Acuzatia de tradare lansata de Basescu impotriva Regelui Mihai, in conflict cu raportul Tismaneanu: "Distrugerea continuitatii constitutionale a statului roman prin abdicarea fortata a Regelui Mihai in decembrie 1947 ramane unul din marile abuzuri ale comunismului in Romania"

Acuzatia de tradare lansata miercuri seara de presedintele Traian Basescu impotriva Regelui Mihai privitoare la momentul abdicarii este complet discordanta cu concluziile Raportului Tismaneanu – asumate de seful statului – cu privire la acest moment istoric. Acuzatia de tradare a Regelui Mihai si de complicitate la exterminarea evreilor si a romilor este respinsa si de raportul Comisiei Wiesel, dar si de un grup masiv de istorici si intelectuali evrei, intr-o scrisoare datata 2005.

Iata ce a spus Traian Basescu miercuri, 22 iunie 2011, la B1 TV:

• „Tot continuam sa consideram ca abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de tradare a interesului national al Romaniei. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere (…) Vedeti, noi inca nu ne asezam corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toti si pentru istorie, Antonescu ramane responsabil de Holocaust impotriva evreilor si a tiganilor, ducerea lor in Transnistria, nu stiu ce. Nimeni nu spune ca statul roman avea un sef de stat atunci. Asta (maresalul Antonescu, n.red.) era doar prim-ministru atunci. Unora le dam averi, iar pe altii ii consideram criminali de razboi – seful de stat si prim-ministru. Doar pentru ca unul a fost sluga la rusi si a lasat tara prin abdicare il iertam, de toate pacatele?”.

Ce a spus Traian Basescu despre abdicarea Regelui Mihai in decembrie 2006, la lansarea Raportului Tismaneanu:

• „Principalele acţiuni criminale menţionate în Raport şi pe care ţin să le amintesc aici, ca argument pentru această prea-mult amânată condamnare sunt următoarele: […] (3) distrugerea partidelor politice şi a continuităţii constituţionale a statului român, prin abdicarea forţată a Regelui Mihai.” (Traian Basescu, 18 decembrie 2006, Palatul Parlamentului).

Ce a spus Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (cunoscuta drept Comisia Tismaneanu) – 2006:

• „Distrugerea continuitatii constitutionale a statului roman prin abdicarea fortata a Regelui Mihai in decembrie 1947 ramane unul din marile abuzuri ale comunismului in Romania” (Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste in Romania, Raport final, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007, p. 32).

Ce spun istoricii si intelectualii evrei despre abdicare (iunie 2005, text publicat in Revista 22):

„Statul de tip nazist nu a fost creat in Romania de Regele Mihai, care nu avea puterea de a face acest lucru, chiar daca si-ar fi dorit. Acesta a fost creatia generalului (mai apoi maresal) Ion Antonescu si a aliatilor sai, Garda de Fier, cu toate ca radacinile sale dateaza din timpul Regelui Carol al II-lea. Regele Carol este cel care, in 1938, a infiintat o dictatura de tip monarhic, sub care au inceput sa fie promulgate legi antievreiesti. […]

Nu cunoastem nici un document care sa ateste ca Regele Mihai ar fi profitat in vreun fel de pe urma persecutiilor din timpul razboiului, a deportarii si uciderii evreilor si/sau a romilor. Dimpotriva, suntem la curent cu existenta unor dovezi circumstantiale care demonstreaza ca fostul monarh a aratat compasiune pentru drama evreilor si a celorlalte minoritati persecutate si ca, actionand sub influenta mamei sale, Regina Elena (careia i-a fost acordat post-mortem titlul de Drept al popoarelor de catre Yad Vashem), a incercat sa amelioreze situatia celor persecutati.[…] Semnatura Regelui Mihai pe decrete nu poate constitui o astfel de dovada, intrucat el nu avea nici macar puterea de a refuza sa le semneze, aceasta prerogativa apartinand “Conducatorului”.

In timp ce exista indicatii cum ca, in tinerete si sub influenta tatalui sau (Regele Carol sperand sa isi subordoneze Miscarea legionara), printul mostenitor din acea vreme ar fi avut simpatii pentru organizatia fascista, raman faptele care atesta ca, inca din 1943, fostul monarh a incercat sa scoata tara din Axa si ca el a fost organizatorul loviturii de stat din 23 august 1944, care a dus la arestarea lui Antonescu si trecerea Romaniei de partea Aliatilor. Daca nu ar fi fost faptele sale curajoase, soarta multor evrei ar fi fost probabil similara cu cea a evreilor unguri, la sfarsitul anului 1944.

Nu exista nici o dovada potrivit careia “Mihai a facut o alianta cu Antonescu” si sunt o multime de dovezi care atesta ca Antonescu a sustinut ca “nu se va lasa condus de un copil”.

Text din 21 iunie 2005 semnat de Jean Ancel (istoric, Ierusalim), Lya Benjamin (Centrul de Studiere a Istoriei Evreilor din Romania, FCER, Bucuresti), Magdalena Boiangiu (jurnalist, Bucuresti), Maria Bucur (Indiana University), Irina Cajal (consilier, FCER, Bucuresti), Adrian Cioflanca (Institutul de Istorie “A.D. Xenopol”, Iasi), Andrei Cornea (Universitatea Bucuresti), Jonathan Eyal (Royal United Services for Defence Studies, Londra), Alexandru Florian (Universitatea “Dimitrie Cantemir”, Bucuresti), Mihai Dinu Gheorghiu (Centre de Sociologie Européenne, Paris), Radu Ioanid (istoric, Washington D.C.), Robert Levy (Academy of Jewish Religion, California), Mihaela Miroiu (SNSPA, Bucuresti), Victor Neumann (Universitatea de Vest, Timisoara), Andrei Oisteanu, (Universitatea Bucuresti), Andrei Pippidi (Universitatea Bucuresti), Andrew Popper (jurist, Londra), Doru Radosav (Universitatea “Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca), Maria Radosav (Universitatea “Babes-Bolyai”), Liviu Rotman (SNSPA, Bucuresti), Michael Shafir (Universitatea “Babes-Bolyai”), Dan Shafran (Biblioteca Regala, Stockholm), Mariuca Stanciu ( Universitatea Bucuresti), Vladimir Tismaneanu (University of Maryland), William Totok (jurnalist, Berlin), Raphael Vago (Universitatea Tel Aviv), Andrei Vandoros (Bordul Director, Tufts University, USA), Leon Volovici (Universitatea Ebraica, Ierusalim), Felicia Waldman (Universitatea Bucuresti).

N. Red.: Multumim cititorului nostru Andrei Muraru pentru informatiile puse la dispozitie