Tudor Giurgiu filmeaza "Despre oameni si melci", o comedie amara despre cum nu poti salva o uzina falimentara nici cu o banca de sperma

Fostul cinematograf din centrul orasului Targoviste, de multa vreme inchis. Pe lateral e intrarea la Magic Bingo – una dintre locatiile unde Tudor Giurgiu filmeaza „Despre oameni si melci”, cu Andi Vasluianu, Dorel Visan si Monica Barladeanu in rolurile principale. Titlul il va schimba pentru ca prea multa lume il intreaba daca filmul are legatura cu „Senatorul melcilor” 🙂

Am ajuns la Targoviste cu o ocazie, suficient de tarziu cat sa-l ratez pe Jean-Francois Stevenin, actorul care, dupa ce a jucat cu Truffaut, Godard, Rivette sau Demy a venit in Romania pentru a-i da pentru prima oara pe ecran replica fiului sau, Robinson – si nu oricum, ci intr-un film despre doi investitori francezi (tata si fiu) care vin in Romania la inceputul anilor 90 ca sa-i abureasca pe muncitori, sa cumpare Uzinele ARO si sa le dea la fier vechi.

Stevenin tatal si fiul au turnat impreuna o saptamana. Tatal a plecat, iar fiul e acum cu Monica Barladeanu, echipa si 30 de figuranti in sala nearisita de la Magic Bingo, unde se fac repetitii si se filmeaza secventa in care fiul investitorului o urmareste pe „cea mai dorita femeie din uzina” (apud Oana Bujgoi, unul dintre producatori) la Bingo.

Pana sa intru in sala de bingo (care are aceeasi utilitate si in viata reala), stop la birourile improvizate in aer liber, sub copertina de ciment a cinematografului. Aici, Oana Bujgoi povesteste in timp ce completeaza fisele de casting ca greu o sa fie in 24 septembrie, cand se va lucra 12 ore cu 300 de figuranti care n-au mai facut cinema.

Altfel, programul e relativ in grafic. S-a inceput in 26 august si s-a mai filmat la Bucuresti, Calarasi si Amara. Intarzierea e de o zi pentru ca Bingo-ul de la Amara se refilmeaza la Targoviste, dar nu e ceva grav – adauga Oana Bujgoi, care produce filmul alaturi de Tudor Giurgiu si de francezul Patrick Sobelman.

In 22 septembrie, cand am fost pe platou, mai erau sase zile de filmare dintr-un total de 27. „Daca as mai fi avut bani pentru inca o saptamana, as fi facut o secventa intr-un singur loc si intr-o zi. Asa, suntem obligati sa alergam”, va spune Tudor Giurgiu mai tarziu. Sunt multe locuri de filmare, de aceea cele 12 ore zilnice de lucru pe zi sunt muncite efectiv. (Ziua de 22 septembrie a fost impartita in doua – jumatate s-a filmat la Bingo, jumatate in Parcul Chindiei.).

La Fabrica UPEC din Targoviste, scenograful Csaba Domokos a incropit o linie de asamblare pentru ARO-uri. „E o perioada tot mai greu de recreat. Poate mai gasesti cladiri, dar nu mai gasesti micile elemente de decor, detaliile. Pana si la biserica sunt azi termopane”, adauga Oana Bujgoi.

Trecand pe langa proprietarii de biciclete vechi care stau – ca ciocarliile pe sarma -, pe banca de langa cladire, intru la Magic Bingo. Cu mine e Dan Lupu, noul angajat al lui Tudor Giurgiu la Transilvania Film, care e si actor. „N-ai primit si tu un rol?”

Ba da, e sotul din filmuletul de reclama la clinica unde muncitorii de la ARO se duc sa doneze sperma. (Alt cameo a facut Mihai Chirilov, directorul artistic al TIFF, care apare pret de o secunda, ca mire nasit de Dorel Visan si Valeria Seciu. Mireasa e Mariana Lina, secretara de platou a filmului).

