Time: Aleksandr Lukasenko si Emomali Rahmon in topul dictatorilor care ar putea pierde puterea

Revista americana Time a publicat, in contextul evenimentelor din Africa de Nord, un top 10 al dictatorilor care, in viitorul apropiat, ar putea pierde puterea. Pe lista neagra au fost inclusi Aleksandr Lukasenko si Emomali Rahmon. Lasand la o parte prognoza privind iminenta acestui pericol, Nezavisimaia gazeta a identificat factorii capabili sa-i alinieze pe liderii din Belarus si Tadjikistan printre conducatorii ale caror pozitii se clatina considerabil. Este vorba despre prezenta mult prea indelungata in fruntea tarii, controlul total asupra parlamentului si mass-media, ignorarea opozitiei.

La o privire mai atenta a spatiului postsovietic, se poate constata ca aceste neajunsuri se regasesc, practic, in toate statele CSI, cu exceptia Moldovei si Kargazstanului (unde dupa miscarile revolutionare, a fost demarat un proces de formare a noilor institutii ale puterii si, de aceea, orice concluzie este prematura), precum si a Ucrainei, al carei presedinte, Viktor Ianukovici, a fost nu o data acuzat de opozitie de dorinta de impune alte norme.

Islam Karimov si Nursultan Nazarbaev au preluat conducerea Uzbekistanului si, respectiv, Kazahstanului, cu patru ani mai devreme decat Lukasenko si Rahmon. Dar, daca in Belarus opozitia si-a facut simtita prezenta prin participarea, fie ea si fara de succes, in alegeri, iar in parlamentul tadjik exista chiar un opozant, in Uzbekistan, Kazahstan, Turkmenia nu exista opozanti. Ca ei sunt in Georgia, Armenia si, intr-o mai mica masura, in Azerbaidjan, insa acest lucru nu schimba cu mult lucrurile, parlamentul azer fiind sub controlul absolut al sefului tarii.

In Georgia, unde opozitia parlamentara are mai degraba un caracter virtual decat real, situatia este similara. In ceea ce priveste Armenia, gruparea de opozitie nu este in masura sa influenteze luarea deciziilor in structurile legislative ale statului.

Liderii belarus si tadjik sunt acuzati de atitudine agresiva fata de opozanti. Este un fapt incontestabil. Despre cum s-ar putea comporta autoritatile altor tari central-asiatice fata de opozitia coborata in strada este imposibil de stiut, deoarece nu exista opozitie.

Pe de alta parte insa, este greu de imaginat ca, in cazul unui asemenea scenariu, cei care tulbura linistea cotidiana vor fi protejati de autoritati si nu vor primi „ceea ce merita”.

Situatia este identica cu mass-media. In general, televiziune libera nu exista aproape nicaieri – toate canalele sunt controlate. Nici in cazul presei scrise lucrurile nu stau mai bine.

Cele prezentate mai sus nu au drept scop „albirea” regimurilor Rahmon sau Lukasenko. Ele readuc in memorie practica standardelor duble practicata de Occident. Este de inteles interesul acestuia pentru hidrocarburile aflate la dispozitia geostrategica a unuia sau altuia dintre statele enumerate si raporturile care decurg de aici fata de sefii acestor tari. Este, de asemenea, de inteles faptul ca reactia va avea un caracter lent pana la disparitia acestui interes. Numai atunci aceste revendicari democratice, daca nu vor dispare odata cu interesul, vor deveni mai sincere, scrie Nezavisimaia gazeta.