefan Agopian, Gabriela Adamesteanu, Radu Cosasu, Marta Petreu“. La Polirom s-au publicat, dupa cum ne-a spus interlocutorul nostru, si scrieri ale unor romani stabiliti peste granite.
Impresia sa a fost ca, anul acesta, targul de carte a fost mai putin populat, poate si din cauza crizei. Iata insa cateva cifre oficiale. A 63-a editie a Frankfurter Buchmesse incheiata duminica trecuta s-a bucurat de prezenta a 283.000 de vizitatori, un plus de 1% fata de anul trecut, insa ceva mai putini decat in 2009, dupa cum au comunicat organizatorii.
Tara oaspete-de-onoare de anul acesta a fost Islanda, „tara poeziilor, a miturilor si a bancherilor“. Directorul comitetului de organizare, Halldór Gudmundsson a declarat la inchidere ca e nespus de multumit de „rezonanta coplesitoare, aproape euforica“ de care s-a bucurat tara sa, cel mai mic oaspete de onoare de pana acum, in istoria Targului de carte de la Frankfurt. Oare cand poate spera Romania la euforia islandeza si la o iesire „din colt“?