VIDEO Cronica de film: "Machete" – operatie pe umor deschis

Robert Rodriguez continua sa fie in admiratia lui Quentin Tarantino. Cel mai recent film al sau, care a avut premiera acum cateva zile la Festivalul de la Venetia (unde Tarantino e presedinte de juriu), pleaca de la un fals trailer al lui „Grindhouse”/”Planeta terorii” si ajunge la un fel de „The Expendables” unde o trupa intreaga de vedete se taie sangeros in kitsch-uri si-n parodii.

Trupa lui Rodriguez (si a lui Ethan Maniquis) e mai distractiva, insa, decat baietii duri ai lui Stallone, chiar daca nu e la nivelul lui Tarantino. Mai ales ca il are si pe Steven Seagal in rol negativ, de mare traficant de droguri, pozitie in care acesta e mult mai simpatic decat in cea de aparator al dreptatii.

Filmul regizat de Robert Rodriguez si Ethan Maniquis, scris de Robert Rodriguez impreuna cu varul sau, Alvaro Rodriguez, ii da durului Danny Trejo primul rol principal in cinema si promite sa se lase cu continuari. Rodriguez avea planuri mai vechi de a-l lansa pe Trejo (actor nascut in 1944) pe o traiectorie similara cu cea a unui Charles Bronson sau Jean-Claude Van Damme: un film pe an si o faima de interpret al unui anume tip de personaj.

Spre deosebire de Bronson, cel putin, Danny Trejo nu are carisma sau o prezenta aparte pe ecran. Are ceva din masivitatea lui Schwarzenegger, fara sa fie fel de auto-ironic, de simpatic ori de talentat. Depinde insa in ce fel de filme il distribui si cat de mult il pui sa se repete.

Parodia lui Rodriguez-Trejo la un anume tip de erou functioneaza atata timp cat nu e luata in serios. Machete – nume emblematic nu doar pentru violenta personajului sau pentru armele din dotare cat si pentru ideile preconcepute pe care oamenii le au despre mexicani -, e un barbat pe care cu greu l-ai crede un cuceritor. Totusi, toate personajele feminine – fie ele interpretate de Jessica Alba, Michelle Rodriguez sau Lindsay Lohan -, ii cad in brate. Iar Machete nu refuza nimic.

Dupa cum „Machete don’t text”/”Machete nu scrie sms-uri” – replica scrisa anume pentru a ramane in istorie, la fel cu „Hasta la vista, baby”. Verii Rodriguez nu au insa subtilitate. In extremis, „badarania” lor e insa sursa de umor. Ei pun pe acelasi plan crucificarea unui preot in propria biserica sau deghizarea lui Lindsay Lohan goala in calugarita revansarda cu evadarea eroului din spital agatat de intestinul (de 18 metri lungime! – ni se spune mai devreme) unui nefericit.

„Machete” nu are secvente de mare cinema, desi probabil realizatorii asa cred ca le-a iesit, dar ofera un divertisment de moment impanat cu multa parodie. Robert De Niro a sesizat aceasta lejeritate a scenariului si de aceea a acceptat sa interpreteze rolul senatorului de Texas John McLaughlin, un xenofob mandru de sine, pe care il joaca la modul „fizic”, parodiindu-l vizibil pe George W.Bush. (Si nu e un rol principal.).

Pe ecran mai trec Jeff Fahey, Don Johnson si Cheech Marin – in roluri de care se achita foarte bine. La un moment dat, in postura de bodyguard al personajului interpretat de Jeff Fahey il veti vedea (si auzi vorbind in ungureste) pe regizorul Nimrod Antal, autorul lui „Kontroll” si „Predators”. Din aplombul lui poti sa iti imaginezi cam ce haz o fi fost la filmari… Pana si Lindsay Lohan are un rol ce trimite parodic la reputatia sa din afara platourilor de filmare.

Da, filmul e violent – sangele improasca in arteziana si adversarii se prind de usa cu securea infipta in cap -, dar o data ce reusesti sa te fixezi pe nivelul parodic, nu ti se va face rau. Mai ramane apoi latura „nationalista”. Nu cred insa ca cineva se poate gandi la revolta imigrantilor mexicani impotriva sistemului american decat tot ca la o joaca.

„Machete” – regia Roberto Rodriguez si Ethan Maniquis, cu: Danny Trejo, Jessica Alba, Jeff Fahey, Steven Seagal, Michelle Rodriguez, Robert De Niro, Don Johnson, Cheech Marin. Pe ecranele romanesti din 3 septembrie.