Daniel Daianu: Adoptarea euro. Dezbaterile de la noi sunt extrem de precare, ceea ce nu ajuta formularea politicii publice

Nu trebuie sa ne mire aceasta decizie, de amanare a adoptarii monedei comune. Cati dintre economistii seriosi credeau ca economia romaneasca intruneste caracteristici care sa-i permita adoptarea euro la jumatatea acestui deceniu? Nu mai amintesc faptul ca insasi zona euro trebuie sa-si rezolve vicii structurale/institutionale majore. Dar, problema noastra tine in principal de trasaturi ale economiei romanesti, de cat de compatibila este ea cu ceea ce numim o “arie monetara optima” (optimal currency area). Am vazut ca au fost initiate discutii publice privind reactia economiei romanesti la socuri, la ceea ce sunt numite socuri asimetrice. Ca o observatie generala, dezbaterile de la noi sunt extrem de precare, ceea ce nu ajuta formularea politicii publice.

Decizii cruciale pentru mersul economiei/societatii romanesti nu trebuie sa fie luate intr-un turn de fildes. Fiindca riscurile pot fi considerabile ca si responsabilitatea, la succes, dar si la esec. O asemenea decizie ar trebui sa fie validata de Parlamentul Romaniei si sugerez ca comisii de specialitate parlamentare sa organizeze audieri pe aceasta tema cu specialisti, asa cum se face in foruri legislative din democratiile avansate, in SUA si pe continentul european. Si comitetul Euro de la BNR ar fi bine sa includa specialisti din afara Bancii Centrale si MFP, inclusiv experti straini. BNR ar trebui sa stimuleze mai mult dezbaterile publice cu aceasta tema, inclusiv privind continutul Europactului.

• Ponderea mare a bunurilor alimentare in cosul de consum explica de ce deprecierea mondei nationale inflameaza rapid inflatia

Sa revin la aspecte concrete. Romania are un handicap major in privinta amortizarii socurilor, care isi are originea in nivelul sau de dezvoltare, in trasaturi structurale nefavorabile, intr-un model de crestere economica cu carente. De pilda, senzitivitatea la socuri inflationiste. Ponderea mare a bunurilor alimentare in cosul de consum explica de ce deprecierea mondei nationale inflameaza rapid inflatia, mai ales ca noi nu producem suficient, in pofida unui potential impresionat. De altfel, miscarea cotatiilor la produse de baza misca preturi interne aproape direct, fara a fi mediate de cursul leului. Am vazut ca si un soc intern (cresterea TVA-ului) a suit brusc si sever inflatia, tot din cauza ponderii bunurilor de baza in consumul populatiei. In general pentru economiile care vin din urma (proces de catching up) realizarea unei inflatii foarte scazute este dificila si din cauza efectului Balassa-Samuelson; adica cresterea inflatiei este dictata de preturile la bunuri si servicii tradables, la care castiguri de productivitate sunt superioare celor din zona non-tradeables. Si cum ponderea tradables in Romania este scazuta intuim efecte nefaste…

Pentru economia autohtona ponderea inferioara a comertului exterior nu a fost un atu in capacitatea de a rezista la impactul crizei financiare internationale. Intrucat deficite de contu curent de doua cifre au facut ca stoparea finantarilor externe sa produca o cadere a productiei si, mai departe, a incasarilor bugetare, adanci. Cand ai un model de crestere bazat pe creditare in crestere rapida, pe imprumuturi externe si investitii adesea speculative, vulnerabilitatile sunt mari.

• Sute de milioane de insi din Asia care vor sa consume precum europenii pun o presiune extraordinara pe preturi la carburanti si alimente

Vedem cat de departe suntem de conditiile Maastricht privind rata inflatiei si diferentialul dobanzilor. Din acest punct de vedere, probabilitatea inalta ca nivelul preturilor, pe plan mondial, la produse de baza sa creasca in anii ce vin este un factor extrem de potrivnic. Sute de milioane de insi din Asia care vor sa consume precum europenii pun o presiune extraordinara pe preturi la “basic commodities” (carburanti si alimente). Din motivul pe care l-am subliniat si anume, ca alimentele conteaza mai mult pentru romani decat pentru cetatenii unor tari unde veniturile sunt multiplu superioare. Numai daca am avea o veritabila explozie a productiei agricole si alimentare in anii ce vin am putea contracara acest factor advers. Iar utilizarea cursului de schimb pentru a combate puseuri inflationiste poate sa fie o arma cu care sa ne taiem singuri.

