Bucuresti, oras provincial.

M-am intors ieri cu avionul din delegatie. Ca de obicei, am inceput sa rasfoiesc Financial Times. Imi cad ochii pe ultima pagina din prima sectiune: starea vremii in Europa: de la orase lipseste Bucurestiul. Si m-am gandit: nu cumva intr-o lume globalizata, o capitala europeana precum Bucurestiul este de fapt un orasel prafuit de provincie?, scrie Emil Stoica pe blogul sau.

Mai e un an pana la urmatoarele alegeri locale si, ca bucurestean, cred ca la 22 de ani de la revolutie ar trebui sa facem un salt de calitate. Sa nu mai alegem acel primar pe care il credem mai gospodar. A fi ”gospodar” trebuie sa fie parte obligatorie dintr-un pachet mai larg.

Daca vrem ca Bucurestiul sa nu mai fie un oras provincial, pasul urmator ar trebui sa fie o viziune a Bucurestiului, a locului sau in lume.

In Romania, Bucurestiul este cea mai bogata regiune si este singura regiune din Romania unde PIB / locuitor este egala cu media in U.E. Bucurestiul este sediul majoritatii multinationalelor care functioneaza in Romania si, in anumite cazuri, chiar un sediu regional.

Insa de ce nu ar avea Bucurestiul o viziune precum orase ca Hong Kong, Singapore, Dubai, Londra sau chiar Praga?

Marimea si politicile tarii a carei capitala esti conteaza si poate ca Bucuretiul nu este ajutat de acest fapt. Insa daca este sa credem in democratie, democratia se face de jos in sus, daca localitatile isi iau mai multa libertate, Romania va fi formata din mai multe mii de motoare si va progresa mai repede. Eu sper ca la alegerile locale viitoare discursul public sa mearga spre mai multa descentralizare.

In cazul Bucurestiului, ca viziune am avut pana acum doar un mix de megalomanie si un discurs confuz despre organizarea teritoriala. Insa ce reprezinta Bucurestiul, care ii sunt valorile, unde vrea sa ajunga?

Majoritatea bucurestenilor sunt ori veniti din privincie, ori la a doua sau la a treia generatie. Au fost atrasi nu neaparat de frumusetea orasului sau de luxul apartamentelor. Au fost atrasi in primul rand de perspective de dezvoltare personala: fie ca e vorba de studii superioare, fie ca e vorba de un loc de munca mai interesant si mai important, fie ca e vorba de posibilitati mai mari in afaceri.

Iar daca majoritatea bucurestenilor au fost atrasi de perspective, nu merita si orasul lor o perspectiva mai ambitioasa?

De ce nu ar fi Bucurestiul un magnet pentru businessul international? De ce nu ar fi Bucurestiul un centru universitar mai deschis strainilor (de exemplu, de ce nu si-ar propune cel putin 25% cota de studenti si profesori universitari straini?), de ce nu ar asista universitatile sa investeasca mai mult in cercetare si sa devina incubatoare de afaceri? de ce nu si-ar dezvolta propria strategie de turism, independenta de brandul de tara?

Comenteaza pe blogul Jeopardy.