Ion Tiriac a fost asociat cu Ricardo Fanchini, alias Richard Rotmann, "Al Capone din Polonia" – ziarist german de investigatii
Ion Tiriac a fost asociat, atunci cand si-a fondat holdingul, cu Ricardo Fanchini, supranumit Al Capone din Polonia, si care, intre timp, a fost condamnat la New York, sub numele de Richard Rotmann, la inchisoare pentru afaceri cu droguri, se arata intr-o carte recent publicata in Germania de ziaristul de investigatii Jurgen Roth, scrie Deutsche Welle.
„Unfair Play. Cum stapanesc sportul manageri corupti, functionari scrupulosi si pariori” este dedicata amestecului crimei organizate in sport, inclusiv in Romania, si vorbeste despre Ion Tiriac, Marius Vizer, clanul Becali, Vasile Blaga sau Liviu Luca.
„A fost ca un CEO al crimei si obisnuia sa organizeze summituri ale criminalitatii in Austria, unde oameni din Camorra, cartelurile columbiene, mafia ruseasca se intalneau si imparteau lumea”, scria in anul 2008, pe BBC News, un ziarist belgian de investigatii, care a analizat activiatatea lui Ricardo Fanchini ani de zile, dar care a preferat sa-si pastreze anonimatul.
Placa turnanta Bamboo
Autorul prezinta si „lumea care se invarte in clubul de nopate fara de care nu poate fi conceputa viata in inalta societate bucuresteana”. „Bamboo apartine unui italian, Giosue Castellano, prieten cu Gheara si nepotul lui ‘Madame Camorra’, Pupetta Maresca, una dintre cele mai influente persoane din fruntea organizatiei criminale napoletane, in anii 80. Presa italiana a descoperit legaturi intre stabilimentul din Bucuresti si miliardele de euro ce s-au invartit in scandalurile gunoaielor din Napoli”, scrie DW.
Nicu Gheara este, scrie Jurgen Roth, „Nasul”, cunoscut pentru anvergura actelor de coruptie de care este periodic invinuit – si foarte apropiat unui alt „nas”, anume, Mircea Sandu, una si aceeasi persoana cu presedintele Federatiei Romane de Fotbal.
Petrolul, Putin, Famiglia si ardelenii
Povestea lui Jurgen Roth se intoarce de unde a plecat: in judetul Bihor, acolo unde se afla domeniul Balc, al lui Ion Tiriac, si cartierul general al lui Vasile Blaga.
Serviciul Federal german de Informatii (BND) a avertizat, anul trecut, ca Romania este, pe mai departe, un refugiu pentru diversele grupari criminale italiene (‘Ndrangheta, Cosa Nostra, Sacra Corona Unita sau Camorra). Iar anchetatorii de la Roma au descoperit legaturi intre politia de frontiera din Bihor si Camorra, careia functionarii oradeni le ofera sansa unor mari castiguri ilegale.
Sportul intra in conexiunea bihoreana prin numele lui Marius Vizer, fost judoka, ajuns in fruntea federatiei europene si, intre timp, atotputernic rege local. Dar nu numai local: in afara patronatului din fotbal si judo, controversatul om de afaceri roman cu cetatenie austriaca detine automate pentru jocuri de noroc, sali de bingo si de biliard, impanzind cu ele intreaga Europa.
Influenta sa a crescut, probabil, si pentru ca a reusit sa intre in gratiile nimanui altcuiva decat Vladimir Putin, pe care l-a desemnat presedinte de onoare al federatiei europene de judo. O relatie cu siguranta reciproc avantajoasa. Vizer, reiese din cartea lui Jurgen Roth, a adus cu sine in structurile care administreaza pe plan mondial sportul in kimono coruptie si afaceri subterane – genul de acte controversate pentru care planeaza si in Romania numeroase suspiciuni asupra fostului sportiv.
De la Vizer, itele duc la Liviu Luca, presedintele federatiei nationale de judo si unul dintre cei mai influenti lideri sindicali din Romania, provenind din lumea petrolului si avandu-si fieful in Prahova, acolo unde, mai scrie autorul cartii aparute zilele acestea in Germania, functioneaza Familia Unita, din care fac parte – sub protectia institutiilor corupte ale statului – antreprenori, judecatori, procurori, politisti si politicieni.
Inapoi, prin Luca, la Vizer: petrolul este una dintre cele mai profitabile afaceri in judetul Bihor, pe granita cu Ungaria. In care afacere, desigur, sunt prezenti si numerosi prieteni ai lui Marius Vizer – in buna imparteala si deplina armonie cu filierele care spala si inmultesc fondurile Famigliilor italiene.
A mai scris despre acest subiect si Theophyle, pe blogul Politeia.