Pe de o parte sa nu atenuam, asa cum am presupune, din socul extern si, pe de alte parte, sa lovim in alocarea resurselor catre sectoare de tradables. Adica sa se intample ca in anii cand leul s-a dus catre nivelul de 3,2 fata de euro, cand am liberalizat timpuriu contul de capital. In paranteza fie spus, vedem cata bataie de cap incep sa ne dea capitalurile speculative in acest debut de an, pe fondul inflatiei si dobanzilor inalte si al aprecierii leului (iar avem o regula in UE care nu ne avantajeaza, in conditiile in care FMI si-a schimbat, in fata evidentei, paradigma de citire a miscarilor de capital).

• Ramane de vazut daca vom avea o crestere economica durabila de peste 3-4% anual, care sa nu ne faca griji in privinta deficitelor bugetare

Avem o datorie publica in jur de 37% din PIB, care este substantial sub pragul de 60% (criteriu Maastricht), dar nu sunt motive de multumire. Viteza de crestere a fost inalta in ultimii ani si consolidarea fiscala are inca pasi seriosi de facut. Si este de vazut daca vom avea o crestere economica durabila de peste 3-4% anual, care sa nu ne faca griji in privinta deficitelor bugetare. Sa nu omitem nivelul scazut al incasarilor bugetare in Romania (in jur de 32-33%), care nu este rezultatul unei optiuni de politica economica, ci al unor insuficiente ale economiei. Acest nivel explica de altfel de ce este atat de dificil de operat ajustari in bugetul public.

Ar trebui sa vedem si daca Europactul ne avantajeaza in intregime. De exemplu, recomandarea de a se limita deficite de cont curent la 4-5% pare sa aiba sens in raport cu ce a revelat criza datoriilor suverane. Dar daca investitii directe masive finanteaza productia de tradables asemenea limite ar impiedica dezvoltarea economica. Si cum Romania este printre tarile inapoiate din UE realizam consecinte posibile. Aici intalnim un aspect care ar trebui sa modifice optica celor care iau deciziile in Europact.

Functionarea pietei fortei de munca are rigiditati. In plus, nivel de salarii (inclusiv costuri unitare cu foarte de munca/ULC) nu este edificator pentru performanta economica. In cele din urma conteaza productivitatea combinata a factorilor de productie; ne intereseaza cat capital (fonduri fixe) si ce tehnologii utilizam. Deci ne intereseaza ce transfer de tehnologii fac companii straine in Romania, daca ele se bizuie pe lanturi de productie de aici.

• Nu trebuie sa ne furam caciula si sa credem ca evolutia exporturilor din 2010 este precum trecerea Rubiconului si sa o extrapolam ani de zile de acum inainte

Sunt foarte multi factori pe care politica economica din Romania nu ii controleaza, ceea ce ingreuneaza copios exercitiul de estimare a sanselor de a fi pregatiti pentru adoptarea monedei comune.

Si merita sa mai subliniez un aspect: adoptarea euro poate fi un mijloc de a disciplina politica economica in Romania, de a oferi o tinta strategica noua. Dar teza este partial corecta. Fiindca ea exprima, totodata, o slabiciune a noastra in a formula obiective de dezvoltare si a le indeplini. Sunt numeroase economii emergente ce au inregistrat dezvoltare rapida fara a-si propune sa intre intr-un “bloc” (uniune). Ar trebui ca valorile democratiei, mandria si sentimentul apartenentei la o comunitate, nevoi si aspiratii de trai mai bun ale oamenilor din Romania sa fie suficiente pentru a mobiliza resurse si asigura cimentul constructiei unei politici economice nationale cu suflu. Si ca un corolar ar apare adoptarea euro. Aceasta din urma este si o miza politica (asa cum este si proiectul Uniunii Monetare), dar fara fundamente economice puternice lucrurile se impotmolesc. Criza datoriilor suverane din zona euro dovedeste din plin aceasta.