Cand a scris scenariul, Ionut Teianu a dezvoltat, de fapt, o cioaca pe care presa a muscat-o la vremea respectiva, inclusiv Reuters. „In realitate, liderul sindicatului minoritar de la Uzinele ARO a dat un interviu la gazeta locala si a spus la plezneala ca muncitorii isi vor vinde sperma ca sa rascumpere uzina.

Toata presa a preluat-o, asa cum fac jurnalistii cand nu se informeaza (cum a fost si cu cei 60.000 de morti de la Timisoara). Liderul vroia sa faca valuri, sa vina presa sa se intereseze. In realitate totul s-a oprit aici, dar in film povestea s-a dus departe”, spune Ionut Teianu care, dupa ce a studiat operatoria la Bucuresti, s-a relocat de 20 de ani la Paris, unde a facut jurnalism si film documentar pana la acest prim scenariu de lungmetraj, scris in timpul studiilor la prestigiosul FEMIS.

Istoria a fost asa: Teianu a scris scenariul in 2008, iar Patrick Sobelman, unul dintre producatorii care trebuia sa-i dea un feedback la FEMIS, s-a oferit sa-l produca. A venit cu ideea sa-l arate producatorului roman Tudor Giurgiu iar acesta, citindu-l, a hotarat pe loc sa si regizeze.

Cum se realizeaza o linie

In sala de bingo iti trebuie ceva timp pana sa decupezi figurile cunoscute din grupul de figuranti. Pe directorul de imagine Vivi Dragan Vasile il recunosti de la o posta. Pe Tudor Giurgiu la inceput doar il auzi, pentru ca sta undeva pitit langa ecranul de control.

Monica Barladeanu are o coafura a la Sandra si haine in tonuri mustar, iar Robinson Stevenin – la aceeasi masa cu ea, sta cu spatele asa ca nu arata in niciun fel. In pauze, Monica Barladeanu da autografe figurantilor, iar o colega din echipa ii face vant cu un carton ca sa nu-i transpire machiajul.

Spicherita citeste nazalizat: „31, 4, 32, 56…”. Manuela si Olivier completeaza atent numerele, iar la final exclama, cu mana sus si zambindu-si frumos: „Linie!”. „S-a realizat linie”, conchide plat spicherita. Pentru acest moment simplu se lucreaza cateva ore.

Cum e cald si deja ma plictisesc, ies afara unde dau de Andi Vasluianu. Nu prea are de filmat, dar a venit sa stea cu echipa (in rest, a filmat mai tot timpul.). „N-ar fi pacat la un film la care lucrezi o luna sa nu stai cat mai mult cu ceilalti?”, spune el.

Andi Vasluianu are blugi fara eticheta, adidasi albi cu clape, tricou alb, un „pulovar super-tare”, mustata si freza data peste cap, cu o chica pe care abia asteapta s-o dea jos. Interpreteaza personajul principal si face, mi-a spus Ionut Teianu (care a scris scenariul cu gandul la el) „poate cel mai bun rol al sau de pana acum”.

„Imi place foarte mult. Nu ma asteptam sa ma ia asa tare”, spune actorul care interpreteaza rolul liderului sindical, si care are o relatie cu secretara (Monica Barladeanu) directorului ( Dorel Visan), desi e insurat cu o femeie decenta (Andreea Bibiri). „E misto echipa, iar Tudor brici – vede tot si e foarte deschis”.

Pentru Andi Vasluianu 2011 e un an bun. In ianuarie a petrecut cel putina o luna in Las Vegas, unde are rolul principal in „The Gambler”, filmul lui Szabolcs Hajdu dupa Dostoievski, unde ii are din nou ca parteneri (dupa „Bibliotheque Pascal”) pe Oana Pellea, Ion Sapdaru si Orsolya Török-Illyés.

Dupa filmul lui Tudor Giurgiu se va reintoarce la un moment dat in Las Vegas pentru a termina filmarile. Are si un proiect de comedie romantica la MediaPro, dar deocamdata se concentreaza pe „Despre oameni si melci”, despre care are numai cuvinte de lauda.

O comedie amara in stilul lui „California Dreamin’ (nesfarsit)”

De fapt, toata lumea cu care am vorbit pe platou e multumita. Pana si regizorul. „Imi era un pic frica de problemele de chimie dintre varste si in raport cu mine, plus ca nu stiam cum o sa ma inteleg cu Andi, dar chimia a fost generala si foarte buna”, spune Tudor Giurgiu.

