Vizita Papei in Germania si "criza unui pontificat"
Berlin, Erfurt, Freiburg. E traseul celei de-a treia vizite a Papei Benedict al XVI-lea, in patria sa germana, de la urcarea pe Scaunul Sfantului Petru. E o vizita scumpa, care a costat Biserica Catolica 30 de milioane de euro si contribuabilul german, alte cateva milioane. E o vizita cu bune intentii, insa si controversata. Vaticanului i se reproseaza musamalizarea, vreme de decenii, a abuzurilor sexuale asupra preotilor si tinerilor invatacei din institutiile bisericesti, insuficient dialog cu alte credinte si lipsa de deschidere fata de reforme. Criticii actualului curs al papalitatii vorbesc de „absolutism, cenzura, conservatorism si structuri autoritare“.
Publicatia Der Spiegel il numeste pe Joseph Ratzinger „Strainul“. „Sase ani dupa alegerea sa ca Papa, euforia germanilor fata de Benedict al XVI-lea s-a transformat in dezamagire. Deschiderea sperata nu s-a produs, traditionalistii castiga teren in biserica, aceasta nu are raspunsuri la intrebarile societatii moderne“ se subtitreaza, in editia tiparita a saptamanalului din 19-25.09.2011. Spiegel mai da si un grafic din sursa „Secretariatul Conferintei Episcopilor Germani“, care reflecta regresul catolicismului in Germania, in ultimii 20 de ani.
Astfel, in aceasta perioada de timp, numarul catolicilor ar fi scazut cu 12,7%, iar cel al participantilor la slujbele religoase, cu 42,5%. Au fost oficiate cu 58,3% mai putine cununii religioase si cu 43,1% mai putine botezuri. Numarul candidatilor la o cariera preoteasca s-ar fi diminuat cu 62,1%. Alte surse de presa vorbesc de retragerea, din Biserica Catolica, a 181.000 de oameni, doar in cursul anului trecut.
In Germania, taxa pentru biserica se retine automat din salariul brut, pentru confesiunile recunoscute de stat ca „de drept public“. 9% din impozitul pe venit reprezinta aceasta taxa, care in ultimii doi ani, de criza, i-a apasat pe unii si i-a facut sa se retraga din biserica, devenind, pe hartie, atei. Sa fie insa doar aspectul financiar la mijloc?
La Berlin, in Potsdamer Platz, zeci de mii de credinciosi s-au adunat sa-l vada si sa-l aclame pe Papa. In jur de 15.000 de oameni au constituit insa polul advers, care critica pozitia Vaticanului in tematica egalitatii sexelor, a homosexualitatii, a protejarii actului sexual, al celibatului preotilor, ca si a separarii bisericii de stat.
De la luarea de cuvant a Papei in Bundestag, dupa cum s-a relatat in mass-media germana, ar fi lipsit 100 de deputati. In ciuda obsesiei sale pentru „puritatea credintei“, Benedict al XVI-lea a dat mana, la Berlin, cu presedintele recasatorit al Germaniei, ca si cu primarul Berlinului, de orientare homosexuala. Sunt lucruri mici si firesti, insa care arata ca dogma nu rezista, in confruntarea cu realitatea omeneasca.
In Germania, unii ii mai reproseaza Papei Benedict, insuficienta apropiere de Biserica Reformata. La fosta sa vizita in Germania, episopesei Margot Kässmann i-ar fi fost refuzata audienta papala. De notorietate este si „gafa“ papala in problema retragerii excomunicarii Fratiei Pius, la inceputul anului 2009. Excomunicata in 1988, Fraternitas Sacerdotalis Sancti Pii X -a carei prescurtare FSSPX suna ca un nume de misiune spatiala-, il are in frunte pe episcopul britanic Richard Williamson, care a negat public Holocaustul.
Decizia de readucere a conservatoarei Fratii in sanul Bisericii Catolice, a tensionat relatiile acesteia cu comunitatea evreiasca din Germania. Pe atunci, s-au exprimat opinii ca Benedict al XVI-lea ar putea deveni chiar un „papa al restauratiei, care isi conduce Biserica, urnita incet pe drumul inspre lumea moderna, inspre turnul de fildes al dogmei teologice“. (Spiegel nr. 6/02.02.2009).
La cei 84 de ani ai sai, teologul Joseph Ratzinger pare a fi din ce in ce mai cufundat in adevarul cartilor si ideilor. La Erfurt, el a vorbit auditoriului din fostul DDR despre „dorul de autenticitate“ care, alaturi de dorinta de bunastare si libertate de miscare, i-ar fi facut pe germanii din Est sa participe „la schimbarile din 1989, din tara noastra“. Ceea ce nu este, in sine, lipsit de adevar. Ceea ce inseamna ca gandurile si gesturile Papei au o noblete intrinseca si o aspiratie spre absolut, pe care el incearca sa le transmita si credinciosilor.
Din pacate, in Germania, au aparut suficiente voci care cer intentiilor si vorbelor nobile, o mai mare ancorare in realitate si in problemele de credinta ale societatii moderne. Profesorul de dogmatica si teologie ecumenica la Universitatea din Tübingen si fost consilier oficial al Papei Ioan al 23-lea, Dr. Hans Küng (84 de ani), este unul dintre acestia. Pe langa un ethos comun, el cere religiilor lumii si un dialog sporit. Considerand ca pontificatul este in pragul unei crize, in ultima sa carte, aparuta anul acesta la Piper Verlag, Küng se intreaba: „Mai poate fi salvata Biserica?“. Raspunsul la intrebare se lasa inca asteptat.