Si el pomeneste reactiile celor doi actori francezi vizavi de lucrul cu o echipa romaneasca. „Jean-Francois Stevenin mi-a spus ca in Franta nu bei un sprit si nu mai discuti dupa ziua de filmare. Simplitatea si modul in care ne-am organizat s-a simtit. In ceea ce ma priveste, semnul ca iese ceva bun e atunci cand rad ma exteriorizez si eu – ceea ce se intampla destul de rar, fiind de regula interiorizat si cerebral”, admite regizorul.

Giurgiu recunoaste ca se simte mai matur acum, la cinci ani de la primul sau lungmetraj („Legaturi bolnavicioase”), dar si ca nu stie cum va promova filmul pe care vrea sa-l lanseze in Romania in 1 iunie 2012, dupa premiera de la TIFF (desi vrea sa-i faca premiera mondiala la Cannes.).

„Cei de afara il compara cu ‚Full Monty’. Eu ma gandesc ca e mai mult pe umorul si stilul din ‚California Dreamin’. Il vad ca pe o comedie amara plasata la inceputul anilor 90, cand Romania era in plin haos si idealism”.

Daca romanii spun despre cei doi actori francezi ca sunt profesionisti si fara fite, Robinson Stevenin (care are un Cesar de interpretare si pe care Andi Vasluianu l-a gratulat cu epitetul „fermecos rau”) spune cu sinceritate ca nu s-a documentat in niciun fel inainte de a veni in Romania si nici ca regizorul ar fi folosit vreun truc anume pentru a-l face sa accepte rolul.

„Tudor nu mi-a spus absolut nimic pentru a ma convinge sa fac filmul. Mi-a dat doar sa citesc scenariul, iar acesta a fost suficient ca sa ma motiveze sa vreau sa joc in aceasta poveste post-comunista”, spune Robinson Stevenin, adaugand ca lucrul cu echipa, Tudor si tatal sau i-a adus multe „surprize placute””

Monicai Barladeanu filmul i-a adus un alt gen de personaj decat ce a mai facut pana acum. In parc, dupa ce a schimbat hainele mustar pe alta costumatie la fel de nouazecista (cu fusta pantaloni pana la genunchi in galben, rosu si mov), spune ca personajul sau, Manuela, „e foarte diferit de ce am mai jucat, in primul rand pentru ca e o femeie careia nu-i place prea tare de ea. E o femeie care nu-si gaseste locul si care tradeaza un soi de duplicitate venita mai mult din instinct de supravietuire.

Am facut personajul gandindu-ma mai ales la fondul emotional. M-am gandit la un tata care a disparut prea devreme (lucru care nu exista in scenariu, a fost o alegere personala). Mi-am spus ca lipsa unei figuri paterne o indeamna pe Manuela sa caute siguranta in viata”, mai spune actrita, adaugand ca ii e „absolut egal daca face film in Romania, Italia sau China” atata timp cat filmul respectiv are o „poveste interesanta”.

„In ultima vreme imi doresc si o alta satisfactie. Mi se pare ca iti da o satisfactie de mai multa durata daca spui o poveste care conteaza, despre un lucru care priveste o comunitate sau care are un mesaj social”, spune ea referindu-se la recentul „Diaz – Non pulite questo sangue” de Daniele Vicari, unde a avut un „rolisor foarte mic”.

Dorel Visan era liber in ziua cand am fost pe platou. Daca ar fi fost, probabil ne-ar fi spus ca e bucuros sa rupa monotonia rolurilor de politisti de pana acum. Nici pe Ion Besoiu, Ovidiu Crisan, Ion Grosu, Clara Voda sau Alina Berzunteanu nu i-am vazut. Dar nu-i nimic. O sa-i vedem pe toti pe ecran la TIFF 2012 sau, poate, la Cannes.

„Despre oameni si melci” e produs de Libra Film (Romania) in coproductie cu Agat Films &Cie (Franta), si are deja un agent international de vanzari, Elle Driver.